Cartea Înțelepciunii

Soarta dreptului și a nelegiuitului la judecata finală

1 Atunci, cel drept va sta cu multă îndrăzneală
în fața celor care l-au făcut să sufere
și a celor care au disprețuit chinurile lui.
2 Văzând, se vor tulbura cu o teamă teribilă
și vor sta mirați în fața paradoxului mântuirii.
3 Vor spune între ei, căindu-se,
și din cauza strâmtorării,
vor murmura și vor spune:
4 „Acesta este cel pe care l-am avut
[obiect] de batjocură și exemplu de ocară.
Noi, nepricepuții,
am considerat viața lui o nebunie
și sfârșitul lui, dezonorant.
5 Cum de este numărat printre fiii lui Dumnezeu
și moștenirea lui este cu cei sfinți?
6 Ne-am abătut deci de la calea adevărului,
lumina dreptății nu ne-a strălucit
și soarele nu a răsărit pentru noi.
7 Ne-am îndestulat pe căile nelegiuirii
și ale pierzării,
am străbătut pustiuri inaccesibile,
dar nu am recunoscut calea Domnului.
8 Ce ne-a folosit nouă aroganța
și ce ne-a adus bogăția cu trufie?
9 Au trecut toate acelea ca o umbră
și ca o veste fugace.
10 Ca o corabie care străbate apele învolburate,
pentru a cărei trecere nu se găsește urmă
și nici dâra carenei ei în valuri.
11 Sau ca o pasăre care zboară în aer
și nimeni nu găsește dovada călătoriei,
dar care, lovind aerul ușor cu bătaia penelor
și despicând cu forța impetuoasă
a mișcărilor aripilor, călătorește,
iar, după aceea, nu se mai găsește
niciun semn al trecerii prin el.
12 Sau ca o săgeată aruncată spre țintă,
iar aerul tăiat se întoarce îndată spre sine,
așa încât nu se mai recunoaște trecerea sa.
13 Așa și noi, abia născuți, ne-am și dat duhul,
nu am avut de arătat niciun semn de virtute
și ne-am consumat cu totul
în răutatea noastră.
14 Speranța celui nelegiuit
este ca pleava dusă de vânt,
ca spuma ușoară purtată de furtună,
ca fumul împrăștiat de vânt
și ca amintirea unui oaspete de o zi care trece.

Soarta glorioasă a celor drepți și pedepsirea celor nelegiuiți

15 Cei drepți vor trăi în veci,
răsplata lor este în Domnul
și Cel Preaînalt se îngrijește de ei.
16 De aceea, vor primi un însemn regal magnific și o diademă frumoasă din mâna Domnului,
pentru că dreapta lui îi va acoperi
și el îi va proteja cu brațul său.
17 Va primi armura geloziei sale
și va folosi creația ca armă
pentru apărarea de dușmani.
18 Va îmbrăca platoșa dreptății
și va pune coiful judecății sincere.
19 Va primi ca scut invincibil sfințenia.
20 Va ascuți ca o spadă mânia de neînduplecat
și universul va lupta împreună cu el
împotriva celor nesimțiți.
21 Vor pleca bine țintite săgețile fulgerelor
și, ca din arcul întins al norilor,
se vor lansa spre țintă.
22 Plini de furie, vor arunca pietre din praștie,
se va ridica împotriva lor apa mării
și râurile se vor revărsa fără milă.
23 Va sta împotriva lor duhul puterii
și ca o furtună îi va risipi;
nelegiuirea va pustii tot pământul
și răutatea va răsturna tronurile celor puternici.

1 Atunci, cel drept va sta cu multă îndrăzneală în fața celor care l-au făcut să sufere și a celor care au disprețuit chinurile lui.

2 Văzând, se vor tulbura cu o teamă teribilă și vor sta mirați în fața paradoxului mântuirii.

3 Vor spune între ei, căindu-se, și din cauza strâmtorării, vor murmura și vor spune:

4 „Acesta este cel pe care l-am avut [obiect] de batjocură și exemplu de ocară. Noi, nepricepuții, am considerat viața lui o nebunie și sfârșitul lui, dezonorant.

5 Cum de este numărat printre fiii lui Dumnezeu și moștenirea lui este cu cei sfinți?

6 Ne-am abătut deci de la calea adevărului, lumina dreptății nu ne-a strălucit și soarele nu a răsărit pentru noi.

7 Ne-am îndestulat pe căile nelegiuirii și ale pierzării, am străbătut pustiuri inaccesibile, dar nu am recunoscut calea Domnului.

8 Ce ne-a folosit nouă aroganța și ce ne-a adus bogăția cu trufie?

9 Au trecut toate acelea ca o umbră și ca o veste fugace.

10 Ca o corabie care străbate apele învolburate, pentru a cărei trecere nu se găsește urmă și nici dâra carenei ei în valuri.

11 Sau ca o pasăre care zboară în aer și nimeni nu găsește dovada călătoriei, dar care, lovind aerul ușor cu bătaia penelor și despicând cu forța impetuoasă a mișcărilor aripilor, călătorește, iar, după aceea, nu se mai găsește niciun semn al trecerii prin el.

12 Sau ca o săgeată aruncată spre țintă, iar aerul tăiat se întoarce îndată spre sine, așa încât nu se mai recunoaște trecerea sa.

13 Așa și noi, abia născuți, ne-am și dat duhul, nu am avut de arătat niciun semn de virtute și ne-am consumat cu totul în răutatea noastră.

14 Speranța celui nelegiuit este ca pleava dusă de vânt, ca spuma ușoară purtată de furtună, ca fumul împrăștiat de vânt și ca amintirea unui oaspete de o zi care trece.

15 Cei drepți vor trăi în veci, răsplata lor este în Domnul și Cel Preaînalt se îngrijește de ei.

16 De aceea, vor primi un însemn regal magnific și o diademă frumoasă din mâna Domnului, pentru că dreapta lui îi va acoperi și el îi va proteja cu brațul său.

17 Va primi armura geloziei sale și va folosi creația ca armă pentru apărarea de dușmani.

18 Va îmbrăca platoșa dreptății și va pune coiful judecății sincere.

19 Va primi ca scut invincibil sfințenia.

20 Va ascuți ca o spadă mânia de neînduplecat și universul va lupta împreună cu el împotriva celor nesimțiți.

21 Vor pleca bine țintite săgețile fulgerelor și, ca din arcul întins al norilor, se vor lansa spre țintă.

22 Plini de furie, vor arunca pietre din praștie, se va ridica împotriva lor apa mării și râurile se vor revărsa fără milă.

23 Va sta împotriva lor duhul puterii și ca o furtună îi va risipi; nelegiuirea va pustii tot pământul și răutatea va răsturna tronurile celor puternici.