Cartea Înțelepciunii

Condamnarea idolatriei de a diviniza natura

1 Într-adevăr, toți oamenii
sunt din natură fără rost,
cei care nu au cunoașterea lui Dumnezeu
și care, din cele bune care se văd,
nu au putut să-l recunoască pe Cel care Este
și, dând atenție lucrărilor,
nici nu l-au recunoscut pe Artizan.
2 Însă sau focul, sau vântul, sau aerul rapid,
sau ciclul stelelor, sau apa violentă,
sau strălucirea cerului
– dominatori ai lumii –
i-au considerat ca dumnezei.
3 Dacă, uimiți de frumusețea lor,
le-au luat pe acestea ca dumnezei,
cu atât mai mult
să recunoască [faptul]
că stăpânitorul acestora este mai bun,
este izvorul frumuseții cel care le-a creat.
4 Dacă sunt uimiți de putere și energie,
să considere de la ele
cu cât mai mult este mai puternic
cel care le-a creat!
5 Căci din măreția și frumusețea celor create,
prin analogie, se vede creatorul lor.
6 Totuși, asupra lor reproșul este blând,
căci ei, probabil,
s-au înșelat căutându-l pe Dumnezeu
și voind să-l găsească.
7 Iar ei, întorcându-se spre lucrările lui,
au cercetat și s-au lăsat convinși
de vederea [lor],
pentru că cele văzute sunt frumoase.
8 Cu toate acestea,
nici ei nu sunt de iertat.
9 Căci dacă au avut puterea
să cunoască astfel de lucruri,
încât să poată intui [taina] veacului,
cum de nu l-au găsit repede
pe stăpânitorul acestora?

Cultul idolilor

10 Nefericiți sunt cei a căror speranță este în cele moarte,
care numesc dumnezei
lucrările mâinilor oamenilor,
realizate din aur și din argint,
asemănare și reprezentare de animale
sau de piatră nefolositoare,
lucrare a unei mâini din vechime.
11 Dacă un oarecare cioplitor
a tăiat cu ușurință un copac,
a îndepărtat cu grijă
toată scoarța lui dimprejur,
l-a lucrat frumos,
a făcut un vas util, în folosul vieții,
12 iar resturile lucrării le-a consumat
pentru ca să-și pregătească mâncarea
să se sature.
13 Dar din rămășițele acestora
a luat un lemn bun de nimic,
strâmb și plin de noduri,
l-a sculptat cu atenție în [timpul] său liber,
prin experiența cunoașterii l-a modelat
și l-a comparat cu imaginea unui om
14 sau l-a asemănat cu un oarecare biet animal,
l-a uns cu cretă roșie
și a colorat suprafața lui cu roșu:
a uns orice pată care era pe el.
15 I-a făcut un lăcaș vrednic de el,
l-a așezat pe perete și l-a fixat sigur cu fier.
16 Pentru ca să nu cadă,
el s-a îngrijit de mai înainte,
știind că nu poate să se ajute singur,
că este o imagine și are nevoie de ajutor.
17 El se roagă pentru proprietăți,
pentru căsătorii și pentru fii
și nu se rușinează să vorbească
dinaintea a ceea ce este neînsuflețit
și invocă pentru sănătate ceea ce e slab,
18 pentru viață, ceea ce este mort,
îl consideră vrednic să invoce pentru ajutor
pe cel mai neștiutor, pentru călătorie,
pe cel care nu se poate folosi de picioare
19 Pentru câștig, pentru profit
și pentru succesul mâinilor cere putere
de la cel care nu are deloc putere în mâini.

1 Într-adevăr, toți oamenii sunt din natură fără rost, cei care nu au cunoașterea lui Dumnezeu și care, din cele bune care se văd, nu au putut să-l recunoască pe Cel care Este și, dând atenție lucrărilor, nici nu l-au recunoscut pe Artizan.

2 Însă sau focul, sau vântul, sau aerul rapid, sau ciclul stelelor, sau apa violentă, sau strălucirea cerului – dominatori ai lumii – i-au considerat ca dumnezei.

3 Dacă, uimiți de frumusețea lor, le-au luat pe acestea ca dumnezei, cu atât mai mult să recunoască [faptul] că stăpânitorul acestora este mai bun, este izvorul frumuseții cel care le-a creat.

4 Dacă sunt uimiți de putere și energie, să considere de la ele cu cât mai mult este mai puternic cel care le-a creat!

5 Căci din măreția și frumusețea celor create, prin analogie, se vede creatorul lor.

6 Totuși, asupra lor reproșul este blând, căci ei, probabil, s-au înșelat căutându-l pe Dumnezeu și voind să-l găsească.

7 Iar ei, întorcându-se spre lucrările lui, au cercetat și s-au lăsat convinși de vederea [lor], pentru că cele văzute sunt frumoase.

8 Cu toate acestea, nici ei nu sunt de iertat.

9 Căci dacă au avut puterea să cunoască astfel de lucruri, încât să poată intui [taina] veacului, cum de nu l-au găsit repede pe stăpânitorul acestora?

10 Nefericiți sunt cei a căror speranță este în cele moarte, care numesc dumnezei lucrările mâinilor oamenilor, realizate din aur și din argint, asemănare și reprezentare de animale sau de piatră nefolositoare, lucrare a unei mâini din vechime.

11 Dacă un oarecare cioplitor a tăiat cu ușurință un copac, a îndepărtat cu grijă toată scoarța lui dimprejur, l-a lucrat frumos, a făcut un vas util, în folosul vieții,

12 iar resturile lucrării le-a consumat pentru ca să-și pregătească mâncarea să se sature.

13 Dar din rămășițele acestora a luat un lemn bun de nimic, strâmb și plin de noduri, l-a sculptat cu atenție în [timpul] său liber, prin experiența cunoașterii l-a modelat și l-a comparat cu imaginea unui om

14 sau l-a asemănat cu un oarecare biet animal, l-a uns cu cretă roșie și a colorat suprafața lui cu roșu: a uns orice pată care era pe el.

15 I-a făcut un lăcaș vrednic de el, l-a așezat pe perete și l-a fixat sigur cu fier.

16 Pentru ca să nu cadă, el s-a îngrijit de mai înainte, știind că nu poate să se ajute singur, că este o imagine și are nevoie de ajutor.

17 El se roagă pentru proprietăți, pentru căsătorii și pentru fii și nu se rușinează să vorbească dinaintea a ceea ce este neînsuflețit și invocă pentru sănătate ceea ce e slab,

18 pentru viață, ceea ce este mort, îl consideră vrednic să invoce pentru ajutor pe cel mai neștiutor, pentru călătorie, pe cel care nu se poate folosi de picioare

19 Pentru câștig, pentru profit și pentru succesul mâinilor cere putere de la cel care nu are deloc putere în mâini.