Cartea Înțelepciunii

Solomón este doar un om

1 Și eu sunt un om muritor asemenea tuturor,
descendent al primului plăsmuit din pământ,
modelat ca trup în sânul mamei,
2 constituit timp de zece luni în sânge,
din sămânța unui bărbat
și din plăcerea care însoțește somnul.
3 Și eu, când m-am născut,
am respirat aerul comun
și am căzut pe pământ cu aceeași suferință,
primul meu sunet fiind un plâns
asemănător cu al tuturor,
4 crescut în scutece și cu griji,
5 niciunul dintre regi
nu a avut un alt început al vieții.
6 Una este intrarea tuturor în viață
și asemănătoare este ieșirea.

Prețuirea lui Solomón față de înțelepciune

7 De aceea, m-am rugat și mi-a fost dată priceperea,
am invocat și a venit la mine duhul înțelepciunii.
8 Am preferat-o sceptrelor și tronurilor
și bogăția am considerat-o nimic
în comparație cu ea.

9 Nu am asemănat-o cu o piatră prețioasă,
căci tot aurul, în văzul ei, este puțin nisip
și ca argila este considerat argintul înaintea ei.
10 Am iubit-o mai mult decât sănătatea și frumusețea
și am preferat să o am în locul luminii,
căci strălucirea [care vine] de la ea este fără apus.
11 Au venit la mine toate cele bune împreună cu ea
și bogăție fără măsură este în mâinile ei.
12 M-am bucurat de toate,
pentru că înțelepciunea e călăuza lor,
dar nu știam că ea e născătoarea acestora.
13 Fără înșelăciune am învățat-o
și fără invidie o învăț [altora],
bogăția ei nu o ascund.
14 Ea este o comoară inepuizabilă pentru oameni;
cei care o dobândesc
se apropie de prietenia cu Dumnezeu,
recomandați fiind de darurile
[care vin] din educație.

Invocarea inspirației divine

15 Să-mi dea Dumnezeu să vorbesc după intenție
și să fiu considerat vrednic de darurile [primite],
căci el este și călăuza înțelepciunii,
și îndrumătorul înțelepților.
16 Căci în mâna lui suntem noi și cuvintele noastre,
ca și toată priceperea și știința lucrărilor.
17 El mi-a dat cunoașterea fără greșeală
a celor ce sunt,
ca să cunosc structura universului
și lucrarea elementelor,
18 începutul, sfârșitul
și mijlocul timpurilor,
alternanța schimbărilor
și modificarea anotimpurilor,
19 ciclurile anului și așezarea stelelor,
20 firea animalelor și instinctul fiarelor,
forța vânturilor și gândurile oamenilor,
varietatea plantelor
și puterile rădăcinilor.
21 Am cunoscut toate cele ascunse și cele vizibile,
pentru că înțelepciunea,
artizanul a toate, m-a învățat.

Elogiul înțelepciunii

22 În ea este un duh inteligent,
sfânt, unic, pluriform, subtil, abil, clar, nedefinit, pătrunzător, neatins, iubitor de bine și acut, 23 irezistibil, binefăcător, iubitor de oameni, stabil, sigur, fără griji, atotputernic, atotsupraveghetor, care pătrunde prin toate duhurile
inteligente, pure și subtile.
24 Înțelepciunea este mai mobilă
decât orice mișcare,
se extinde și pătrunde prin toate
datorită purității.
25 Ea este suflul puterii lui Dumnezeu,
revărsarea pură a gloriei
Celui Atotputernic,
și nimic impur nu pătrunde în ea.
26 Este iradierea luminii veșnice,
oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu
și imaginea bunătății sale.
27 Deși este una, pe toate le poate
și, rămânând în ea, pe toate le înnoiește
și, generație după generație,
se schimbă în sufletele sfinte
și pregătește prieteni ai lui Dumnezeu și profeți.
28 Dumnezeu nu iubește pe nimeni [altcineva],
decât pe cel care locuiește
împreună cu înțelepciunea.
29 Este mai frumoasă decât soarele
și decât orice așezare a stelelor;
comparată cu lumina, este aflată cea dintâi.
30 Căci această [lumină] este urmată de noapte,
dar răutatea nu va domina înțelepciunea.

1 Și eu sunt un om muritor asemenea tuturor, descendent al primului plăsmuit din pământ, modelat ca trup în sânul mamei,

2 constituit timp de zece luni în sânge, din sămânța unui bărbat și din plăcerea care însoțește somnul.

3 Și eu, când m-am născut, am respirat aerul comun și am căzut pe pământ cu aceeași suferință, primul meu sunet fiind un plâns asemănător cu al tuturor,

4 crescut în scutece și cu griji,

5 niciunul dintre regi nu a avut un alt început al vieții.

6 Una este intrarea tuturor în viață și asemănătoare este ieșirea.

7 De aceea, m-am rugat și mi-a fost dată priceperea, am invocat și a venit la mine duhul înțelepciunii.

8 Am preferat-o sceptrelor și tronurilor și bogăția am considerat-o nimic în comparație cu ea.

9 Nu am asemănat-o cu o piatră prețioasă, căci tot aurul, în văzul ei, este puțin nisip și ca argila este considerat argintul înaintea ei.

10 Am iubit-o mai mult decât sănătatea și frumusețea și am preferat să o am în locul luminii, căci strălucirea [care vine] de la ea este fără apus.

11 Au venit la mine toate cele bune împreună cu ea și bogăție fără măsură este în mâinile ei.

12 M-am bucurat de toate, pentru că înțelepciunea e călăuza lor, dar nu știam că ea e născătoarea acestora.

13 Fără înșelăciune am învățat-o și fără invidie o învăț [altora], bogăția ei nu o ascund.

14 Ea este o comoară inepuizabilă pentru oameni; cei care o dobândesc se apropie de prietenia cu Dumnezeu, recomandați fiind de darurile [care vin] din educație.

15 Să-mi dea Dumnezeu să vorbesc după intenție și să fiu considerat vrednic de darurile [primite], căci el este și călăuza înțelepciunii, și îndrumătorul înțelepților.

16 Căci în mâna lui suntem noi și cuvintele noastre, ca și toată priceperea și știința lucrărilor.

17 El mi-a dat cunoașterea fără greșeală a celor ce sunt, ca să cunosc structura universului și lucrarea elementelor,

18 începutul, sfârșitul și mijlocul timpurilor, alternanța schimbărilor și modificarea anotimpurilor,

19 ciclurile anului și așezarea stelelor,

20 firea animalelor și instinctul fiarelor, forța vânturilor și gândurile oamenilor, varietatea plantelor și puterile rădăcinilor.

21 Am cunoscut toate cele ascunse și cele vizibile, pentru că înțelepciunea, artizanul a toate, m-a învățat.

22 În ea este un duh inteligent, sfânt, unic, pluriform, subtil, abil, clar, nedefinit, pătrunzător, neatins, iubitor de bine și acut,

23 irezistibil, binefăcător, iubitor de oameni, stabil, sigur, fără griji, atotputernic, atotsupraveghetor, care pătrunde prin toate duhurile inteligente, pure și subtile.

24 Înțelepciunea este mai mobilă decât orice mișcare, se extinde și pătrunde prin toate datorită purității.

25 Ea este suflul puterii lui Dumnezeu, revărsarea pură a gloriei Celui Atotputernic, și nimic impur nu pătrunde în ea.

26 Este iradierea luminii veșnice, oglinda fără pată a lucrării lui Dumnezeu și imaginea bunătății sale.

27 Deși este una, pe toate le poate și, rămânând în ea, pe toate le înnoiește și, generație după generație, se schimbă în sufletele sfinte și pregătește prieteni ai lui Dumnezeu și profeți.

28 Dumnezeu nu iubește pe nimeni [altcineva], decât pe cel care locuiește împreună cu înțelepciunea.

29 Este mai frumoasă decât soarele și decât orice așezare a stelelor; comparată cu lumina, este aflată cea dintâi.

30 Căci această [lumină] este urmată de noapte, dar răutatea nu va domina înțelepciunea.