Cartea Înțelepciunii

Sfârșitul omului după cel nelegiuit

1 Spun în ei înșiși
cei care nu gândesc drept:
„Scurtă și tristă este viața noastră,
remediul nu este în sfârșitul omului
și nu se cunoaște cineva
care să se fi întors din locuința morților.
2 Căci din întâmplare suntem
și după aceasta vom fi ca și cum nu am fi fost.
Căci fum e suflarea din nările noastre
și cuvântul, o scânteie în palpitația inimii noastre.
3 Când se stinge,
trupul devine cenușă de aruncat,
iar duhul se împrăștie ca aerul ușor.
4 Numele nostru va fi uitat cu timpul
și nimeni nu-și va mai aminti de lucrările noastre.
Viața noastră va trece ca urma norului
și ca negura
care se împrăștie împinsă de razele soarelui
și îndepărtată de căldura lui.
5 Umbră care trece este timpul nostru,
sfârșitul nostru este fără întoarcere,
căci e sigilat și nimeni nu s-a întors.

Regulile celui nelegiuit

6 Veniți să ne bucurăm de cele ce sunt bune
și să ne folosim de creație
ca în tinerețe, cu avânt!
7 Să ne umplem de vin prețios și de mir
și să nu lăsăm să treacă pe lângă noi
floarea de primăvară!
8 Să ne încoronăm cu boboci de trandafir
înainte ca ei să se ofilească!
9 Nimeni dintre noi
să nu lipsească de la petrecerile noastre,
peste tot să lăsăm semne ale veseliei noastre,
căci aceasta este partea noastră
și aceasta este moștenirea noastră!
10 Să-l oprimăm pe dreptul sărac,
să n-o cruțăm pe văduvă
și să nu respectăm căruntețea îndelungată
a celui bătrân!
11 Puterea noastră să fie legea dreptății,
pentru că cel slab se arată nefolositor.
12 Să-l pândim pe cel drept,
căci ne deranjează,
stă împotriva faptelor noastre,
ne reproșează păcate împotriva legii
și ne acuză de păcate
împotriva disciplinei noastre!
13 Se prezintă că are cunoașterea lui Dumnezeu
și se numește pe sine fiu al Domnului.
14 A devenit pentru noi reproș al gândurilor noastre
și ne este greu și numai să-l vedem.
15 Viața lui nu este asemănătoare cu a celorlalți
și căile lui sunt diferite.
16 Suntem considerați de el nelegitimi,
se ține departe de căile noastre ca de necircumcizie,
declară fericit sfârșitul celor drepți
și se laudă [că-l are] pe Dumnezeu drept tată.
17 Să vedem dacă sunt adevărate cuvintele lui
și să încercăm ce va fi la sfârșitul lui!
18 Căci dacă cel drept este fiul lui Dumnezeu,
el îi va veni în ajutor și-l va salva
din mâna celor care-i stau împotrivă.
19 Să-l testăm prin jignire și chin,
ca să cunoaștem blândețea lui
și să ne dăm seama de răbdarea lui!
20 Să-l condamnăm la o moarte rușinoasă,
căci, după cuvintele sale,
el va fi supravegheat [de Domnul].

Originea răului și a morții

21 Acestea le gândesc ei, dar se înșală:
răutatea lor i-a orbit.
22 Ei nu cunosc tainele lui Dumnezeu,
nu speră la răsplata sfințeniei,
nici nu stimează recompensa sufletelor integre.
23 Dumnezeu l-a creat pe om
pentru nestricăciune
și l-a făcut chip al eternității proprii.
24 Prin invidia diavolului
a intrat moartea în lume
și o încearcă cei care sunt de partea lui.

1 Spun în ei înșiși cei care nu gândesc drept: „Scurtă și tristă este viața noastră, remediul nu este în sfârșitul omului și nu se cunoaște cineva care să se fi întors din locuința morților.

2 Căci din întâmplare suntem și după aceasta vom fi ca și cum nu am fi fost. Căci fum e suflarea din nările noastre și cuvântul, o scânteie în palpitația inimii noastre.

3 Când se stinge, trupul devine cenușă de aruncat, iar duhul se împrăștie ca aerul ușor.

4 Numele nostru va fi uitat cu timpul și nimeni nu-și va mai aminti de lucrările noastre. Viața noastră va trece ca urma norului și ca negura care se împrăștie împinsă de razele soarelui și îndepărtată de căldura lui.

5 Umbră care trece este timpul nostru, sfârșitul nostru este fără întoarcere, căci e sigilat și nimeni nu s-a întors.

6 Veniți să ne bucurăm de cele ce sunt bune și să ne folosim de creație ca în tinerețe, cu avânt!

7 Să ne umplem de vin prețios și de mir și să nu lăsăm să treacă pe lângă noi floarea de primăvară!

8 Să ne încoronăm cu boboci de trandafir înainte ca ei să se ofilească!

9 Nimeni dintre noi să nu lipsească de la petrecerile noastre, peste tot să lăsăm semne ale veseliei noastre, căci aceasta este partea noastră și aceasta este moștenirea noastră!

10 Să-l oprimăm pe dreptul sărac, să n-o cruțăm pe văduvă și să nu respectăm căruntețea îndelungată a celui bătrân!

11 Puterea noastră să fie legea dreptății, pentru că cel slab se arată nefolositor.

12 Să-l pândim pe cel drept, căci ne deranjează, stă împotriva faptelor noastre, ne reproșează păcate împotriva legii și ne acuză de păcate împotriva disciplinei noastre!

13 Se prezintă că are cunoașterea lui Dumnezeu și se numește pe sine fiu al Domnului.

14 A devenit pentru noi reproș al gândurilor noastre și ne este greu și numai să-l vedem.

15 Viața lui nu este asemănătoare cu a celorlalți și căile lui sunt diferite.

16 Suntem considerați de el nelegitimi, se ține departe de căile noastre ca de necircumcizie, declară fericit sfârșitul celor drepți și se laudă [că-l are] pe Dumnezeu drept tată.

17 Să vedem dacă sunt adevărate cuvintele lui și să încercăm ce va fi la sfârșitul lui!

18 Căci dacă cel drept este fiul lui Dumnezeu, el îi va veni în ajutor și-l va salva din mâna celor care-i stau împotrivă.

19 Să-l testăm prin jignire și chin, ca să cunoaștem blândețea lui și să ne dăm seama de răbdarea lui!

20 Să-l condamnăm la o moarte rușinoasă, căci, după cuvintele sale, el va fi supravegheat [de Domnul].

21 Acestea le gândesc ei, dar se înșală: răutatea lor i-a orbit.

22 Ei nu cunosc tainele lui Dumnezeu, nu speră la răsplata sfințeniei, nici nu stimează recompensa sufletelor integre.

23 Dumnezeu l-a creat pe om pentru nestricăciune și l-a făcut chip al eternității proprii.

24 Prin invidia diavolului a intrat moartea în lume și o încearcă cei care sunt de partea lui.