Cartea Înțelepciunii

traducerea catolică

Capitolul 16

Broaștele

1 De aceea, au fost pedepsiți pe drept prin aceleași [ființe], au fost chinuiți printr-o mulțime de fiare.
2 În locul pedepsei,
ai făcut bine poporului tău,
în dorința [lor] arzătoare,
ai pregătit o hrană cu gust surprinzător,
prepelițele.

3 Pentru ca aceia, tânjind după hrană, prin urâciunea celor trimise asupra lor, să-și piardă și dorința necesară, iar aceștia, devenind pentru puțin [timp] nevoiași, să aibă parte de un gust surprinzător. 4 Era necesar să vină asupra acelor dominatori o lipsă inevitabilă, dar numai acestora să li se arate cum sunt chinuiți dușmanii lor.

Lăcustele și șarpele de bronz

5 Când a venit asupra lor furia teribilă a fiarelor și erau distruși de mușcătura șerpilor încolăciți, mânia ta nu a rămas până la sfârșit.
6 Ei au fost tulburați
pentru puțin [timp] spre avertizare,
având un semn al salvării
spre amintirea poruncii legii tale.

7 Căci cel care se întorcea se salva
nu prin ceea ce vedea,
ci prin tine, salvatorul a toate.

8 Prin aceasta, i-ai convins pe dușmanii noștri
că tu ești cel care mântuiește de orice rău.

9 Ei au murit de mușcătura lăcustelor și a muștelor
și nu s-a găsit leac pentru viața lor,
căci erau vrednici să fie pedepsiți
de astfel de [animale].

10 Dar pe fiii tăi nu i-au învins
dinții șerpilor veninoși,
ci îndurarea ta a venit în favoarea lor
și i-a vindecat.

11 Spre amintirea cuvintelor tale
erau pedepsiți și imediat salvați,
ca să nu cadă într-o uitare profundă
și să devină excluși de la binefacerile tale.

12 Căci nu au fost vindecați
de vreo plantă, nici de vreun unguent,
ci de cuvântul tău, Doamne,
care vindecă toate.

13 Tu ai putere asupra vieții și a morții,
tu conduci la porțile locuinței morților
și aduci înapoi.

14 Omul ucide în răutatea lui,
dar nu [poate] să aducă înapoi duhul ieșit
și nici să elibereze viața luată.

Grindina și mana

15 Este imposibil ca [vreo ființă]
să fugă de mâna ta.

16 Nelegiuiții care nu vor să te cunoască
au fost biciuiți de puterea brațului tău,
au fost persecutați
de vânturi surprinzătoare,
de grindină și de furtuni neașteptate
și au fost consumați de foc.

17 Paradoxal, în apa în care se sting toate,
focul avea o putere mai mare,
căci universul e apărătorul celor drepți.

18 Uneori, flacăra devenea mai blândă,
ca să nu consume animalele trimise
asupra celor nelegiuiți,
ci ei, văzând, să recunoască [faptul]
că ei sunt urmăriți de judecata
lui Dumnezeu.

19 Alteori, ardea în mijlocul apei
peste puterea focului,
ca să distrugă generația unui pământ nedrept.

20 Din contră, ai hrănit poporul tău cu pâinea îngerilor
și le-ai oferit pâine pregătită din cer,
care poate [să dea] plăcere fără trudă
și să satisfacă orice gust.

21 Substanța ta a făcut
să se vadă dulceața ta copiilor tăi,
dar, supunându-se dorinței
celui care o primea,
se schimba în ceea ce voia.

22 Zăpada și gheața suportau focul,
și nu se topeau,
ca să se cunoască [faptul] că focul
care ardea în grindină
și străfulgera în ploi
consuma roadele dușmanilor.

23 Acesta, din contră,
pentru a-i hrăni pe cei drepți,
uita de propria forță.

24 Fiindcă creația,
supunându-se ție, care ai făcut-o,
se întinde ca pedeapsă
împotriva celor nedrepți
și se domolește ca binefacere
în favoarea celor care se încred în tine.

25 De aceea,
și atunci când se adaptează la toate,
slujește darului tău atothrănitor,
după voința celor care sunt în nevoie,

26 ca fiii tăi, pe care-i iubești, Doamne, să învețe
că nu diferitele specii de roade
îl hrănesc pe om,
ci cuvântul tău îi păstrează
pe cei care cred în tine.

27 Ceea ce nu era distrus de foc
se topea la o simplă rază scurtă
a soarelui care încălzește,

28 ca să fie cunoscut că trebuie
să se ajungă înaintea soarelui
pentru a-ți [aduce] mulțumire
și să te întâlnească înainte de răsăritul luminii.

29 Căci speranța celui nerecunoscător
se topește precum chiciura de iarnă
și se scurge ca apa nefolositoare.

Textul a fost copiat în clipboard