Cartea Înțelepciunii

Despre navigație

1 Tot așa, un oarecare,
intenționând să navigheze
și fiind pe punctul să străbată valuri năprasnice,
strigă la lemnul mai slab
decât corabia care-l poartă.
2 Într-adevăr, pe aceasta a inventat-o
dorința de câștiguri
și a fost făcută de înțelepciunea artizanului.
3 Dar providența ta, Părinte, o călăuzește,
pentru că tu ai pus o cale în mare
și o cărare, printre valuri,
4 arătând că poți să salvezi din toate,
pentru ca oricine, chiar fără experiență,
să [poată] urca [în corabie].
5 Tu vrei ca lucrările înțelepciunii tale
să nu fie sterile:
de aceea, oamenii care se încred
în cel mai mic lemn
își salvează viețile
și când trec prin valuri cu pluta.
6 Și la început, când piereau giganții aroganți,
speranța lumii, refugiindu-se pe o plută,
a lăsat pentru lume
o sămânță a descendenței,
fiind călăuzită de mâna ta.
7 Binecuvântat este lemnul prin care se face dreptate.
8 Dar blestemat ceea ce e făcut de mână de om
și cel care a făcut-o,
pentru că a făcut și a numit dumnezeu
ceea ce este coruptibil!
9 Căci cel nelegiuit și nelegiuirea lui
sunt urâte de Domnul la fel.
10 Așa sunt pedepsiți ceea ce este făcut
împreună cu cel care înfăptuiește.
11 De aceea, va fi o condamnare
cu privire la idolii neamurilor,
pentru că au ajuns un lucru abominábil
în creația lui Dumnezeu,
un scandal pentru sufletele oamenilor
și o capcană pentru picioarele celor nepricepuți.

Originea cultului idolatric

12 Începutul desfrânării este inventarea idolilor
și găsirea lor, stricăciunea vieții.
13 De la început nu erau
și nu vor fi în veci.
14 Căci prin vanitatea oamenilor au intrat în lume
și de aceea sfârșitul lor grabnic a fost decis.
15 Un tată îndurerat de o suferință prematură,
datorată fiului luat repede,
a făcut cândva un chip
și acum cinstește un om mort ca pe Dumnezeu
și le-a transmis slujitorilor săi taine și rituri.
16 Apoi, cu timpul, obiceiul nelegiuit s-a întărit
și este respectat ca lege.
17 La decretele dominatorilor
au adus cult celor cioplite,
pe care oamenii,
neputând să-i cinstească la vedere,
pentru că locuiau departe,
și-au închipuit înfățișarea de departe
și au făcut o imagine vizibilă
a regelui onorat,
pentru ca să-l lingușească cu râvnă,
ca și cum ar fi prezent, pe cel care este absent.
18 Ambiția artizanului i-a împins
spre răspândirea cultului
și pe cei care nu cunoșteau.
19 Acesta, voind, fără îndoială,
să-i placă celui puternic,
a dus prin artă asemănarea la frumusețe.
20 Iar mulțimea, atrasă de farmecul lucrării,
pe cel care cu puțin înainte era cinstit ca om,
l-a considerat [vrednic] de cult.
21 Aceasta a fost o capcană pentru viață,
căci oamenii, supuși neșansei
sau [puterii] dominatoare,
au impus pietrelor și lemnelor
un nume de nerostit.

Consecințele cultului idolatric

22 Ba mai mult, nefiindu-le îndeajuns
că s-au înșelat
cu privire la cunoașterea lui Dumnezeu,
ci trăind în lupta cea mare a necunoașterii,
au numit astfel de rele pace.
23 Aducând rituri de ucidere de copii
sau taine ascunse
sau ospețe dezlănțuite,
după datini excepționale,
24 nu mai păzesc curate nici viața,
nici căsătoria;
unul sau stă la pândă ca să-l ucidă pe celălalt,
sau îl chinuie cu adulter.
25 Toate sunt amestecate: sânge și crimă,
furt și înșelăciune, distrugere,
necredință, tulburare, sperjur,
26 rumoarea celor buni,
uitarea binefacerii, coruperea sufletelor,
pervertirea celor firești,
dezordinea căsătoriilor,
adulterul și nerușinarea.
27 Cultul idolilor fără nume
este începutul oricărui rău,
cauza și scopul.
28 Ei sau se bucură nebunește,
sau profețesc fals,
sau trăiesc nedrept,
sau jură fals repede.
29 Încrezându-se în idoli fără suflet,
nu se așteaptă să fie pedepsiți
atunci când jură strâmb.
30 Dar va veni asupra lor o dublă pedeapsă,
căci au gândit rău despre Dumnezeu,
dând atenție idolilor,
jurând nedrept cu înșelăciune,
disprețuind sfințenia.
31 Căci nu puterea celor pe care jură,
ci pedeapsa păcătoșilor
urmărește mereu încălcarea celor nedrepți.

1 Tot așa, un oarecare, intenționând să navigheze și fiind pe punctul să străbată valuri năprasnice, strigă la lemnul mai slab decât corabia care-l poartă.

2 Într-adevăr, pe aceasta a inventat-o dorința de câștiguri și a fost făcută de înțelepciunea artizanului.

3 Dar providența ta, Părinte, o călăuzește, pentru că tu ai pus o cale în mare și o cărare, printre valuri,

4 arătând că poți să salvezi din toate, pentru ca oricine, chiar fără experiență, să [poată] urca [în corabie].

5 Tu vrei ca lucrările înțelepciunii tale să nu fie sterile: de aceea, oamenii care se încred în cel mai mic lemn își salvează viețile și când trec prin valuri cu pluta.

6 Și la început, când piereau giganții aroganți, speranța lumii, refugiindu-se pe o plută, a lăsat pentru lume o sămânță a descendenței, fiind călăuzită de mâna ta.

7 Binecuvântat este lemnul prin care se face dreptate.

8 Dar blestemat ceea ce e făcut de mână de om și cel care a făcut-o, pentru că a făcut și a numit dumnezeu ceea ce este coruptibil!

9 Căci cel nelegiuit și nelegiuirea lui sunt urâte de Domnul la fel.

10 Așa sunt pedepsiți ceea ce este făcut împreună cu cel care înfăptuiește.

11 De aceea, va fi o condamnare cu privire la idolii neamurilor, pentru că au ajuns un lucru abominábil în creația lui Dumnezeu, un scandal pentru sufletele oamenilor și o capcană pentru picioarele celor nepricepuți.

12 Începutul desfrânării este inventarea idolilor și găsirea lor, stricăciunea vieții.

13 De la început nu erau și nu vor fi în veci.

14 Căci prin vanitatea oamenilor au intrat în lume și de aceea sfârșitul lor grabnic a fost decis.

15 Un tată îndurerat de o suferință prematură, datorată fiului luat repede, a făcut cândva un chip și acum cinstește un om mort ca pe Dumnezeu și le-a transmis slujitorilor săi taine și rituri.

16 Apoi, cu timpul, obiceiul nelegiuit s-a întărit și este respectat ca lege.

17 La decretele dominatorilor au adus cult celor cioplite, pe care oamenii, neputând să-i cinstească la vedere, pentru că locuiau departe, și-au închipuit înfățișarea de departe și au făcut o imagine vizibilă a regelui onorat, pentru ca să-l lingușească cu râvnă, ca și cum ar fi prezent, pe cel care este absent.

18 Ambiția artizanului i-a împins spre răspândirea cultului și pe cei care nu cunoșteau.

19 Acesta, voind, fără îndoială, să-i placă celui puternic, a dus prin artă asemănarea la frumusețe.

20 Iar mulțimea, atrasă de farmecul lucrării, pe cel care cu puțin înainte era cinstit ca om, l-a considerat [vrednic] de cult.

21 Aceasta a fost o capcană pentru viață, căci oamenii, supuși neșansei sau [puterii] dominatoare, au impus pietrelor și lemnelor un nume de nerostit.

22 Ba mai mult, nefiindu-le îndeajuns că s-au înșelat cu privire la cunoașterea lui Dumnezeu, ci trăind în lupta cea mare a necunoașterii, au numit astfel de rele pace.

23 Aducând rituri de ucidere de copii sau taine ascunse sau ospețe dezlănțuite, după datini excepționale,

24 nu mai păzesc curate nici viața, nici căsătoria; unul sau stă la pândă ca să-l ucidă pe celălalt, sau îl chinuie cu adulter.

25 Toate sunt amestecate: sânge și crimă, furt și înșelăciune, distrugere, necredință, tulburare, sperjur,

26 rumoarea celor buni, uitarea binefacerii, coruperea sufletelor, pervertirea celor firești, dezordinea căsătoriilor, adulterul și nerușinarea.

27 Cultul idolilor fără nume este începutul oricărui rău, cauza și scopul.

28 Ei sau se bucură nebunește, sau profețesc fals, sau trăiesc nedrept, sau jură fals repede.

29 Încrezându-se în idoli fără suflet, nu se așteaptă să fie pedepsiți atunci când jură strâmb.

30 Dar va veni asupra lor o dublă pedeapsă, căci au gândit rău despre Dumnezeu, dând atenție idolilor, jurând nedrept cu înșelăciune, disprețuind sfințenia.

31 Căci nu puterea celor pe care jură, ci pedeapsa păcătoșilor urmărește mereu încălcarea celor nedrepți.