1 Vedenia pe care a văzut-o Avacum proorocul.
2 Până când, Doamne, voi striga fără ca să mă asculți și voi ridica glasul meu către Tine din pricina silniciei, fără ca Tu să mă izbăvești?Ps 12,2
3 Pentru ce Tu mă lași să văd nedreptatea și privești apăsarea? Prăpădul și silnicia sunt în fața mea, certuri și gâlcevi se iscă!Iz 22,29
4 Pentru aceasta, legea nu are nici o tărie și dreptatea nu se arată niciodată; cel nelegiuit biruie pe cel drept, iar judecata iese strâmbă.Iov 21,7 Ir 6,26.28 Ir 12,1
5 Aruncați privirea printre popoare, fiți cu băgare de seamă și înspăimântați-vă, căci se săvârșește în vremea voastră un lucru pe care voi nu l-ați crede, dacă l-ar povesti cineva!Fa 13,41
6 Iată Eu stârnesc pe Caldei, neam amarnic și iute, care cutreieră ținuturi necuprinse, ca să pună stăpânire pe locuințe care nu sunt ale lui.Ir 50,41-42
7 El este năpraznic și înfricoșător. Puterea lui face dreptul lui, strălucirea lui.
8 Mai iuți decât leoparzii sunt caii lui și mai mușcători decât lupii de seară. Călăreții lui se avântă, de departe, vin și zboară, ca vulturul grăbit să sfâșie prada.Ir 4,13 Ir 5,6 Ir 48,40 Sof 3,3 Mt 24,28 Lc 17,37
9 Tot neamul acesta vine ca să săvârșească silnicie; spaima merge înaintea lui și robii îi adună laolaltă ca nisipul.
10 El își bate joc de regi și râde de căpetenii. El își bate joc de toate întăriturile, căci ridică în jurul lor valuri de pământ, și le cuprinde.
11 Pe urmă furtuna s-a întors și a trecut; el se face vinovat. Se încrede în tăria lui; iată dumnezeul lui!2Par 28,23
12 Nu ești Tu, oare, din străvechile vremuri, Domnul Dumnezeul meu, Sfântul meu? Tu, Care nu poți muri! Tu, Doamne, ai rânduit acest popor spre dreptate și pe stâncă Tu l-ai întărit, ca să săvârșească drepte rânduieli.Ps 37,2 Ir 10,24 Ir 46,28
13 Ochii Tăi sunt prea curați ca să vadă răul, Tu nu poți privi apăsarea. Pentru ce ai privi Tu, oare, pe cei vicleni și ai tăcea, când cel nelegiuit sfâșie pe unul mai drept decât el?Iov 21,7 Ir 12,1 Avc 1,4 Mt 5,8 Mt 25,12
14 Tu socotești pe oameni ca pe peștii mării și ca pe târâtoarele care n-au stăpân?
15 El îi scoate pe toți cu undița, îi trage în mreaja sa și îi adună pe toți în năvodul său. Pentru aceasta se bucură și se veselește.Am 4,2 Mc 12,13
16 Drept aceea el aduce jertfă mrejei sale și tămâieri năvodului său, căci cu ajutorul lor partea lui este grasă și mâncărurile lui mai sățioase.Is 10,13
17 Oare își va deșerta el într-una mreaja și va junghia fără milă popoarele?Is 10,7
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Profeția pe care a văzut-o Habacúc, profetul.
1 Vedenia pe care a văzut-o Avacum proorocul.
2 Până când voi striga către tine,
și tu nu vei asculta?
Până când voi striga la tine:
„Violență!”,
și tu nu mântuiești?
2 Până când, Doamne, voi striga fără ca să mă asculți și voi ridica glasul meu către Tine din pricina silniciei, fără ca Tu să mă izbăvești?
3 De ce mă faci să văd nelegiuire,
și tu [doar] privești?
Devastare și violență sunt înaintea mea,
ceartă și neînțelegere se ridică.
3 Pentru ce Tu mă lași să văd nedreptatea și privești apăsarea? Prăpădul și silnicia sunt în fața mea, certuri și gâlcevi se iscă!
4 De aceea legea este fără putere
și judecata nu ajunge la împlinire.
Căci cel fărădelege
îl încorsetează pe cel drept
și judecata iese strâmbă.
4 Pentru aceasta, legea nu are nici o tărie și dreptatea nu se arată niciodată; cel nelegiuit biruie pe cel drept, iar judecata iese strâmbă.
5 Uitați-vă între neamuri și priviți și mirați-vă!
Voi face o lucrare în ochii voștri,
că nu veți crede chiar dacă s-ar povesti!
5 Aruncați privirea printre popoare, fiți cu băgare de seamă și înspăimântați-vă, căci se săvârșește în vremea voastră un lucru pe care voi nu l-ați crede, dacă l-ar povesti cineva!
6 Iată, eu fac să se ridice caldéii,
un neam amarnic și iute,
care străbate lățimea pământului
ca să ia în stăpânire locurile
care nu sunt ale lor!
6 Iată Eu stârnesc pe Caldei, neam amarnic și iute, care cutreieră ținuturi necuprinse, ca să pună stăpânire pe locuințe care nu sunt ale lui.
7 Înfricoșător și înspăimântător este el,
de la el vine judecata lui și iese faima sa.
7 El este năpraznic și înfricoșător. Puterea lui face dreptul lui, strălucirea lui.
8 Mai iuți decât leoparzii sunt caii lui,
mai sprinteni decât lupii seara.
Călăreții lui năvălesc;
călăreții lui vin de departe,
zboară ca un vultur
care se repede să devoreze.
8 Mai iuți decât leoparzii sunt caii lui și mai mușcători decât lupii de seară. Călăreții lui se avântă, de departe, vin și zboară, ca vulturul grăbit să sfâșie prada.
9 Toți vin pentru violență;
toate fețele lor sunt îndreptate înainte
și-i adună pe captivi ca pe nisip.
9 Tot neamul acesta vine ca să săvârșească silnicie; spaima merge înaintea lui și robii îi adună laolaltă ca nisipul.
10 El îi disprețuiește pe regi
și cei care conduc sunt luați în râs.
El râde de toate fortărețele
și adună praf ca să le captureze.
10 El își bate joc de regi și râde de căpetenii. El își bate joc de toate întăriturile, căci ridică în jurul lor valuri de pământ, și le cuprinde.
11 Atunci se duce vântul și trece.
Vinovat e cel care face din propria forță
dumnezeul său.
11 Pe urmă furtuna s-a întors și a trecut; el se face vinovat. Se încrede în tăria lui; iată dumnezeul lui!
12 Oare nu ești, Doamne, dintotdeauna
Dumnezeul meu, Cel Sfânt care nu moare?
Doamne, tu l-ai pus pentru dreptate,
ai întemeiat o stâncă pentru răzbunare.
12 Nu ești Tu, oare, din străvechile vremuri, Domnul Dumnezeul meu, Sfântul meu? Tu, Care nu poți muri! Tu, Doamne, ai rânduit acest popor spre dreptate și pe stâncă Tu l-ai întărit, ca să săvârșească drepte rânduieli.
13 Ochii [tăi] sunt prea puri ca să vadă răul
și nu pot să privească la chin.
Pentru ce te uiți la trădători
și taci când cel fărădelege
îl înghite pe unul mai drept decât el?
13 Ochii Tăi sunt prea curați ca să vadă răul, Tu nu poți privi apăsarea. Pentru ce ai privi Tu, oare, pe cei vicleni și ai tăcea, când cel nelegiuit sfâșie pe unul mai drept decât el?
14 Tu-i faci omului ca peștilor mării,
ca târâtoarelor care nu au stăpân peste ele.
14 Tu socotești pe oameni ca pe peștii mării și ca pe târâtoarele care n-au stăpân?
15 El îi scoate pe toți cu undița,
îi trage în plasa sa
și îi adună în năvodul său.
De aceea se bucură și se înveselește.
15 El îi scoate pe toți cu undița, îi trage în mreaja sa și îi adună pe toți în năvodul său. Pentru aceasta se bucură și se veselește.
16 De aceea aduce jertfă plasei lui
și arde tămâie în fața năvodului său.
Căci, prin ele, partea lui devine grasă,
hrana lui, abundentă.
16 Drept aceea el aduce jertfă mrejei sale și tămâieri năvodului său, căci cu ajutorul lor partea lui este grasă și mâncărurile lui mai sățioase.
17 Oare pentru aceasta va goli plasa lui
și nu-i va fi milă
să ucidă neamuri încontinuu?
17 Oare își va deșerta el într-una mreaja și va junghia fără milă popoarele?
