1 După aceea a ridicat regele Artaxerxe pe Aman, fiul lui Hamadata, din țara Agag, și a pus scaunul lui mai presus decât al tuturor căpeteniilor pe care le avea.Est 5,11 Est 6,6
2 Toți cei ce slujeau regelui, care erau la poarta regelui, se închinau și se aruncau cu fețele la pământ înaintea lui Aman, căci așa poruncise regele; iar Mardoheu nu se închina și nu-și pleca fața la pământ.
3 De aceea cei ce slujeau regelui și care erau la poartă, ziceau lui Mardoheu: „De ce calci tu porunca regelui?”Dn 3,12 Dn 6,14
4 Și cum ei ziceau aceasta în fiecare zi, iar el nu-i asculta, i-au spus lui Aman, ca să vadă de va stărui Mardoheu în purtarea sa, căci el le spusese că este iudeu.
5 Când a văzut Aman că Mardoheu nu se închină și nu-și pleacă fruntea până la pământ înaintea sa, s-a umplut de mânie.
6 Dar i s-a părut prea puțin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu. Și fiindcă i se spusese din ce popor e Mardoheu, Aman și-a pus în gând să ucidă pe toți Iudeii care se aflau în tot regatul lui Artaxerxe, întrucât erau poporul lui Mardoheu.
7 Au făcut deci sfat în luna întâi, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al domniei lui Artaxerxe, și au aruncat Pur, adică sorți, de față cu Aman, ca să vadă în ce lună și în ce zi să fie ucis dintr-o dată poporul lui Mardoheu, și a căzut sorțul pe luna a douăsprezecea, adică pe luna lui Adar.Est 9,24 Pr 14,32
8 În vremea aceasta a spus Aman regelui Artaxerxe: „Este un popor risipit și împrăștiat printre popoare, prin toate țările regatului tău. Legile lui sunt deosebite de legile tuturor popoarelor, legilor regelui nu se supun și regele nu se cuvine să-l lase așa.Nm 23,9
9 Dacă binevoiește regele, atunci să se hotărască în scris să fie uciși și eu voi cântări zece mii de talanți de argint și voi da în mâna vistiernicilor, ca să-i verse în vistieria regelui”.
10 Atunci și-a scos regele inelul său din mâna sa și l-a dat lui Aman, fiul lui Hamadata, din țara Agag, ca să întărească decretul cel împotriva Iudeilor,Fc 41,42 Est 8,2
11 Zicând lui Aman: „Îți dau ție acest argint și poporul; fă cu el ce vrei!”
12 Atunci au fost chemați scriitorii regelui în a treisprezecea zi a lunii întâi, și s-a scris, cum poruncise Aman, către satrapii regatului și către căpetenia fiecărei din cele o sută douăzeci și șapte de țări, de la țările Indiei și până la Etiopia, și către căpeteniile fiecărui popor; și s-a scris fiecărei țări cu scrierea ei și fiecărui popor în limba lui și toate s-au scris în numele regelui Artaxerxe și au fost întărite cu inelul lui.
13 Scrisorile s-au trimis prin ștafete în toate țările regelui, ca să ucidă, să piardă și să nimicească pe toți Iudeii, mic și mare, copii și femei, într-o singură zi, și anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adar, iar averile lor să le jefuiască. Iată cuprinsul acelei scrisori: „Marele rege Artaxerxe, celor ce cârmuiesc de la India până la Etiopia peste o sută douăzeci și șapte de țări și căpeteniilor și slujitorilor de sub conducerea lor acestea scrie: Domnind peste multe popoare și stăpânind toată lumea, eu, fără să fiu îngâmfat de putere, ci cârmuind pururea cu blândețe și cu liniște, am voit să fac viața supușilor pururea netulburată, păzind regatul meu în pace și ușor de străbătut până la hotarele lui, statornicind pacea de toți dorită. Dar când eu am întrebat pe sfetnici, cum am putea aduce aceasta la îndeplinire, atunci Aman, care e vestit la noi prin înțelepciune și se bucură neclintit de bunăvoința noastră și care a dovedit cea mai deplină credincioșie, pentru care a dobândit cinstea de a ședea în al doilea loc după rege, ne-a arătat că prin toate neamurile lumii s-a amestecat un popor vrăjmaș, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care necontenit nesocotește poruncile regelui, ca să nu se poată întemeia cârmuirea noastră fără meteahnă. Aflând deci că numai singur acest popor se împotrivește pururea oricărui om, că duce un fel de viață străină de legi și, împotrivindu-se pururea lucrărilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, ca regatul nostru să nu ajungă a fi bine întocmit, am poruncit cele arătate vouă în scrisorile lui Aman, care este pus de noi peste lucruri și ca un al doilea părinte al nostru, ca să-i stârpiți pe toți, cu femei și cu copii, prin sabie cumplită, fără nici o milă și cruțare, în treisprezece ale lunii a douăsprezecea, adică în luna lui Adar, a acestui an, ca astfel acești oameni vrăjmași și astăzi, ca și în trecut, fiind într-o singură zi aruncați cu sila în iad, să nu ne mai împiedice în viitor de a duce viață pașnică și netulburată până în sfârșit.Est 8,13 Est 9,1
14 Cuprinsul acestei porunci să se dea în fiecare țară, ca lege cu putere pentru toate popoarele, ca ele să fie gata pentru ziua aceea”.
15 Ștafetele au zburat repede cu porunca regelui. Porunca s-a făcut cunoscută și în capitala Suza. Regele și Aman ședeau și beau, iar cetatea Suza era în fierbere.Est 4,8 Est 8,15
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 După aceste lucruri, regele Artaxérxe l-a înălțat pe Amán, fiul lui Amedáta din Agág, și l-a promovat. I-a pus tronul mai sus decât al tuturor căpeteniilor care erau cu el.
1 După aceea a ridicat regele Artaxerxe pe Aman, fiul lui Hamadata, din țara Agag, și a pus scaunul lui mai presus decât al tuturor căpeteniilor pe care le avea.
2 Toți slujitorii regelui care erau la poarta regelui se plecau și se prosternau înaintea lui Amán, căci așa poruncise regele în privința lui. Însă Mardohéu nu se pleca și nici nu se prosterna.
2 Toți cei ce slujeau regelui, care erau la poarta regelui, se închinau și se aruncau cu fețele la pământ înaintea lui Aman, căci așa poruncise regele; iar Mardoheu nu se închina și nu-și pleca fața la pământ.
3 Slujitorii regelui care erau la poarta regelui i-au zis lui Mardohéu: „Pentru ce încalci porunca regelui?”.
3 De aceea cei ce slujeau regelui și care erau la poartă, ziceau lui Mardoheu: „De ce calci tu porunca regelui?”
4 Fiindcă ei îi spuneau în fiecare zi lucrul acesta, iar el nu îi asculta, i-au adus la cunoștință lui Amán ca să vadă dacă vor rămâne cuvintele lui Mardohéu, pentru că el le făcuse cunoscut că este iudeu.
4 Și cum ei ziceau aceasta în fiecare zi, iar el nu-i asculta, i-au spus lui Aman, ca să vadă de va stărui Mardoheu în purtarea sa, căci el le spusese că este iudeu.
5 Amán a văzut că Mardohéu nu se pleca și nu se prosterna înaintea lui și Amán s-a umplut de mânie.
5 Când a văzut Aman că Mardoheu nu se închină și nu-și pleacă fruntea până la pământ înaintea sa, s-a umplut de mânie.
6 Însă i s-a părut puțin să-și întindă mâna numai asupra lui Mardohéu, căci i se adusese la cunoștință despre poporul lui Mardohéu. Amán căuta să-i nimicească pe toți iudeii, poporul lui Mardohéu, care erau în tot imperiul lui Artaxérxe.
6 Dar i s-a părut prea puțin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu. Și fiindcă i se spusese din ce popor e Mardoheu, Aman și-a pus în gând să ucidă pe toți Iudeii care se aflau în tot regatul lui Artaxerxe, întrucât erau poporul lui Mardoheu.
7 În luna întâi, adică luna Nisán, în anul al doisprezecelea al regelui Artaxérxe, au aruncat Pur, adică sorții, înaintea lui Amán, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până în luna a douăsprezecea, adică luna Adár.
7 Au făcut deci sfat în luna întâi, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al domniei lui Artaxerxe, și au aruncat Pur, adică sorți, de față cu Aman, ca să vadă în ce lună și în ce zi să fie ucis dintr-o dată poporul lui Mardoheu, și a căzut sorțul pe luna a douăsprezecea, adică pe luna lui Adar.
8 Atunci, Amán i-a zis regelui Artaxérxe: „Există un popor împrăștiat și risipit în toate provinciile imperiului tău; legile lor se deosebesc de cele ale tuturor popoarelor, și legile regelui nu le împlinesc: nu este în folosul regelui să-i lase în pace.
8 În vremea aceasta a spus Aman regelui Artaxerxe: „Este un popor risipit și împrăștiat printre popoare, prin toate țările regatului tău. Legile lui sunt deosebite de legile tuturor popoarelor, legilor regelui nu se supun și regele nu se cuvine să-l lase așa.
9 Dacă i se pare [un lucru] bun regelui, să scrie ca să fie nimiciți! Iar eu voi cântări zece mii de talánți de argint în mâna celor care fac lucrarea ca să-i aducă în vistieriile regelui”.
9 Dacă binevoiește regele, atunci să se hotărască în scris să fie uciși și eu voi cântări zece mii de talanți de argint și voi da în mâna vistiernicilor, ca să-i verse în vistieria regelui”.
10 Regele și-a scos inelul din deget și i l-a dat lui Amán, fiul lui Amedáta din Agág, dușmanul iudeilor.
10 Atunci și-a scos regele inelul său din mâna sa și l-a dat lui Aman, fiul lui Hamadata, din țara Agag, ca să întărească decretul cel împotriva Iudeilor,
11 Regele i-a zis lui Amán: „Argintul să fie dat ție și poporului ca să facă ce este bun în ochii tăi!”.
11 Zicând lui Aman: „Îți dau ție acest argint și poporul; fă cu el ce vrei!”
12 I-au chemat pe secretarii regelui în luna întâi, în ziua a treisprezecea, și au scris conform cu tot ceea ce a poruncit Amán satrapilor regelui, guvernatorilor care erau în fiecare provincie, căpeteniilor fiecărui popor: fiecărei provincii, conform cu scrierea ei și fiecărui popor, conform cu limba lui. A fost scris în numele regelui Artaxérxe și sigilat cu inelul regelui.
12 Atunci au fost chemați scriitorii regelui în a treisprezecea zi a lunii întâi, și s-a scris, cum poruncise Aman, către satrapii regatului și către căpetenia fiecărei din cele o sută douăzeci și șapte de țări, de la țările Indiei și până la Etiopia, și către căpeteniile fiecărui popor; și s-a scris fiecărei țări cu scrierea ei și fiecărui popor în limba lui și toate s-au scris în numele regelui Artaxerxe și au fost întărite cu inelul lui.
13 Scrisorile au fost trimise prin alergători în toate provinciile regelui, ca să-i distrugă, să-i ucidă și să-i nimicească pe toți iudeii – tineri și bătrâni, prunci și femei, în aceeași zi – în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică luna Adár, și să le prade bunurile.
13a În copia scrisorii regelui cel mare către toți cei care [locuiau] din India și până în Etiópia, către guvernatorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii, către căpetenii și către supușii lor, scria așa: 13b „Fiind [noi] la conducerea multor națiuni și având stăpânire asupra întregii lumi, nu din orgoliul puterii, ci conducând întotdeauna cu măsură și cu delicatețe, am dorit să facem întotdeauna liniștită viața supușilor, să asigurăm o domnie stabilă și liniștită, ușor de străbătut până la marginile [ei] și statornicind pacea de toți dorită. 13c Când [noi] i-am întrebat pe consilieri cum am putea duce aceasta la îndeplinire, Amán, care este renumit la noi prin înțelepciune și se bucură neclintit de bunăvoința [noastră] și care a dovedit deplină fidelitate, pentru care a primit onoarea de a fi al doilea după rege, 13d ne-a arătat că printre toate triburile lumii s-a amestecat un popor dușman, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care nu ține cont niciodată de poruncile regelui ca să nu se poată stabili stăpânirea noastră fără cusur. 13e Aflând că numai acest popor se împotrivește oricărui om, că duce un fel de viață străină de legi și, încălcând mereu legile noastre, face cele mai mari rele ca domnia noastră să nu ajungă să fie stabilă, 13f am poruncit cele indicate vouă în scrisorile lui Amán, care este pus de noi peste lucruri și ca un al doilea tată al nostru, ca să-i nimiciți de tot, femei și copii, prin sabie ostilă, fără milă și ezitare, în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adár, a acestui an. 13g Ca astfel, acești oameni dușmani astăzi ca și în trecut, fiind într-o singură zi aruncați în iad, să nu ne mai împiedice în viitor să avem un timp de stabilitate și de liniște până la sfârșit”.
13 Scrisorile s-au trimis prin ștafete în toate țările regelui, ca să ucidă, să piardă și să nimicească pe toți Iudeii, mic și mare, copii și femei, într-o singură zi, și anume în a treisprezecea zi a lunii a douăsprezecea, adică în luna Adar, iar averile lor să le jefuiască. Iată cuprinsul acelei scrisori: „Marele rege Artaxerxe, celor ce cârmuiesc de la India până la Etiopia peste o sută douăzeci și șapte de țări și căpeteniilor și slujitorilor de sub conducerea lor acestea scrie: Domnind peste multe popoare și stăpânind toată lumea, eu, fără să fiu îngâmfat de putere, ci cârmuind pururea cu blândețe și cu liniște, am voit să fac viața supușilor pururea netulburată, păzind regatul meu în pace și ușor de străbătut până la hotarele lui, statornicind pacea de toți dorită. Dar când eu am întrebat pe sfetnici, cum am putea aduce aceasta la îndeplinire, atunci Aman, care e vestit la noi prin înțelepciune și se bucură neclintit de bunăvoința noastră și care a dovedit cea mai deplină credincioșie, pentru care a dobândit cinstea de a ședea în al doilea loc după rege, ne-a arătat că prin toate neamurile lumii s-a amestecat un popor vrăjmaș, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care necontenit nesocotește poruncile regelui, ca să nu se poată întemeia cârmuirea noastră fără meteahnă. Aflând deci că numai singur acest popor se împotrivește pururea oricărui om, că duce un fel de viață străină de legi și, împotrivindu-se pururea lucrărilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, ca regatul nostru să nu ajungă a fi bine întocmit, am poruncit cele arătate vouă în scrisorile lui Aman, care este pus de noi peste lucruri și ca un al doilea părinte al nostru, ca să-i stârpiți pe toți, cu femei și cu copii, prin sabie cumplită, fără nici o milă și cruțare, în treisprezece ale lunii a douăsprezecea, adică în luna lui Adar, a acestui an, ca astfel acești oameni vrăjmași și astăzi, ca și în trecut, fiind într-o singură zi aruncați cu sila în iad, să nu ne mai împiedice în viitor de a duce viață pașnică și netulburată până în sfârșit.
14 O copie a scrisorii a fost dată ca lege fiecărei provincii, ca să fie făcută cunoscută tuturor popoarelor și să fie pregătite pentru ziua aceea.
14 Cuprinsul acestei porunci să se dea în fiecare țară, ca lege cu putere pentru toate popoarele, ca ele să fie gata pentru ziua aceea”.
15 Alergătorii au ieșit în grabă, după cuvântul regelui. Decretul a fost dat în fortăreața Súsa: regele și Amán stăteau și beau, dar cetatea Súsa era agitată.
15 Ștafetele au zburat repede cu porunca regelui. Porunca s-a făcut cunoscută și în capitala Suza. Regele și Aman ședeau și beau, iar cetatea Suza era în fierbere.
