1 Când Mardoheu a aflat tot ce se făcuse, și-a rupt hainele sale, și-a pus pe sine sac și cenușă și, ieșind în mijlocul cetății, a ridicat strigăt amarnic.Nm 14,6 Ios 7,6
2 Ajungând însă până la poarta regelui, s-a oprit, deoarece nu putea să intre pe poarta regelui îmbrăcat cu sac și cu cenușă pe cap.
3 Tot așa și în fiecare țară și loc, unde ajungea porunca regelui și scrisoarea lui, era tânguire mare printre Iudei, post, plângere și bocet. Sacul și cenușa erau așternutul multora.Iona 3,6
4 Atunci au venit slujitorii Esterei, eunucii și slujnicele ei și i-au spus; și regina s-a tulburat strașnic. Apoi a trimis haine lui Mardoheu, ca să se îmbrace cu ele și să lepede de pe el sacul. Dar el n-a voit.
5 De aceea a chemat Estera pe Hatac, unul din eunucii regelui pe care acesta îl pusese să fie pe lângă ea, și l-a trimis la Mardoheu, ca să afle de ce și pentru ce sunt acestea.
6 Mergând Hatac la Mardoheu, în piața orașului cea din fața curții regelui,
7 I-a spus Mardoheu toate câte se întâmplase și de numărul arginților ce făgăduise Aman să verse în vistieria domnească pentru Iudei ca să-i stârpească.Est 3,9
8 Îi dădu de asemenea și o copie de pe porunca domnească, cuprinsă în hrisovul dat în Suza pentru stârpirea lor, ca să-l arate Esterei și să-i dea de veste despre toate. Pe lângă aceasta o sfătuia să meargă la rege și să-l roage de iertare pentru poporul ei, aducându-și aminte de zilele sale cele smerite, când era crescută sub mâna lui, a lui Mardoheu, pentru că Aman, cel al doilea după rege, a osândit pe Iudei la moarte; să strige de asemenea către Domnul, ca să-i izbăvească pe ei de la moarte.Est 2,7.20 Est 3,15
9 Deci a venit Hatac și a spus Esterei vorbele lui Mardoheu.
10 Atunci a vorbit Estera cu Hatac și l-a trimis să spună lui Mardoheu:
11 „Toți cei ce slujesc regelui și popoarele din țările regelui știu că tot cel ce va intra la rege înăuntrul curții, bărbat sau femeie, fără să fie chemat, ia o singură osândă: moartea. Numai acela spre care va întinde regele sceptrul său de aur scapă cu viață. Eu însă n-am fost chemată la rege de mai bine de treizeci de zile”.Est 5,1-2 Est 8,4
12 Aceste cuvinte ale Esterei au fost spuse lui Mardoheu.
13 Iar Mardoheu a răspuns Esterei următoarele: „Să nu socoți că ai să scapi tu singură în casa regelui, dintre toți Iudeii.
14 Dacă tu vei tăcea în vremea aceasta, atunci izbăvirea și eliberarea vor veni pentru Iudei din altă parte, iar tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă tu n-ai ajuns la vrednicia de regină tocmai pentru vremile acestea?”
15 Atunci Estera a răspuns lui Mardoheu:
16 „Mergi, adună pe toți Iudeii din Suza și postiți pentru mine; să nu mâncați și să nu beți trei zile, nici ziua, nici noaptea și voi posti și eu cu slujnicile mele și apoi mă voi duce la rege, deși aceasta este împotriva legii și de va fi să pier, voi pieri”.Est 5,1
17 Atunci s-a dus Mardoheu și a făcut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului și zicând: „Doamne, Doamne, Împărate atotțiitorule, toți sunt în puterea Ta și nu este cine să se împotrivească ție când vei voi să izbăvești pe Israel. Tu ai făcut cerul și pământul și toate cele minunate de sub cer. Tu ești Domnul tuturor și nu este cine să se împotrivească ție, Doamne! Tu toate le știi Doamne, Tu știi că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aș fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu și nu m-am închinat nimănui, decât numai ție, Domnului meu și nici nu voi face aceasta din mândrie. Și acum, Doamne Dumnezeule, Împărate, Dumnezeul lui Avraam, cruță pe poporul Tău, căci se pune la cale pieirea noastră și voiesc să piardă moștenirea Ta cea dintru început. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai răscumpărat-o pentru Tine din țara Egiptului. Auzi rugăciunea mea și Te milostivește spre moștenirea Ta; întoarce plânsul nostru în veselie ca, vii fiind noi, să lăudăm numele Tău, Doamne, și nu astupa gura celor ce Te preamăresc pe Tine”. Și toți Israeliții au strigat din toate puterile lor că moartea era înaintea ochilor lor. Și a alergat și Estera la Domnul, cuprinsă de groaza morții și, dezbrăcându-se de hainele slavei sale, s-a îmbrăcat în haine de deznădejde și de jale, iar în locul unsorilor celor scumpe, cu cenușă și cu țărână și-a presărat capul său; și-a smerit cumplit trupul său și tot locul împodobit altădată l-a umplut de păr smuls din capul său și, rugându-se Domnului, Dumnezeului lui Israel, a zis: „Domnul meu, numai Tu singur ești Împăratul nostru; ajută-mi mie celei singuratice și fără ajutor afară de Tine, că pieirea mea e aproape! Eu am auzit, Doamne, de la tatăl meu, în neamul meu părintesc, că Tu ți-ai ales pe Israel din toate popoarele și pe părinții noștri din toți strămoșii lor, ca să fie moștenirea Ta veșnică și ai făcut pentru ei toate câte ai zis. Acum noi am greșit înaintea Ta și Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmașilor noștri, pentru că am lăudat pe dumnezeii lor; drept ești Tu, Doamne! Dar ei acum nu se mai mulțumesc cu robia noastră amară, ci și-au dat mâna cu idolii lor, ca să răstoarne poruncile gurii Tale și să stârpească moștenirea Ta și să astupe gura celor ce Te slăvesc pe Tine și să stingă slava casei Tale și jertfelnicul Tău, să dezlege gura popoarelor pentru a preaslăvi pe dumnezeii lor cei mincinoși și pentru ca regele cel pământesc să fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tău dumnezeilor celor ce nu sunt, ca să nu se bucure vrăjmașii de căderea noastră, ci întoarce uneltirea lor asupra lor înșiși, iar pe uneltitorul împotriva noastră dă-l rușinii. Adu-ți aminte, Doamne, arată-Te nouă în vremea necazului nostru și-mi dă mie curaj. Împărate al dumnezeilor și Stăpâne a toată stăpânirea, dăruiește gurii mele cuvânt cu trecere înaintea leului acestuia și umple inima lui de ură către cel ce ne prigonește pe noi, spre pieirea lui și a celor de un gând cu el. Iar pe noi ne izbăvește cu mâna Ta și-mi ajută mie celei singure, care nu am alt ajutor decât pe Tine, Doamne; Tu ai știință de toate și cunoști că eu urăsc slava celor fără de lege și mi-e silă de patul celor netăiați împrejur și de tot cel de alt neam. De asemenea cunoști nevoia mea, că nu pot suferi semnul mândriei mele care se află pe capul meu în zilele când mă arăt, mi-e silă de el, ca de o haină întinată cu sânge și nici nu-l port când sunt singură. Roaba Ta n-a mâncat din masa lui Aman, nici n-a prețuit ospățul regesc; vin jertfit la idoli n-am băut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbării soartei mele și până acum decât numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fără de nădejde și ne izbăvește din mâinile uneltitorilor de rele, scăpându-mă din frica mea”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Mardohéu a aflat tot ce se făcea, și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat cu sac și cenușă, a ieșit în mijlocul cetății și a strigat cu glas puternic și amar.
1 Când Mardoheu a aflat tot ce se făcuse, și-a rupt hainele sale, și-a pus pe sine sac și cenușă și, ieșind în mijlocul cetății, a ridicat strigăt amarnic.
2 A mers până la poarta regelui, pentru că nu se putea intra îmbrăcat în sac.
2 Ajungând însă până la poarta regelui, s-a oprit, deoarece nu putea să intre pe poarta regelui îmbrăcat cu sac și cu cenușă pe cap.
3 În toate provinciile, în fiecare loc unde erau făcute cunoscute cuvântul regelui și decretul lui, era jale mare printre iudei, post, bocet și vaiet; mulți se prosternau în sac și cenușă.
3 Tot așa și în fiecare țară și loc, unde ajungea porunca regelui și scrisoarea lui, era tânguire mare printre Iudei, post, plângere și bocet. Sacul și cenușa erau așternutul multora.
4 Slujitoarele și eunucii Estérei au venit și i-au adus la cunoștință, iar regina s-a întristat foarte mult. A trimis haine ca să-l îmbrace pe Mardohéu și să ia sacul de pe el, dar el nu a acceptat.
4 Atunci au venit slujitorii Esterei, eunucii și slujnicele ei și i-au spus; și regina s-a tulburat strașnic. Apoi a trimis haine lui Mardoheu, ca să se îmbrace cu ele și să lepede de pe el sacul. Dar el n-a voit.
5 Atunci Estéra l-a chemat pe Hatác, [unul] dintre eunucii care stăteau în fața ei, și i-a poruncit [să meargă] la Mardohéu să afle ce se întâmplă și din ce cauză.
5 De aceea a chemat Estera pe Hatac, unul din eunucii regelui pe care acesta îl pusese să fie pe lângă ea, și l-a trimis la Mardoheu, ca să afle de ce și pentru ce sunt acestea.
6 Hatác a ieșit [să meargă] la Mardohéu în piața cetății care este înaintea porții regelui.
6 Mergând Hatac la Mardoheu, în piața orașului cea din fața curții regelui,
7 Mardohéu i-a făcut cunoscut tot ce i se întâmplase și suma de argint pe care Amán a zis că o va da vistieriilor regelui împotriva iudeilor ca să-i nimicească.
7 I-a spus Mardoheu toate câte se întâmplase și de numărul arginților ce făgăduise Aman să verse în vistieria domnească pentru Iudei ca să-i stârpească.
8 I-a dat copia decretului regelui care fusese dat la Súsa pentru a-i nimici ca să o vadă Estéra, să-i facă cunoscut și să-i poruncească să meargă la rege ca să-l îmbuneze și să caute [îndurare] de la el pentru poporul ei.
8 Îi dădu de asemenea și o copie de pe porunca domnească, cuprinsă în hrisovul dat în Suza pentru stârpirea lor, ca să-l arate Esterei și să-i dea de veste despre toate. Pe lângă aceasta o sfătuia să meargă la rege și să-l roage de iertare pentru poporul ei, aducându-și aminte de zilele sale cele smerite, când era crescută sub mâna lui, a lui Mardoheu, pentru că Aman, cel al doilea după rege, a osândit pe Iudei la moarte; să strige de asemenea către Domnul, ca să-i izbăvească pe ei de la moarte.
9 Hatác a venit și i-a făcut cunoscute Estérei cuvintele lui Mardohéu.
9 Deci a venit Hatac și a spus Esterei vorbele lui Mardoheu.
10 Estéra i-a zis lui Hatác și i-a poruncit [să-i spună] lui Mardohéu:
10 Atunci a vorbit Estera cu Hatac și l-a trimis să spună lui Mardoheu:
11 „Toți slujitorii regelui și poporul din provinciile regelui știu că orice bărbat sau femeie care intră la rege în curtea interioară și care nu a fost chemat printr-o poruncă este dat la moarte; numai acela către care regele întinde sceptrul său de aur rămâne în viață. Dar eu nu am fost chemată să intru la rege de treizeci de zile”.
11 „Toți cei ce slujesc regelui și popoarele din țările regelui știu că tot cel ce va intra la rege înăuntrul curții, bărbat sau femeie, fără să fie chemat, ia o singură osândă: moartea. Numai acela spre care va întinde regele sceptrul său de aur scapă cu viață. Eu însă n-am fost chemată la rege de mai bine de treizeci de zile”.
12 Ei i-au făcut cunoscute lui Mardohéu cuvintele Estérei.
12 Aceste cuvinte ale Esterei au fost spuse lui Mardoheu.
13 Mardohéu a zis să i se răspundă Estérei: „Să nu crezi în sufletul tău că vei scăpa în casa regelui [numai tu] dintre toți iudeii!
13 Iar Mardoheu a răspuns Esterei următoarele: „Să nu socoți că ai să scapi tu singură în casa regelui, dintre toți Iudeii.
14 Căci dacă vei tăcea în acest timp, ajutorul și eliberarea pentru iudei vor veni din alt loc acum, iar tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă nu ai devenit regină pentru un astfel de timp?”.
14 Dacă tu vei tăcea în vremea aceasta, atunci izbăvirea și eliberarea vor veni pentru Iudei din altă parte, iar tu și casa tatălui tău veți pieri. Și cine știe dacă tu n-ai ajuns la vrednicia de regină tocmai pentru vremile acestea?”
15 Estéra a zis să-i răspundă lui Mardohéu:
15 Atunci Estera a răspuns lui Mardoheu:
16 „Mergi, adună-i pe toți iudeii care se află în Súsa și postiți pentru mine! Nu mâncați și nu beți timp de trei zile și [trei] nopți! Și eu, și slujitoarele mele vom posti astfel. Așa voi intra la rege – ceea ce nu este după lege – și dacă e să pier, voi pieri”.
16 „Mergi, adună pe toți Iudeii din Suza și postiți pentru mine; să nu mâncați și să nu beți trei zile, nici ziua, nici noaptea și voi posti și eu cu slujnicile mele și apoi mă voi duce la rege, deși aceasta este împotriva legii și de va fi să pier, voi pieri”.
17 Mardohéu a plecat și a făcut conform cu tot ceea ce i-a poruncit Estéra. 17a El s-a rugat Domnului, amintind toate faptele Domnului și spunând:
17b „Doamne, Doamne, regele tuturor,
tu care stăpânești peste toate,
în puterea ta sunt toate
și nu este nimeni care să se împotrivească ție
când vrei să îl eliberezi pe Israél!
17c Tu ai făcut cerul și pământul
și toate lucrurile minunate care sunt sub cer;
tu ești stăpânul tuturor
și nu este nimeni
să ți se împotrivească ție, Doamne.
17d Tu pe toate le cunoști și le știi, Doamne,
că nu din mândrie, nici din trufie,
nici din dorință de glorie am făcut aceasta,
că nu m-am plecat înaintea arogantului Amán.
Căci mi-ar fi plăcut să-i sărut tălpile picioarelor
pentru eliberarea lui Israél.
17e Dar am făcut aceasta
ca să nu pun gloria omului
deasupra gloriei lui Dumnezeu
și să nu mă plec înaintea nimănui
în afară de tine, Domnul meu,
și nu fac aceasta din trufie.
17f Acum, Doamne Dumnezeule,
regele și Dumnezeul lui Abrahám,
cruță-l pe poporul tău!
Căci [dușmanii] privesc la noi
ca să ne distrugă
și să nimicească moștenirea ta de la început.
17g Nu disprețui partea ta
pe care ai eliberat-o pentru tine din Egipt!
17h Ascultă rugăciunea mea și iartă moștenirii tale;
schimbă plânsul nostru în veselie
pentru ca, fiind în viață,
să lăudăm numele tău, Doamne,
și nu închide gura celor care te laudă!”.
17i Tot Israélul a strigat din [toată] puterea lui pentru că moartea lor le era înaintea ochilor. 17k Și regina Estéra și-a căutat scăparea la Domnul, fiind cuprinsă de agonia morții. Și-a scos hainele ei de cinste, și-a îmbrăcat haine de strâmtorare și plâns, iar în locul miresmelor de măreție și-a presărat cenușă și gunoi, trupul și l-a umilit foarte mult, iar orice loc al bucuriei l-a umplut cu șuvițe din părul ei și l-a rugat pe Domnul Dumnezeul lui Israél, zicând:
17l Domnul meu și regele nostru, tu ești unic;
Ajută-mă pe mine, care sunt singură
și nu am pe nimeni să mă ajute
în afară de tine!
Căci pericolul meu este lângă mine.
17m Am auzit de când m-am născut
în tribul părinților mei
că tu, Doamne, l-ai luat pe Israél
dintre toate popoarele
și pe părinții noștri, dintre toți strămoșii lor,
spre moștenire veșnică,
și le-ai făcut tot ceea ce le-ai spus.
17n Noi am păcătuit înaintea ta
și ne-ai dat în mâinile dușmanilor noștri,
pentru că i-am cinstit pe zeii lor:
tu ești drept, Doamne!
17o Ei nu se mulțumesc
cu amărăciunea sclaviei noastre,
ci și-au pus mâinile peste mâinile idolilor lor,
ca să facă să piară hotărârea gurii tale,
să nimicească moștenirea ta
și să închidă gura celor care te laudă
și să distrugă gloria ta și a altarului tău;
17p să deschidă gura popoarelor
spre lauda celor deșarte
și un rege muritor să fie admirat în veci.
17q Nu da, Doamne,
sceptrul tău celor care nu sunt,
ca să nu râdă de căderea noastră;
întoarce planul lor împotriva lor
și fă-l de rușine pe cel care ne-a dominat!
17r Amintește-ți, Doamne,
fă-te cunoscut în timpul suferinței noastre
și dă-mi curaj, rege al dumnezeilor
și stăpân al tuturor puterilor!
17s Pune cuvânt potrivit în gura mea
înaintea [acestui] leu
și schimbă inima lui
spre ură față de prigonitorul nostru,
spre pieirea lui
și a celor de aceeași gândire cu el!
17t Pe noi scapă-ne din mâna lui
și ajută-mă pe mine, care sunt singură
și nu am pe nimeni în afară de tine, Doamne!
17u Tu le cunoști pe toate
și știi că am urât cinstea celor nelegiuiți
și că mi-e scârbă de patul celor necircumciși
și al tuturor străinilor.
17w Tu cunoști necazul meu,
că mi-e scârbă de semnul măreției mele
care este pe capul meu
în zilele când trebuie să apar;
îl detest ca pe o zdreanță de fiecare lună
și nu-l port în zilele liniștii mele.
17x Slujitoarea ta nu a mâncat la masa lui Amán,
nici nu am cinstit ospățul regelui
și nici nu am băut vinul libațiilor.
17y Slujitoarea ta nu s-a bucurat,
Dumnezeul lui Abrahám.
17z Dumnezeule, care ești puternic peste toate,
ascultă vocea celor fără de speranță!
Scapă-ne din mâna celor care ne fac rău
și eliberează-mă pe mine din teama mea!
17 Atunci s-a dus Mardoheu și a făcut cum îi poruncise Estera. El s-a rugat Domnului, pomenind toate lucrurile Domnului și zicând: „Doamne, Doamne, Împărate atotțiitorule, toți sunt în puterea Ta și nu este cine să se împotrivească ție când vei voi să izbăvești pe Israel. Tu ai făcut cerul și pământul și toate cele minunate de sub cer. Tu ești Domnul tuturor și nu este cine să se împotrivească ție, Doamne! Tu toate le știi Doamne, Tu știi că eu nu din mândrie, nici din trufie, nici ca să jignesc nu m-am închinat lui Aman cel mândru, căci eu cu plăcere m-aș fi apucat să sărut tălpile picioarelor lui pentru izbăvirea lui Israel. Dar eu am făcut aceasta ca să nu dau slavă oamenilor mai presus de slava lui Dumnezeu și nu m-am închinat nimănui, decât numai ție, Domnului meu și nici nu voi face aceasta din mândrie. Și acum, Doamne Dumnezeule, Împărate, Dumnezeul lui Avraam, cruță pe poporul Tău, căci se pune la cale pieirea noastră și voiesc să piardă moștenirea Ta cea dintru început. Nu trece cu vederea partea Ta pe care ai răscumpărat-o pentru Tine din țara Egiptului. Auzi rugăciunea mea și Te milostivește spre moștenirea Ta; întoarce plânsul nostru în veselie ca, vii fiind noi, să lăudăm numele Tău, Doamne, și nu astupa gura celor ce Te preamăresc pe Tine”. Și toți Israeliții au strigat din toate puterile lor că moartea era înaintea ochilor lor. Și a alergat și Estera la Domnul, cuprinsă de groaza morții și, dezbrăcându-se de hainele slavei sale, s-a îmbrăcat în haine de deznădejde și de jale, iar în locul unsorilor celor scumpe, cu cenușă și cu țărână și-a presărat capul său; și-a smerit cumplit trupul său și tot locul împodobit altădată l-a umplut de păr smuls din capul său și, rugându-se Domnului, Dumnezeului lui Israel, a zis: „Domnul meu, numai Tu singur ești Împăratul nostru; ajută-mi mie celei singuratice și fără ajutor afară de Tine, că pieirea mea e aproape! Eu am auzit, Doamne, de la tatăl meu, în neamul meu părintesc, că Tu ți-ai ales pe Israel din toate popoarele și pe părinții noștri din toți strămoșii lor, ca să fie moștenirea Ta veșnică și ai făcut pentru ei toate câte ai zis. Acum noi am greșit înaintea Ta și Tu ne-ai dat în mâinile vrăjmașilor noștri, pentru că am lăudat pe dumnezeii lor; drept ești Tu, Doamne! Dar ei acum nu se mai mulțumesc cu robia noastră amară, ci și-au dat mâna cu idolii lor, ca să răstoarne poruncile gurii Tale și să stârpească moștenirea Ta și să astupe gura celor ce Te slăvesc pe Tine și să stingă slava casei Tale și jertfelnicul Tău, să dezlege gura popoarelor pentru a preaslăvi pe dumnezeii lor cei mincinoși și pentru ca regele cel pământesc să fie admirat totdeauna. Nu da, Doamne, sceptrul Tău dumnezeilor celor ce nu sunt, ca să nu se bucure vrăjmașii de căderea noastră, ci întoarce uneltirea lor asupra lor înșiși, iar pe uneltitorul împotriva noastră dă-l rușinii. Adu-ți aminte, Doamne, arată-Te nouă în vremea necazului nostru și-mi dă mie curaj. Împărate al dumnezeilor și Stăpâne a toată stăpânirea, dăruiește gurii mele cuvânt cu trecere înaintea leului acestuia și umple inima lui de ură către cel ce ne prigonește pe noi, spre pieirea lui și a celor de un gând cu el. Iar pe noi ne izbăvește cu mâna Ta și-mi ajută mie celei singure, care nu am alt ajutor decât pe Tine, Doamne; Tu ai știință de toate și cunoști că eu urăsc slava celor fără de lege și mi-e silă de patul celor netăiați împrejur și de tot cel de alt neam. De asemenea cunoști nevoia mea, că nu pot suferi semnul mândriei mele care se află pe capul meu în zilele când mă arăt, mi-e silă de el, ca de o haină întinată cu sânge și nici nu-l port când sunt singură. Roaba Ta n-a mâncat din masa lui Aman, nici n-a prețuit ospățul regesc; vin jertfit la idoli n-am băut, nici nu s-a veselit roaba Ta din vremea schimbării soartei mele și până acum decât numai de Tine, Doamne Dumnezeul lui Avraam. Dumnezeule, Cel ce ai putere peste toate, auzi glasul celor fără de nădejde și ne izbăvește din mâinile uneltitorilor de rele, scăpându-mă din frica mea”.
