1 După trei zile de rugăciune Estera și-a dezbrăcat hainele cele de jale și s-a îmbrăcat în cele de regină și, făcându-se strălucită și chemând pe Dumnezeul cel atoatevăzător și mântuitor, a luat cu ea două slujnice: una de care se sprijinea oarecum din alintare, iar alta care, urmându-i, îi ținea hainele. Ea era minunată, în culmea frumuseții sale și fața sa era veselă ca și cum ar fi fost plină de iubire, iar inima ei era apăsată de frică. S-a oprit în curtea dinăuntru a casei regelui, la ușa regelui. Regele ședea atunci pe tronul său domnesc, în casa domnească, chiar în dreptul ușii, îmbrăcat în toate hainele măririi sale, tot în aur și în pietre scumpe, dar cumplit de posomorât. Când regele a văzut pe regina Estera stând afară, aceasta a aflat milă în ochii lui. Întorcându-și fața înflăcărată de slavă, el a privit cu mânie strașnică. Atunci regina a căzut cu duhul, s-a schimbat la față din pricina slăbiciunii ce i-a venit și s-a aplecat pe capul slujnicei care o însoțea. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândețe și, sculându-se cu grăbire de pe tronul său, a cuprins-o în brațele sale, până ea și-a venit în fire. Apoi a mângâiat-o cu vorbe bune, zicându-i: „Ce ai Estera? Eu sunt fratele tău! Liniștește-te, că nu vei muri, căci stăpânirea ne este comună. Apropie-te!”Est 4,16
2 Apoi regele și-a întins spre Estera sceptrul său cel de aur, care era în mâna sa. Atunci Estera s-a apropiat și s-a atins de vârful sceptrului, iar regele i-a pus sceptrul pe grumazul ei și a sărutat-o, zicându-i: „Vorbește-mi!” Și ea a zis: „Stăpânul meu, eu am văzut în tine parcă pe îngerul lui Dumnezeu și s-a tulburat inima mea de frică în fața slavei tale, că minunat ești stăpâne și fața ta este plină de har”. Și când vorbea ea, a căzut din pricina slăbiciunii și regele s-a tulburat și toate slugile lui o mângâiau.2Rg 14,20
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 A treia zi, Estéra s-a îmbrăcat cu [hainele] sale regale și a venit în curtea interioară a casei regelui, în fața casei regelui. Regele stătea pe tronul său de domnie, în fața ușii casei. 1a În ziua a treia, când a încetat să se mai roage, s-a dezbrăcat de hainele de jale și s-a îmbrăcat în veșmintele gloriei ei.
1b Și, împodobindu-se cu strălucire, după ce l-a chemat pe Dumnezeu cel a toate văzător și mântuitor, le-a luat cu sine pe cele două slujnice: și pe una dintre ele se sprijinea ca într-o alintare, iar cealaltă o urma ținându-i poalele veșmântului. 1c Ea era îmbujorată în culmea frumuseții ei și chipul îi era vesel ca al unei îndrăgostite, însă inima îi era strânsă de teamă. 1d Și, după ce a trecut de toate ușile, a stat dreaptă înaintea regelui; acesta era așezat pe tronul său regesc și îmbrăcat cu toate veșmintele strălucirii sale, împodobit peste tot cu aur și nestemate; și era foarte înfricoșător. 1e Și, ridicându-și chipul înflăcărat de slavă, a privit în culmea mâniei, iar regina s-a prăbușit: s-a schimbat la față de slăbiciune și și-a lăsat capul pe cel al slujnicei care mergea înaintea ei. 1f Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândețe și, tulburat, acesta a sărit de pe tronul lui și a prins-o în brațe până și-a venit în fire; și o mângâia cu cuvinte împăciuitoare și i-a spus: 1g „Ce este, Estéra? Eu sunt fratele tău; îndrăznește, nu vei muri, căci porunca noastră este pentru cei de rând: apropie-te!”.
1 După trei zile de rugăciune Estera și-a dezbrăcat hainele cele de jale și s-a îmbrăcat în cele de regină și, făcându-se strălucită și chemând pe Dumnezeul cel atoatevăzător și mântuitor, a luat cu ea două slujnice: una de care se sprijinea oarecum din alintare, iar alta care, urmându-i, îi ținea hainele. Ea era minunată, în culmea frumuseții sale și fața sa era veselă ca și cum ar fi fost plină de iubire, iar inima ei era apăsată de frică. S-a oprit în curtea dinăuntru a casei regelui, la ușa regelui. Regele ședea atunci pe tronul său domnesc, în casa domnească, chiar în dreptul ușii, îmbrăcat în toate hainele măririi sale, tot în aur și în pietre scumpe, dar cumplit de posomorât. Când regele a văzut pe regina Estera stând afară, aceasta a aflat milă în ochii lui. Întorcându-și fața înflăcărată de slavă, el a privit cu mânie strașnică. Atunci regina a căzut cu duhul, s-a schimbat la față din pricina slăbiciunii ce i-a venit și s-a aplecat pe capul slujnicei care o însoțea. Dar Dumnezeu a schimbat duhul regelui în blândețe și, sculându-se cu grăbire de pe tronul său, a cuprins-o în brațele sale, până ea și-a venit în fire. Apoi a mângâiat-o cu vorbe bune, zicându-i: „Ce ai Estera? Eu sunt fratele tău! Liniștește-te, că nu vei muri, căci stăpânirea ne este comună. Apropie-te!”
2 Când a văzut-o regele pe regina Estéra, care stătea în curte, ea a aflat har în ochii lui. Regele a întins către Estéra sceptrul de aur care era în mâna lui, iar Estéra s-a apropiat și a atins vârful sceptrului. 2a Ea i-a spus: „Te-am văzut, stăpâne, ca pe un înger al lui Dumnezeu și inima mi s-a tulburat de teama slavei tale; căci minunat ești, stăpâne, și chipul tău este plin de farmec”. 2b Și, în timp ce-i vorbea, a căzut cuprinsă de slăbiciune, iar regele s-a tulburat și toți slujitorii lui au început să o încurajeze.
2 Apoi regele și-a întins spre Estera sceptrul său cel de aur, care era în mâna sa. Atunci Estera s-a apropiat și s-a atins de vârful sceptrului, iar regele i-a pus sceptrul pe grumazul ei și a sărutat-o, zicându-i: „Vorbește-mi!” Și ea a zis: „Stăpânul meu, eu am văzut în tine parcă pe îngerul lui Dumnezeu și s-a tulburat inima mea de frică în fața slavei tale, că minunat ești stăpâne și fața ta este plină de har”. Și când vorbea ea, a căzut din pricina slăbiciunii și regele s-a tulburat și toate slugile lui o mângâiau.
