1 De aceea, lăsând cuvântul de început despre Hristos, să ne ridicăm spre ceea ce este desăvârșit, fără să mai punem din nou temelia învățăturii despre pocăința de faptele moarte și despre credința în Dumnezeu,
2 A învățăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică.
3 Și aceasta vom face-o cu voia lui Dumnezeu.
4 Căci este cu neputință pentru cei ce s-au luminat odată și au gustat darul cel ceresc și părtași s-au făcut Duhului Sfânt,Mt 12,45
5 Și au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor,
6 Cu neputință este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăși spre pocăință, fiindcă ei răstignesc loruși, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu și-L fac de batjocură.Is 22,14 2Ptr 2,20 1In 5,16 Evr 10,29
7 Țarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei și rodește iarba folositoare celor pentru care a fost muncită, primește binecuvântarea de la Dumnezeu;Iz 22,24
8 Dar dacă aduce spini și ciulini, se face netrebnică și blestemul îi stă aproape iar la urmă focul o așteaptă.Dt 29,20 2Rg 23,6 Ir 26,6 Ir 44,22 Mc 11,21
9 Despre voi, iubiților, deși vorbim astfel, suntem încredințați de lucruri mai bune și aducătoare de mântuire.
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrul vostru și dragostea pe care ați arătat-o pentru numele Lui, voi, care ați slujit și slujiți sfinților.Ne 13,14 Is 65,23 Mt 10,42 Mt 25,40 Col 1,4
11 Dorind dar, ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă spre adeverirea nădejdii, până la sfârșit,Iov 36,21
12 Ca să nu fiți greoi, ci următori ai celor ce, prin credință și îndelungă-răbdare, moștenesc făgăduințele.
13 Căci Dumnezeu, când a dat făgăduință lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine însuși,Fc 22,16 Ps 104,9 Mi 7,20 Lc 1,73
14 Zicând: "Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, și înmulțind te voi înmulți".
15 Și așa, având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduința.Rm 4,17
16 Pentru că oamenii se jură pe cel ce e mai mare și jurământul e la ei o chezășie și sfârșitul oricărei neînțelegeri.Ies 22,11
17 În aceasta, Dumnezeu voind să arate și mai mult, moștenitorilor făgăduinței, nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul:Ps 32,11 Pr 19,21 Is 46,10
18 Ca prin două fapte nestrămutate - făgăduința și jurământul - în care e cu neputință ca Dumnezeu să fi mințit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem îndemn puternic ca să ținem nădejdea pusă înainte,
19 Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită și tare, intrând dincolo de catapeteasmă,Lv 16,15
20 Unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.In 14,2 Evr 4,14
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 De aceea, lăsând învățătura de început despre Cristos, să trecem la ceea ce este desăvârșit fără a mai pune iarăși temelia: convertirea de la faptele moarte și credința în Dumnezeu;
1 De aceea, lăsând cuvântul de început despre Hristos, să ne ridicăm spre ceea ce este desăvârșit, fără să mai punem din nou temelia învățăturii despre pocăința de faptele moarte și despre credința în Dumnezeu,
2 învățătura despre Botez și impunerea mâinilor; învierea din morți și judecata veșnică!
2 A învățăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică.
3 Vom face și aceasta dacă permite Dumnezeu.
3 Și aceasta vom face-o cu voia lui Dumnezeu.
4 Într-adevăr, este imposibil ca aceia care au fost odată iluminați, care au gustat darurile cerești și au devenit părtași ai Duhului Sfânt,
4 Căci este cu neputință pentru cei ce s-au luminat odată și au gustat darul cel ceresc și părtași s-au făcut Duhului Sfânt,
5 care au gustat din cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și din puterile lumii viitoare
5 Și au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor,
6 și care totuși au căzut, să se reînnoiască prin convertire, de vreme ce îl răstignesc în ei înșiși pe Fiul lui Dumnezeu și îl expun batjocurii.
6 Cu neputință este pentru ei, dacă au căzut, să se înnoiască iarăși spre pocăință, fiindcă ei răstignesc loruși, a doua oară, pe Fiul lui Dumnezeu și-L fac de batjocură.
7 Căci pământul care absoarbe ploaia care cade deseori peste el și produce ierburi folositoare pentru cei ce îl lucrează primește binecuvântare de la Dumnezeu.
7 Țarina, când absoarbe ploaia ce se coboară adeseori asupra ei și rodește iarba folositoare celor pentru care a fost muncită, primește binecuvântarea de la Dumnezeu;
8 Dar dacă produce spini și ciulini, este fără valoare și blestemul este aproape, iar la urmă i se dă foc.
8 Dar dacă aduce spini și ciulini, se face netrebnică și blestemul îi stă aproape iar la urmă focul o așteaptă.
9 Chiar dacă vorbim astfel, în ceea ce vă privește, iubiților, suntem convinși că sunteți într-o stare mai bună și aducătoare de mântuire,
9 Despre voi, iubiților, deși vorbim astfel, suntem încredințați de lucruri mai bune și aducătoare de mântuire.
10 pentru că Dumnezeu nu este nedrept, încât să uite faptele voastre și iubirea pe care ați arătat-o față de numele lui când i-ați slujit pe sfinți și-i slujiți.
10 Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrul vostru și dragostea pe care ați arătat-o pentru numele Lui, voi, care ați slujit și slujiți sfinților.
11 Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă în desăvârșirea speranței până la sfârșit,
11 Dorind dar, ca fiecare dintre voi să arate aceeași râvnă spre adeverirea nădejdii, până la sfârșit,
12 astfel încât să nu fiți nepăsători, ci imitatorii acelora care, prin credință și îndelungă-răbdare, moștenesc promisiunile.
12 Ca să nu fiți greoi, ci următori ai celor ce, prin credință și îndelungă-răbdare, moștenesc făgăduințele.
13 De fapt, când Dumnezeu i-a dat promisiunea lui Abrahám, pentru că nu putea să jure pe cineva mai mare, s-a jurat pe sine,
13 Căci Dumnezeu, când a dat făgăduință lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care să Se jure, S-a jurat pe Sine însuși,
14 spunând: „Cu adevărat te voi copleși de binecuvântări și te voi înmulți la nesfârșit”.
14 Zicând: "Cu adevărat, binecuvântând te voi binecuvânta, și înmulțind te voi înmulți".
15 Și astfel, așteptând cu îndelungă-răbdare, [Abrahám] a obținut cele promise.
15 Și așa, având Avraam îndelungă-răbdare, a dobândit făgăduința.
16 Oamenii jură pe cineva mai mare și jurământul este pentru ei o garanție care pune capăt oricărei neînțelegeri.
16 Pentru că oamenii se jură pe cel ce e mai mare și jurământul e la ei o chezășie și sfârșitul oricărei neînțelegeri.
17 De aceea, voind să arate moștenitorilor promisiunii, într-un mod și mai clar, neclintirea planului său, Dumnezeu s-a legat cu jurământ
17 În aceasta, Dumnezeu voind să arate și mai mult, moștenitorilor făgăduinței, nestrămutarea hotărârii Sale, a pus la mijloc jurământul:
18 pentru ca, prin două fapte neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fi mințit, noi, care căutăm scăpare, să avem o încurajare puternică pentru a ține cu tărie speranța care ne-a fost propusă.
18 Ca prin două fapte nestrămutate - făgăduința și jurământul - în care e cu neputință ca Dumnezeu să fi mințit, noi, cei ce căutăm scăpare, să avem îndemn puternic ca să ținem nădejdea pusă înainte,
19 Pe aceasta o avem ca o ancoră a sufletului, sigură și puternică, ce pătrunde dincolo de catapeteasmă,
19 Pe care o avem ca o ancoră a sufletului, neclintită și tare, intrând dincolo de catapeteasmă,
20 unde a intrat pentru noi, ca premergător, Isus, devenit pentru veșnicie mare preot după rânduiala lui Melchísedec.
20 Unde Iisus a intrat pentru noi ca înaintemergător, fiind făcut Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec.
