1 Pentru aceea se cuvine ca noi să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem.
2 Căci, dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri și orice călcare de poruncă și orice neascultare și-a primit dreapta răsplătire,Ies 20,1 Sir 21,4 Fa 7,38.53 Ga 3,19 Evr 10,28
3 Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârșie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o,Mt 4,17 Lc 1,2
4 Împreună mărturisind și Dumnezeu cu semne și cu minuni și cu multe feluri de puteri și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite după a Sa voință?Mc 16,20
5 Pentru că nu îngerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim.Mt 28,18
6 Iar cineva a mărturisit undeva, zicând: "Ce este omul, că-l pomenești pe el, sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?Ps 8,5 Ps 143,3
7 L-ai micșorat pe el cu puțin față de îngeri; și cu mărire și cu cinste l-ai încununat și l-ai pus peste lucrurile mâinilor Tale.Mt 27,46
8 Toate le-ai supus sub picioarele lui". Dar prin faptul că a supus lui toate (înțelegem) că nimic nu i-a lăsat nesupus. Acum însă, încă nu vedem cum toate i-au fost supuse.Mt 28,18 In 3,35 In 13,3 In 17,2 1Co 15,27
9 Ci pe Cel micșorat cu puțin față de îngeri, pe Iisus, Îl vedem încununat cu slavă și cu cinste, din pricina morții pe care a suferit-o, astfel că, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om.Ps 20,3-4 In 3,16 Flp 2,7.11 Ap 5,9
10 Căci ducând pe mulți fii la mărire, I se cădea Aceluia, pentru Care sunt toate și prin Care sunt toate, ca să desăvârșească prin pătimire pe Începătorul mântuirii lor.Pr 16,4 Is 29,23 Mi 2,13 Lc 24,26 In 1,3 1In 2,2
11 Pentru că și Cel ce sfințește și cei ce se sfințesc, dintr-Unul sunt toți; de aceea nu se rușinează să-i numească pe ei frați,Mt 28,10 Mc 3,32-35 In 20,17
12 Zicând: "Spune-voi fraților mei numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi lăuda".Ps 21,24
13 Și iarăși: "Eu voi fi încrezător în El"; și iarăși: "Iată Eu și pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu".2Rg 22,3 Ps 17,2 Ps 70,5 Is 8,18
14 Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtași sângelui și trupului, în același fel și El S-a împărtășit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul,Jd 16,30 Is 25,9 Os 13,14 Za 9,11 In 1,14 In 16,15 Rm 8,3 1Co 15,54 Col 2,15 2Tim 1,10
15 Și să izbăvească pe acei pe care frica morții îi ținea în robie toată viața.Lc 1,74 Rm 8,15 2Tim 1,7
16 Căci, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânța lui Avraam a luat.
17 Pentru aceea, dator era întru toate să Se asemene fraților, ca să fie milostiv și credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curățirea păcatelor poporului.Flp 2,7-8 Evr 5,2
18 Căci prin ceea ce a pătimit, fiind El însuși ispitit, poate și celor ce se ispitesc să le ajute.Evr 4,15
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 De aceea trebuie și mai mult să fim atenți la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem.
1 Pentru aceea se cuvine ca noi să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem.
2 Căci dacă cuvântul vestit de înger s-a dovedit sigur și orice greșeală și neascultare a primit răsplata cuvenită,
2 Căci, dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri și orice călcare de poruncă și orice neascultare și-a primit dreapta răsplătire,
3 cum vom scăpa noi dacă nu luăm în seamă o astfel de mântuire, care, fiind primită la început de la Domnul pentru a fi vestită, a fost confirmată pentru noi de cei care au auzit,
3 Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârșie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o,
4 Dumnezeu sprijinind mărturia lor prin semne, fapte mari și minuni de tot felul și prin darurile Duhului Sfânt, împărțite după voința lui?
4 Împreună mărturisind și Dumnezeu cu semne și cu minuni și cu multe feluri de puteri și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite după a Sa voință?
5 De fapt, nu îngerilor le-a supus lumea viitoare despre care vorbim.
5 Pentru că nu îngerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim.
6 Cineva a dat mărturie undeva,
spunând:
„Ce este omul, că îți amintești de el,
sau fiul omului, că îl iei în seamă?
6 Iar cineva a mărturisit undeva, zicând: "Ce este omul, că-l pomenești pe el, sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?
7 Cu puțin l-ai făcut inferior îngerilor,
l-ai încununat cu măreție și cinste.
7 L-ai micșorat pe el cu puțin față de îngeri; și cu mărire și cu cinste l-ai încununat și l-ai pus peste lucrurile mâinilor Tale.
8 Toate le-ai pus sub picioarele lui”.
Așadar, prin faptul că i-a supus toate, nu a lăsat nimic care să nu-i fie supus. De fapt, acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse,
8 Toate le-ai supus sub picioarele lui". Dar prin faptul că a supus lui toate (înțelegem) că nimic nu i-a lăsat nesupus. Acum însă, încă nu vedem cum toate i-au fost supuse.
9 dar vedem că cel care a fost „cu puțin mai mic decât îngerii”, Isus, pentru că a suferit moartea, este „încununat cu măreție și cinste”, întrucât, prin harul lui Dumnezeu, el a suferit moartea pentru fiecare [om].
9 Ci pe Cel micșorat cu puțin față de îngeri, pe Iisus, Îl vedem încununat cu slavă și cu cinste, din pricina morții pe care a suferit-o, astfel că, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om.
10 Într-adevăr, se cuvenea ca acela pentru care sunt toate și prin care există toate, care voia să ducă mulți fii la glorie, să-l desăvârșească prin suferință pe inițiatorul mântuirii lor.
10 Căci ducând pe mulți fii la mărire, I se cădea Aceluia, pentru Care sunt toate și prin Care sunt toate, ca să desăvârșească prin pătimire pe Începătorul mântuirii lor.
11 De fapt, și cel care sfințește, și cei sfințiți, toți au aceeași origine. De aceea nu se rușinează să-i numească frați
11 Pentru că și Cel ce sfințește și cei ce se sfințesc, dintr-Unul sunt toți; de aceea nu se rușinează să-i numească pe ei frați,
12 când spune:
„Voi vesti numele tău fraților mei,
în mijlocul adunării te voi lăuda”.
12 Zicând: "Spune-voi fraților mei numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi lăuda".
13 Și iarăși:
„Eu mă voi încrede în el”,
și din nou:
„Iată-ne, eu și copiii
pe care mi i-a dat Dumnezeu!”.
13 Și iarăși: "Eu voi fi încrezător în El"; și iarăși: "Iată Eu și pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu".
14 Cum însă copiii au în comun același sânge și aceeași carne, tot astfel a devenit și el părtaș cu ei pentru ca, prin moarte, să reducă la neputință pe cel care avea puterea morții, adică pe diavol,
14 Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtași sângelui și trupului, în același fel și El S-a împărtășit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul,
15 și să-i elibereze pe aceia care, de frica morții, toată viața lor erau reduși la sclavie.
15 Și să izbăvească pe acei pe care frica morții îi ținea în robie toată viața.
16 Căci nu se îngrijește de îngeri, ci de urmașii lui Abrahám se îngrijește.
16 Căci, într-adevăr, nu a luat firea îngerilor, ci sămânța lui Avraam a luat.
17 De aceea, era nevoie să se facă în toate asemenea fraților, pentru ca să devină un mare preot îndurător și vrednic de încredere pentru relațiile cu Dumnezeu, ca să ispășească păcatele poporului.
17 Pentru aceea, dator era întru toate să Se asemene fraților, ca să fie milostiv și credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curățirea păcatelor poporului.
18 Așadar, prin faptul că el însuși a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercați.
18 Căci prin ceea ce a pătimit, fiind El însuși ispitit, poate și celor ce se ispitesc să le ajute.
