1 O, cum s-a întunecat aurul, și cel mai curat aur și-a schimbat fața; pietrele nestemate vărsate au fost la colțul tuturor ulițelor!Is 1,22
2 Feciorii Sionului, cei mai de seamă altădată, cântăriți cu aur, cum au ajuns să fie socotiți ca vasele de lut, lucru de mână de olar!
3 Chiar și șacalii își dau sânul, ca puii lor să sugă, dar fiica poporului meu ajuns-a crudă, ca struții în pustiu.
4 Din pricina setei lipitu-s-a limba sugaciului de cerul gurii lui; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o întinde.Plg 2,11
5 Cei care mâncau odinioară mâncăruri alese cad de foame pe ulițe; cei care au fost crescuți în purpură stau trântiți în gunoi.Ap 6,5-6
6 Vina fiicei poporului meu a fost mai mare decât a Sodomei, prăbușită într-o clipă, nu de mână omenească.Fc 18,20 Fc 19,4
7 Căpeteniile ei erau mai strălucitoare decât zăpada, mai albe decât laptele; trupul lor era mai roșu decât mărgeanul, ca safirul era înfățișarea lor.Am 2,11
8 Chipul lor a ajuns mai negru decât funinginea, pe ulițe nu-i poți cunoaște; pielea lor s-a zbârcit pe oase, s-a uscat ca o așchie de lemn.Lv 26,16 Iov 30,30 Ir 14,2-3 Plg 3,4 Plg 5,10 Iz 37,11
9 Mai fericiți au fost cei care au căzut de sabie, decât cei morți de foame, care se prăpădesc încet, doborâți de lipsa roadelor de pe câmp.
10 Femeile, deși miloase, au fiert cu mâinile lor copiii și i-au mâncat în vremea căderii fiicei poporului meu.Lv 26,29 Dt 28,53 2Rg 6,29 Ir 19,9 Plg 2,20
11 Sfârșit-a Domnul mânia, vărsat-a pe deplin urgia aprinderii Lui; și în Sion a aprins un foc care l-a mistuit.Ir 7,20 Bar 1,2
12 Nici n-ar fi putut să creadă regii pământului și toți locuitorii lumii că vrăjmașul și apăsătorul ar putea să intre pe porțile Ierusalimului!
13 Dar s-a întâmplat, din pricina păcatelor profeților (mincinoși) și a fărădelegilor preoților, care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepți.Ir 5,31 Ir 23,21 Ir 26,11
14 Pe ulițe rătăceau pătați de sânge, și nimeni nu se atingea de hainele lor.
15 „Păziți-vă! Un necurat!” Striga lumea după ei. „Fugiți, la o parte, nu-i atingeți!” Și dacă mai voiesc să rătăcească undeva – se zicea printre neamuri – n-ar trebui să rămână aici!
16 Fața plină de mânie a Domnului i-a risipit pe ei. Pe preoți nimeni nu-i mai lua în seamă, de bătrâni nu se îndura.Plg 5,12
17 Și ochii noștri se sting de supărare, așteptând zadarnic un ajutor! Din turnul nostru ne-am uitat departe spre un popor al cărui ajutor nu vine.Is 2,7 Is 30,1 Ir 37,7 Iz 29,16
18 Și pândeau pașii noștri ca să nu umblăm prin piețele noastre. Sfârșitul nostru se apropia, sosise!Iz 7,2
19 Prigonitorii noștri erau mai iuți decât vulturii de pe cer; umblau după noi prin munți, ne pândeau în pustiu.Dt 28,49 Ir 4,13 Ir 16,16
20 Suflarea vieții noastre, unsul Domnului, a fost prins în groapa lor – acela despre care noi ziceam: „La umbra lui vom viețui printre popoare”.Ir 52,8-9 Dn 9,24 Mt 26,56
21 Bucură-te și te veselește, fiica Edomului, tu care locuiești în pământul Uț; și la tine va veni cupa; vei bea și te vei lăsa goală.Ps 136,7 Ir 25,15-16
22 Fărădelegea ta, o, fiică a Sionului, s-a sfârșit; la fel robia. Dar ție îți cercetează păcatele, o, fiică a Edomului, și dă pe față fărădelegile tale!Is 40,2
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 alef Cum s-a înnegrit aurul și s-a schimbat aurul cel mai bun;
pietrele sanctuarului s-au împrăștiat
la capătul tuturor străzilor!
1 O, cum s-a întunecat aurul, și cel mai curat aur și-a schimbat fața; pietrele nestemate vărsate au fost la colțul tuturor ulițelor!
2 bet Fiii Siónului, prețioși
și socotiți ca aurul fin,
cum de sunt considerați ca oalele de lut,
lucrarea mâinilor olarului?
2 Feciorii Sionului, cei mai de seamă altădată, cântăriți cu aur, cum au ajuns să fie socotiți ca vasele de lut, lucru de mână de olar!
3 ghimel Chiar și șacalii își dau drumul la sâni
ca să-și alăpteze puii,
dar fiica poporului meu
a devenit crudă ca struții din pustiu.
3 Chiar și șacalii își dau sânul, ca puii lor să sugă, dar fiica poporului meu ajuns-a crudă, ca struții în pustiu.
4 dalet Limba sugarului se lipește de cerul gurii
din cauza setei,
pruncii cer pâine,
dar nu este cine să le-o dea.
4 Din pricina setei lipitu-s-a limba sugaciului de cerul gurii lui; copiii cer pâine, dar nimeni nu le-o întinde.
5 he Cei care se hrăneau cu delicatese
stau dezolați pe străzi.
Cei crescuți pe purpură
îmbrățișează gunoiul.
5 Cei care mâncau odinioară mâncăruri alese cad de foame pe ulițe; cei care au fost crescuți în purpură stau trântiți în gunoi.
6 waw Nelegiuirea fiicei poporului meu
este mai mare decât păcatul Sodómei,
care a fost lovită într-o clipă,
fără ca cineva să-și fi pus mâna pe ea.
6 Vina fiicei poporului meu a fost mai mare decât a Sodomei, prăbușită într-o clipă, nu de mână omenească.
7 zain Naziréii săi erau mai curați decât zăpada,
mai albi decât laptele;
trupurile lor erau mai roșii decât coralii,
chipurile lor erau ca safirul.
7 Căpeteniile ei erau mai strălucitoare decât zăpada, mai albe decât laptele; trupul lor era mai roșu decât mărgeanul, ca safirul era înfățișarea lor.
8 het Fața lor s-a întunecat mai mult decât funinginea;
nu mai sunt recunoscuți pe străzi,
pielea li s-a lipit de oase,
s-a uscat, a devenit ca lemnul.
8 Chipul lor a ajuns mai negru decât funinginea, pe ulițe nu-i poți cunoaște; pielea lor s-a zbârcit pe oase, s-a uscat ca o așchie de lemn.
9 tet Sunt mai fericiți cei străpunși de sabie
decât cei care sunt răzbiți de foame,
ei care se scurg răpuși
din cauza lipsei roadelor câmpului.
9 Mai fericiți au fost cei care au căzut de sabie, decât cei morți de foame, care se prăpădesc încet, doborâți de lipsa roadelor de pe câmp.
10 yod Mâinile femeilor, miloase, îi fierb pe copiii lor;
ei le-au fost aliment în timpul
zdrobirii fiicei poporului meu.
10 Femeile, deși miloase, au fiert cu mâinile lor copiii și i-au mâncat în vremea căderii fiicei poporului meu.
11 kaf Domnul și-a satisfăcut furia,
și-a revărsat mânia lui aprinsă,
a aprins un foc în Sión,
[foc] care a devorat temeliile sale.
11 Sfârșit-a Domnul mânia, vărsat-a pe deplin urgia aprinderii Lui; și în Sion a aprins un foc care l-a mistuit.
12 lamed Nu au crezut regii pământului
și toți locuitorii lumii
că opresorul și dușmanul
ar fi putut intra pe porțile Ierusalímului.
12 Nici n-ar fi putut să creadă regii pământului și toți locuitorii lumii că vrăjmașul și apăsătorul ar putea să intre pe porțile Ierusalimului!
13 mem [Aceasta] din cauza păcatelor profeților ei
și a nelegiuirilor preoților ei
care au vărsat în mijlocul său
sângele celor drepți.
13 Dar s-a întâmplat, din pricina păcatelor profeților (mincinoși) și a fărădelegilor preoților, care au vărsat în mijlocul lui sângele celor drepți.
14 nun Rătăceau ca niște orbi pe străzi,
murdari de sânge,
ca nimeni să nu poată
să le atingă hainele.
14 Pe ulițe rătăceau pătați de sânge, și nimeni nu se atingea de hainele lor.
15 samec Îndepărtați-vă! Un impur!
Îndepărtați-vă, îndepărtați-vă,
căci fugeau și rătăceau
spunând printre neamuri:
„Nu vor mai locui [aici]”!
15 „Păziți-vă! Un necurat!” Striga lumea după ei. „Fugiți, la o parte, nu-i atingeți!” Și dacă mai voiesc să rătăcească undeva – se zicea printre neamuri – n-ar trebui să rămână aici!
16 pe Fața Domnului i-a împrăștiat,
el nu se va mai uita la ei;
nu au ridicat fața preoților,
nu au arătat îndurare față de bătrâni.
16 Fața plină de mânie a Domnului i-a risipit pe ei. Pe preoți nimeni nu-i mai lua în seamă, de bătrâni nu se îndura.
17 ayn Ni se tot sfârșeau ochii
[așteptând] în zadar ajutorul nostru.
De la locul nostru de veghe
am vegheat spre un neam
care nu putea să ne mântuiască.
17 Și ochii noștri se sting de supărare, așteptând zadarnic un ajutor! Din turnul nostru ne-am uitat departe spre un popor al cărui ajutor nu vine.
18 țade Ei vânau pașii noștri,
ca să nu mergem pe străzile noastre;
s-a apropiat sfârșitul nostru,
zilele noastre s-au împlinit,
pentru că a sosit sfârșitul nostru.
18 Și pândeau pașii noștri ca să nu umblăm prin piețele noastre. Sfârșitul nostru se apropia, sosise!
19 qof Urmăritorii noștri au fost mai iuți
decât vulturii cerului,
ne-au fugărit pe munți
și ne-au pândit în pustiu.
19 Prigonitorii noștri erau mai iuți decât vulturii de pe cer; umblau după noi prin munți, ne pândeau în pustiu.
20 reș Respirația nărilor noastre,
unsul Domnului,
a fost capturat în gropile lor,
el, despre care spuneam:
„Vom trăi la umbra lui printre neamuri”.
20 Suflarea vieții noastre, unsul Domnului, a fost prins în groapa lor – acela despre care noi ziceam: „La umbra lui vom viețui printre popoare”.
21 șin Veselește-te și bucură-te,
fiică a Edómului,
tu, care locuiești în țara Uț!
Și peste tine va trece cupa:
te vei îmbăta și te vei dezgoli.
21 Bucură-te și te veselește, fiica Edomului, tu care locuiești în pământul Uț; și la tine va veni cupa; vei bea și te vei lăsa goală.
22 tau S-a umplut nelegiuirea ta, fiică a Siónului,
el nu te va mai deporta.
El va pedepsi nelegiuirea ta, fiică a Edómului,
și îți va dezvălui păcatele.
22 Fărădelegea ta, o, fiică a Sionului, s-a sfârșit; la fel robia. Dar ție îți cercetează păcatele, o, fiică a Edomului, și dă pe față fărădelegile tale!
