1 Adu-ți aminte, Doamne, de cele întâmplate, și vezi ocara noastră!Iz 5,14
2 Moștenirea și casele noastre au căzut în mâna celor străini, de alt neam.Ir 6,12
3 Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre sunt văduve.
4 Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată.Iz 4,16
5 Pe grumajii noștri stau prigonitorii și, deși n-avem puteri, nu ne dau răgaz.
6 Întindem mâna către Egipt și Asiria ca să ne sature de pâine.
7 Părinții noștri au greșit și nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor.Ies 20,5 Ir 31,29 Iz 18,2
8 Slugi ne stăpânesc și nimeni nu vine să ne scoată din mâna lor.Dt 28,48
9 Cu primejdia vieții noastre ne agonisim pâinea, în fața sabiei care ne amenință în pustiu.
10 Pielea noastră s-a înnegrit ca un cuptor de văpaia foametei.Ps 118,83 Plg 4,8 Iz 22,22
11 Ei au batjocorit femeile în Sion, fecioarele din cetățile lui Iuda.Dt 28,30
12 Căpeteniile au fost spânzurate de mâna lor, fețele bătrânilor nu au mai fost luate în seamă.Plg 4,16
13 Flăcăii au învârtit la râșniță și tinerii s-au poticnit cărând lemne.
14 Bătrânii nu mai stau la poartă, cei tineri nu mai cântă din alăute.
15 S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns.Ir 31,13 Os 2,13
16 Căzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouă, că am păcătuit!Ir 13,18
17 Pentru aceasta inima noastră tânjește și ochii s-au întunecat.Ir 13,16
18 Muntele Sionului a rămas pustiu și pe el se plimbă vulpile.
19 Tu, Doamne, împărățești în veci și scaunul Tău în neam de neam!Ps 9,7 Ps 101,13
20 Pentru ce vrei să ne uiți, să ne părăsești atât de multă vreme?Ps 12,2
21 Întoarce-Te către noi și ne vom întoarce; înnoiește zilele noastre ca în vremea cea de demult!Ir 31,18 In 6,44
22 Sau Tu ne-ai urgisit și Te-ai mâniat pe noi, fără măsură?
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Amintește-ți, Doamne, de ce ni s-a întâmplat!
Privește și vezi ocara noastră!
1 Adu-ți aminte, Doamne, de cele întâmplate, și vezi ocara noastră!
2 Moștenirea noastră s-a întors la străini,
casele noastre, la venetici.
2 Moștenirea și casele noastre au căzut în mâna celor străini, de alt neam.
3 Am devenit orfani și nu mai avem tată,
mamele noastre sunt ca văduvele.
3 Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre sunt văduve.
4 Apa noastră o bem pe argint
și lemnul nostru îl aduc la noi cu plată.
4 Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată.
5 La gâtul nostru sunt urmăritorii noștri,
suntem obosiți și nu avem odihnă.
5 Pe grumajii noștri stau prigonitorii și, deși n-avem puteri, nu ne dau răgaz.
6 Am întins mâna noastră spre Egipt
și spre Asíria
ca să ne săturăm de pâine.
6 Întindem mâna către Egipt și Asiria ca să ne sature de pâine.
7 Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt,
iar noi purtăm nelegiuirile lor.
7 Părinții noștri au greșit și nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor.
8 Sclavii stăpânesc peste noi
și nu este cine să ne scoată din mâna lor.
8 Slugi ne stăpânesc și nimeni nu vine să ne scoată din mâna lor.
9 Cu viețile noastre
facem să vină pâinea noastră:
din cauza sabiei din pustiu.
9 Cu primejdia vieții noastre ne agonisim pâinea, în fața sabiei care ne amenință în pustiu.
10 Pielea noastră s-a înfierbântat ca un cuptor
de febra foamei.
10 Pielea noastră s-a înnegrit ca un cuptor de văpaia foametei.
11 Au umilit femei în Sión, fecioare,
în cetățile lui Iúda.
11 Ei au batjocorit femeile în Sion, fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 Căpeteniile au fost spânzurate cu mâinile lor
și fețele bătrânilor nu au fost cinstite.
12 Căpeteniile au fost spânzurate de mâna lor, fețele bătrânilor nu au mai fost luate în seamă.
13 Tinerii au purtat râșnița
și copiii s-au poticnit sub lemne.
13 Flăcăii au învârtit la râșniță și tinerii s-au poticnit cărând lemne.
14 Bătrânii au încetat să mai fie la porți,
tinerii, să mai cânte.
14 Bătrânii nu mai stau la poartă, cei tineri nu mai cântă din alăute.
15 A încetat bucuria inimii noastre,
s-a prefăcut în jale dansul nostru.
15 S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns.
16 A căzut cununa de pe capul nostru.
Vai de noi, căci am păcătuit!
16 Căzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouă, că am păcătuit!
17 De aceea ni s-a frânt inima,
pentru acestea ni s-au întunecat ochii:
17 Pentru aceasta inima noastră tânjește și ochii s-au întunecat.
18 Pe muntele Siónului care este devastat,
vulpile umblă pe el.
18 Muntele Sionului a rămas pustiu și pe el se plimbă vulpile.
19 Dar tu, Doamne, ești în veci
și stai pe tronul tău din generație în generație.
19 Tu, Doamne, împărățești în veci și scaunul Tău în neam de neam!
20 De ce ne uiți pentru totdeauna
și ne părăsești pentru multe zile?
20 Pentru ce vrei să ne uiți, să ne părăsești atât de multă vreme?
21 Fă-ne, Doamne, să ne întoarcem la tine
și ne vom întoarce!
Înnoiește zilele noastre ca mai înainte!
21 Întoarce-Te către noi și ne vom întoarce; înnoiește zilele noastre ca în vremea cea de demult!
22 Oare ne vei respinge
și te vei mânia pe noi peste măsură?
22 Sau Tu ne-ai urgisit și Te-ai mâniat pe noi, fără măsură?
