1 O, cum a rămas pustie cetatea cea cu mult popor! Cum a ajuns ca o văduvă cea mai de frunte dintre neamuri; doamna cetăților a ajuns birnică.Is 3,26 Iz 5,5
2 Noaptea plânge întruna cu lacrimi pe obraz și dintre toți câți o iubeau, nici unul n-o mai mângâie; toți prietenii au devenit dușmani.Ir 13,17 Ir 22,20
3 Iuda s-a dus în robie, la suferință și la muncă grea; sălășluiește printre neamuri și nu-și află odihnă. Toți asupritorii lui l-au prins la strâmtorare.Ir 13,19 Ir 14,2
4 Toate căile Sionului sunt pline de jale și nimeni nu mai vine la sărbătoare. Toate porțile (cetății) sunt pustii, preoții ei suspină; fecioarele sunt deznădăjduite și ea este plină de amar.Is 4,26 Ir 14,2 Plg 5,11
5 Vrăjmașii ei sunt biruitori, dușmanii ei sunt cu voie bună; căci Domnul a umilit-o din pricina multelor ei păcate, iar feciorii ei au plecat în robie înaintea asupritorului.Dt 28,44 Is 3,11
6 Așa și-a irosit fiica Sionului toată strălucirea! Căpeteniile ei sunt asemenea cerbilor care nu află pășune și fug sleiți de puteri dinaintea urmăritorului.1Rg 4,21 Ir 13,20
7 Ierusalimul își aduce aminte de zilele ticăloșiei lui și ale rătăcirii lui, de toate strălucirile pe care le-a avut în străvechile vremuri. Acum însă, când poporul a căzut în mâna vrăjmașului și când nimeni nu-i poate veni în ajutor, dușmanii lui se uită la el și râd de prăbușirea lui.
8 Ierusalimul a păcătuit de moarte, pentru aceasta a ajuns de spaimă; toți cei ce-l cinsteau nu-l mai iau în seamă, căci au văzut goliciunea lui, iar el suspină și își întoarce fața.Is 47,3 Ir 13,22 Ir 30,14
9 Necurăția lui e lipită de poala hainelor lui căci la sfârșitul lui el nu s-a gândit. El s-a prăbușit în chip uluitor și n-are pe nimeni să-l mângâie! „Vezi, Doamne, necazul meu, căci vrăjmașul biruiește”.Dt 32,29 Iz 24,6 Lc 19,42
10 Dușmanii au întins mâna spre toate vistieriile lui. El a văzut neamuri intrând în templul său, neamuri cărora le-ai dat poruncă: „Să nu intre în obștea ta!”Dt 23,3
11 Tot poporul Tău suspină căutând pâine, și își dau odoarele lor pentru mâncare, ca să-și țină viața. Vezi, Doamne, și ia aminte cum am ajuns de ocară!Ps 36,25 Ir 52,6
12 O, voi trecătorilor, priviți și vedeți dacă este vreo durere ca aceea care mă copleșește și cu care Domnul m-a umplut de necaz în ziua întăririi mâniei Lui.Iov 19,21 Is 1,6 Dn 9,12 Lc 22,44
13 Foc a trimis de sus peste oasele mele și m-a smerit, picioarelor mele le-a întins cursă, și m-a făcut să dau înapoi; pustiitu-m-a cu totul, iar eu toată ziua bolesc.Ir 12,13 Os 7,12
14 Jugul păcatelor mele mi-a fost legat de gât de către mâna Lui; strânse ca într-un mănunchi, ele atârnă de grumazul meu; El a făcut să se destrame puterea mea și m-a dat în mâna celor cărora nu puteam să mă împotrivesc.Ps 37,5
15 Domnul a spulberat pe toți voinicii din mijlocul meu, El a chemat oaste împotriva mea, ca să sfărâme pe voinicii mei. Stăpânul a toate a strivit ca în teasc pe fecioara, fiica lui Iuda.Is 3,1 Is 13,3 Ir 50,44
16 Pentru aceasta eu plâng mereu, din ochii mei izvorăsc lacrimi, căci departe de mine este Mângâietorul, Cel ce-mi îmbărbăta inima. Feciorii mei cu toții au fost dați pieirii, căci dușmanul a avut biruință.Ir 13,17 Ir 14,17 Plg 1,2 Plg 2,18
17 Sionul întinde mâinile sale și nimeni nu-l mângâie! Domnul a dat poruncă tuturor vrăjmașilor lui Iacov ca să-l împresoare. Ajuns-a Ierusalimul înaintea ochilor lor ca un lucru spurcat.Ir 4,31 Plg 1,8
18 Drept este Domnul, căci împotriva poruncilor Lui m-am răzvrătit. Luați aminte, voi, toate popoarele, și vedeți necazul meu: fecioarele mele și flăcăii mei au fost duși în robie.1Rg 12,15 Iov 8,3 Dn 9,7
19 Strigat-am către iubiții mei, dar ei m-au înșelat; preoții mei și bătrânii mei au pierit în cetate, când căutau hrană ca să-și țină viața.Ir 14,3 Ir 30,14 Plg 2,10
20 Vezi, Doamne, cât sunt de strâmtorat, lăuntrul meu arde! Inima mea se zbuciumă în trupul meu, pentru că m-am răzvrătit foarte. Afară sabia seceră pe feciorii mei, iar înăuntru, moartea.Dt 32,25 Ps 24,16 Is 16,11 Ir 14,18 Ir 48,36 Lc 21,16
21 Toți aud suspinul meu, dar nimeni nu mă mângâie! Toți dușmanii, aflând de nenorocirea mea, se bucură că ai făcut așa. Să vină peste ei ziua pe care ai făgăduit-o și să ajungă și ei ca mine!Ir 49,12 Ir 51,24 Plg 1,16
22 Toată fărădelegea lor să vină înaintea Ta și să le faci lor precum mi-ai făcut mie, pentru toate păcatele mele! Căci suspinele mele sunt fără de număr, iar inima mea bolește!
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 alef Cum de locuiește singură
cetatea cu un popor numeros?
A ajuns ca o văduvă
cea care avea multe neamuri!
Ea, care era prințesa provinciilor,
[acum] este supusă tributului!
1 O, cum a rămas pustie cetatea cea cu mult popor! Cum a ajuns ca o văduvă cea mai de frunte dintre neamuri; doamna cetăților a ajuns birnică.
2 bet Plânge noaptea amar,
lacrimile [șiroiesc] pe obrazul ei
și nu mai este nimeni
dintre cei care o iubeau
care s-o mângâie.
Toți prietenii ei au înșelat-o,
i-au devenit dușmani.
2 Noaptea plânge întruna cu lacrimi pe obraz și dintre toți câți o iubeau, nici unul n-o mai mângâie; toți prietenii au devenit dușmani.
3 ghimel Iúda a fost deportat spre mizerie și grea sclavie.
Locuiește între neamuri
și nu găsește loc de odihnă.
Toți urmăritorii lui îl ajung
între strâmtorările sale.
3 Iuda s-a dus în robie, la suferință și la muncă grea; sălășluiește printre neamuri și nu-și află odihnă. Toți asupritorii lui l-au prins la strâmtorare.
4 dalet Drumurile Siónului suspină,
pentru că nu este nimeni
care să vină la sărbători;
toate porțile sale sunt devastate,
preoții săi gem
și fecioarele sale sunt mâhnite:
el este în amărăciune.
4 Toate căile Sionului sunt pline de jale și nimeni nu mai vine la sărbătoare. Toate porțile (cetății) sunt pustii, preoții ei suspină; fecioarele sunt deznădăjduite și ea este plină de amar.
5 he Cei care-l oprimau au devenit capi,
dușmanii lui [au parte] de liniște,
pentru că Domnul l-a făcut să sufere
din cauza mulțimii răzvrătirilor lui.
Pruncii lui au mers în captivitate,
înaintea opresorului.
5 Vrăjmașii ei sunt biruitori, dușmanii ei sunt cu voie bună; căci Domnul a umilit-o din pricina multelor ei păcate, iar feciorii ei au plecat în robie înaintea asupritorului.
6 waw A dispărut de la fiica Siónului splendoarea ei;
căpeteniile sale au ajuns precum cerbii
care nu găsesc pășune:
umblă fără putere
înaintea celor care îi urmăresc.
6 Așa și-a irosit fiica Sionului toată strălucirea! Căpeteniile ei sunt asemenea cerbilor care nu află pășune și fug sleiți de puteri dinaintea urmăritorului.
7 zain În zilele suferinței și ale rătăcirii sale,
Ierusalímul și-a adus aminte
de lucrurile sale de preț
pe care le avea în zilele de odinioară.
Dar când poporul său
a căzut în mâna opresorului,
nu a mai fost cine să-l ajute;
l-au văzut opresorii și l-au luat în râs
din cauza anihilării sale.
7 Ierusalimul își aduce aminte de zilele ticăloșiei lui și ale rătăcirii lui, de toate strălucirile pe care le-a avut în străvechile vremuri. Acum însă, când poporul a căzut în mâna vrăjmașului și când nimeni nu-i poate veni în ajutor, dușmanii lui se uită la el și râd de prăbușirea lui.
8 het Ierusalímul a păcătuit,
de aceea a devenit impur.
Toți cei care îl cinsteau îl disprețuiesc,
pentru că au văzut goliciunea lui
și el a gemut și și-a întors spatele.
8 Ierusalimul a păcătuit de moarte, pentru aceasta a ajuns de spaimă; toți cei ce-l cinsteau nu-l mai iau în seamă, căci au văzut goliciunea lui, iar el suspină și își întoarce fața.
9 tet Impuritatea lui este pe poalele mantiei sale,
nu și-a amintit de cele de pe urmă ale sale.
A căzut în mod surprinzător
și nu este cine să-l aline.
„Vezi, Doamne, suferința mea,
pentru că dușmanul s-a preamărit!”.
9 Necurăția lui e lipită de poala hainelor lui căci la sfârșitul lui el nu s-a gândit. El s-a prăbușit în chip uluitor și n-are pe nimeni să-l mângâie! „Vezi, Doamne, necazul meu, căci vrăjmașul biruiește”.
10 yod Opresorul și-a întins mâna
asupra lucrurilor lui de preț;
[Ierusalímul] a văzut neamuri
intrând în sanctuar,
unde tu porunciseși
să nu intre în adunarea ta.
10 Dușmanii au întins mâna spre toate vistieriile lui. El a văzut neamuri intrând în templul său, neamuri cărora le-ai dat poruncă: „Să nu intre în obștea ta!”
11 kaf Tot poporul suspină căutând pâine;
au dat lucrurile lor de preț pentru hrană,
ca să-i revină sufletul.
„Vezi, Doamne, privește,
pentru că am devenit de dispreț!”.
11 Tot poporul Tău suspină căutând pâine, și își dau odoarele lor pentru mâncare, ca să-și țină viața. Vezi, Doamne, și ia aminte cum am ajuns de ocară!
12 lamed Să nu aveți [parte de așa ceva],
voi cei care treceți pe drum!
Priviți și vedeți dacă este o durere
ca durerea mea ce mă chinuie,
pe care Domnul m-a făcut s-o sufăr
în ziua mâniei sale aprinse!
12 O, voi trecătorilor, priviți și vedeți dacă este vreo durere ca aceea care mă copleșește și cu care Domnul m-a umplut de necaz în ziua întăririi mâniei Lui.
13 mem Din înălțime a trimis foc
în oasele mele și m-a cuprins;
a întins o plasă pentru picioarele mele
și apoi m-a răsturnat.
M-a dat devastării în toate zilele neputinței.
13 Foc a trimis de sus peste oasele mele și m-a smerit, picioarelor mele le-a întins cursă, și m-a făcut să dau înapoi; pustiitu-m-a cu totul, iar eu toată ziua bolesc.
14 nun A legat jugul răzvrătirii mele de mâna lui:
se împletesc și urcă pe grumazul meu.
A făcut să cadă puterea mea,
Domnul m-a dat în mâini
din care nu mă pot ridica.
14 Jugul păcatelor mele mi-a fost legat de gât de către mâna Lui; strânse ca într-un mănunchi, ele atârnă de grumazul meu; El a făcut să se destrame puterea mea și m-a dat în mâna celor cărora nu puteam să mă împotrivesc.
15 samec Domnul i-a trântit
pe toți vitejii mei în mijlocul meu;
a chemat asupra mea o adunare
ca să-i zdrobească pe tinerii mei.
Domnul a călcat-o ca în teasc
pe fecioară, fiica Siónului.
15 Domnul a spulberat pe toți voinicii din mijlocul meu, El a chemat oaste împotriva mea, ca să sfărâme pe voinicii mei. Stăpânul a toate a strivit ca în teasc pe fecioara, fiica lui Iuda.
16 ayn De aceea, eu plâng,
ochii mei, ochii mei fac să curgă lacrimi,
căci s-a îndepărtat de mine cel care mă mângâie,
cel care îmi face sufletul să-și revină;
fiii mei sunt devastați
pentru că dușmanul este puternic.
16 Pentru aceasta eu plâng mereu, din ochii mei izvorăsc lacrimi, căci departe de mine este Mângâietorul, Cel ce-mi îmbărbăta inima. Feciorii mei cu toții au fost dați pieirii, căci dușmanul a avut biruință.
17 pe Sión își întinde mâinile,
dar nu este cine să-l mângâie.
Domnul a poruncit cu privire la Iacób
ca opresori să fie de jur împrejur
și Ierusalímul a devenit pentru ei o impuritate.
17 Sionul întinde mâinile sale și nimeni nu-l mângâie! Domnul a dat poruncă tuturor vrăjmașilor lui Iacov ca să-l împresoare. Ajuns-a Ierusalimul înaintea ochilor lor ca un lucru spurcat.
18 țade Domnul este drept,
căci m-am ridicat împotriva cuvântului.
Ascultați, toate popoarele,
și vedeți chinul meu:
fecioarele mele și tinerii mei merg în captivitate.
18 Drept este Domnul, căci împotriva poruncilor Lui m-am răzvrătit. Luați aminte, voi, toate popoarele, și vedeți necazul meu: fecioarele mele și flăcăii mei au fost duși în robie.
19 qof I-am chemat pe cei care mă iubeau,
dar m-au înșelat.
Preoții mei și bătrânii mei
în cetate și-au dat duhul
în timp ce căutau hrană pentru ei
ca să facă să-și revină sufletele lor.
19 Strigat-am către iubiții mei, dar ei m-au înșelat; preoții mei și bătrânii mei au pierit în cetate, când căutau hrană ca să-și țină viața.
20 reș „Vezi, Doamne, căci sunt în strâmtorare!
Măruntaiele fierb în mine,
inima se zvârcolește în interiorul meu,
căci m-am răzvrătit.
Afară, sabia m-a lăsat fără copii,
iar în casă, este ca moartea.
20 Vezi, Doamne, cât sunt de strâmtorat, lăuntrul meu arde! Inima mea se zbuciumă în trupul meu, pentru că m-am răzvrătit foarte. Afară sabia seceră pe feciorii mei, iar înăuntru, moartea.
21 șin Ei au auzit că suspin,
dar nu a fost nimeni care să mă mângâie.
Toți dușmanii mei au auzit de nenorocirea mea
și se bucură,
pentru că tu ai făcut-o;
ai făcut să vină ziua pe care ai anunțat-o
și ei vor fi ca mine.
21 Toți aud suspinul meu, dar nimeni nu mă mângâie! Toți dușmanii, aflând de nenorocirea mea, se bucură că ai făcut așa. Să vină peste ei ziua pe care ai făgăduit-o și să ajungă și ei ca mine!
22 tau Fă să ajungă înaintea ta toată răutatea lor
și chinuie-i cum m-ai chinuit pe mine
din cauza tuturor răzvrătirilor mele!
Pentru că suspinele mele sunt multe
și inima-mi este frântă.
22 Toată fărădelegea lor să vină înaintea Ta și să le faci lor precum mi-ai făcut mie, pentru toate păcatele mele! Căci suspinele mele sunt fără de număr, iar inima mea bolește!
