1 În vremea aceea o femeie a unuia din fiii proorocilor striga către Elisei, zicând: „Robul tău, bărbatul meu a murit și tu știi că robul tău era om cu temere de Domnul. Acum însă iată că au venit datornicii să ia robi pe amândoi fiii mei!”Lv 25,39 Mt 18,23
2 Elisei însă i-a zis: „Ce să-ți fac? Spune-mi ce ai tu în casă?” Iar ea a răspuns: „Roaba ta n-are în casă nimic, afară de un vas cu untdelemn”.1Rg 17,14
3 A zis Elisei: „Mergi și împrumută vase din altă parte, pe la toți vecinii tăi.
4 Ia vase goale cât de multe și apoi intră și-ți încuie ușa după tine și după fiii tăi; apoi toarnă untdelemn în toate vasele acelea și pe cele pline dă-le la o parte”.
5 Și ducându-se ea de la dânsul a încuiat ușa după sine și după fiii săi; și aceștia îi dădeau vasele și ea le umplea.
6 Iar dacă s-au umplut vasele, a zis ea către fiul său: „Mai dă-mi un vas”. El însă a zis: „Nu mai sunt vase”. Și untdelemnul a încetat să curgă.
7 Și venind, ea a spus omului lui Dumnezeu, iar acesta a zis: „Du-te și vinde untdelemnul și-ți plătește datoriile tale, iar cu ceea ce va rămâne, cu aceea vei trăi tu cu fiii tăi”.
8 Într-una din zile a venit Elisei la Șunem și acolo o femeie bogată l-a poftit la masă și după aceea, ori de câte ori trecea pe acolo, totdeauna se abătea să mănânce.Ios 19,18
9 Și a zis aceasta către bărbatul său: „Eu știu că omul lui Dumnezeu care trece mereu pe aici este sfânt;
10 Să-i facem dar un mic foișor sus și să-i punem acolo un pat, o masă, un scaun și un sfeșnic și, când va veni pe la noi, să se ducă acolo”.
11 Venind deci Elisei într-o zi acolo și intrând în foișor, s-a culcat acolo.
12 Și a zis către Ghehazi, sluga sa: „Cheamă pe Șunamiteanca aceasta!” Și a chemat-o și ea a stat înaintea lui.
13 Apoi a zis lui Ghehazi: „Zi-i: Iată tu te îngrijești atâta de noi. Ce să-ți facem? Nu cumva ai nevoie să vorbim pentru tine cu regele sau cu căpetenia oștirii?” Iar ea a zis: „Nu, căci trăiesc în pace în mijlocul poporului meu”.
14 Zis-a iarăși Elisei către Ghehazi: „Atunci ce să-i fac?” Iar Ghehazi a răspuns: „Iată, n-are nici un copil și bărbatul ei este bătrân”.
15 Și a zis Elisei: „Cheam-o încoace!” Și a chemat-o și ea a stat în ușă.
16 Iar Elisei a zis: „La anul pe vremea asta vei ține în brațe un fiu”. Ea a răspuns: „Nu, omule al lui Dumnezeu și stăpânul meu, nu amăgi pe roaba ta!”
17 Dar femeia aceea a zămislit și în anul următor, chiar pe vremea aceea, a născut un fiu, după cum îi spusese Elisei.
18 Crescând acel copii, s-a dus întruna din zile la tatăl său, la secerători.Idt 8,2-3
19 Și a zis către tatăl său: „Vai, mă doare capul!” Iar acesta a zis către o slugă: „Du-l la mama lui!”
20 Și l-a luat și l-a dus la mama lui. Și a stat pe brațele ei până la amiază și a murit.
21 Atunci ea s-a dus și l-a pus în patul omului lui Dumnezeu și l-a încuiat acolo și a ieșit.
22 Apoi a chemat pe bărbatul său și a zis: „Trimite-mi o slugă și o asină, căci mă duc până la omul lui Dumnezeu și mă întorc îndată”.
23 Bărbatul a zis: „De ce să te duci la el? Astăzi nu este nici lună nouă, nici zi de odihnă”. Ea a zis: „Fii pe pace!”
24 Și punând șaua pe asină, a zis către sluga sa: „Ia-o și pornește, dar să nu mă oprești din mers până nu-ți voi spune eu!”
25 Și pornind, s-a dus la omul lui Dumnezeu, în muntele Carmelului. Și când a văzut-o omul lui Dumnezeu din depărtare, a zis către sluga sa Ghehazi: „Asta este șunamiteanca aceea!Ios 19,26 2Rg 2,25
26 Aleargă întru întâmpinarea ei și întreab-o: Ești sănătoasă? Și bărbatul tău e sănătos? Și copilul tău e sănătos?”
27 Și ea a răspuns: „Sunt sănătoși!” Iar dacă a ajuns pe munte la omul lui Dumnezeu, s-a apucat de picioarele lui. Atunci Ghehazi a venit să o dea la o parte; dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci este cu sufletul amărât și Domnul a ascuns aceasta de mine și nu mi-a arătat”.2Rg 3,15
28 Iar ea a zis: „Au cerut-am eu fiu de la domnul meu? N-am zis eu oare, nu amăgi pe roaba ta?”
29 Atunci Elisei a zis către Ghehazi: „Încinge-ți mijlocul tău, ia toiagul meu în mâna ta și du-te; de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bună ziua, să nu-i răspunzi, și să pui toiagul meu pe fața copilului!”Lc 10,4
30 Iar mama copilului a zis: „Pe cât este de adevărat că Domnul este viu, cum este viu și sufletul tău, tot așa este de adevărat că nu te voi lăsa!”2Rg 2,2
31 Atunci el s-a sculat și s-a dus după dânsa. Ghehazi însă s-a dus înaintea lor și a pus toiagul pe fața copilului; dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Și a ieșit Ghehazi întru întâmpinarea lui Elisei și i-a spus, zicând: „Copilul nu se trezește!”
32 Intrând Elisei în casă, a văzut copilul mort, întins în patul său.
33 Și după ce a intrat, a încuiat ușa după sine și s-a rugat Domnului.Mt 6,6
34 Apoi s-a ridicat și s-a culcat peste copil și și-a pus buzele sale pe buzele lui și ochii săi pe ochii lui și palmele sale pe palmele lui și s-a întins pe el și a încălzit trupul copilului.
35 Sculându-se apoi, Elisei s-a plimbat prin foișor înainte și înapoi. După aceea s-a dus și s-a întins iar peste copil. Și a strănutat copilul de șapte ori și și-a deschis copilul ochii.2Rg 8,1
36 Atunci a chemat pe Ghehazi și i-a zis: „Cheamă pe șunamiteanca aceea!” Și acela a chemat-o și, venind ea, i-a zis: „Ia-ți copilul!”1Rg 17,22 Evr 11,35
37 Iar ea apropiindu-se, a căzut la picioarele lui și s-a închinat până la pământ. Apoi și-a luat copilul și a ieșit.1Rg 17,23-24 Evr 11,35
38 Iar Elisei s-a întors la Ghilgal și era foamete în pământul acela și fiii proorocilor ședeau înaintea lui. Și a zis Elisei slugii sale: „Pune căldarea cea mare și fierbe ceva pentru fiii proorocilor”.
39 Iar unul dintr-înșii, ieșind la câmp să adune verdețuri, a găsit o buruiană sălbatică, agățătoare, a cules din ea roade o poală plină și, venind, le-a aruncat în căldarea cu fiertură, fără să le cunoască.
40 Apoi le-a dat să mănânce. Dar îndată ce au început a mânca, au strigat: „Omul lui Dumnezeu, în căldare este moarte!” și n-au mai putut să mănânce.
41 Iar el a zis: „Aduceți făină!” Și a presărat-o în căldare și a zis către Ghehazi: „Dă oamenilor să mănânce!” și n-a mai rămas în căldare nimic vătămător.
42 Tot pe atunci a venit un om din Baal-Șalișa și a adus omului lui Dumnezeu pârgă de pâine douăzeci de pâini de orz și grăunțe proaspete de grâu într-un săcușor. Elisei a zis: „Dați oamenilor să mănânce!”Nm 18,13.19
43 Iar sluga sa a zis: „Ce să dau eu de aici la o sută de oameni?” Zis-a Elisei: „Dă oamenilor să mănânce; căci așa zice Domnul: Se vor sătura și va mai și rămâne”.Mt 15,33 In 6,7
44 Și a dat și s-au săturat și a mai rămas, după cuvântul Domnului.Mt 15,37 Mc 8,8 Lc 9,14
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 O femeie dintre soțiile fiilor profeților a strigat către Elizéu: „Slujitorul tău, soțul meu, a murit și tu știi că slujitorul tău era temător de Dumnezeu. Cel care l-a împrumutat a venit să-mi ia amândoi copiii ca să-i facă sclavii lui”.
1 În vremea aceea o femeie a unuia din fiii proorocilor striga către Elisei, zicând: „Robul tău, bărbatul meu a murit și tu știi că robul tău era om cu temere de Domnul. Acum însă iată că au venit datornicii să ia robi pe amândoi fiii mei!”
2 Elizéu i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi ce ai în casă!”. Ea i-a răspuns: „Slujitoarea ta nu are nimic în casă în afară de un urcior cu untdelemn”.
2 Elisei însă i-a zis: „Ce să-ți fac? Spune-mi ce ai tu în casă?” Iar ea a răspuns: „Roaba ta n-are în casă nimic, afară de un vas cu untdelemn”.
3 El i-a zis: „Du-te și cere pentru tine vase din afară, de la vecinii tăi: vase goale, dar nu puține!
3 A zis Elisei: „Mergi și împrumută vase din altă parte, pe la toți vecinii tăi.
4 Mergi, închide ușa după tine și după fiii tăi! Varsă din untdelemn în toate aceste vase, iar pe cele pline pune-le deoparte!”.
4 Ia vase goale cât de multe și apoi intră și-ți încuie ușa după tine și după fiii tăi; apoi toarnă untdelemn în toate vasele acelea și pe cele pline dă-le la o parte”.
5 Ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după fiii ei. Ei îi apropiau vasele, iar ea vărsa din untdelemn în ele.
5 Și ducându-se ea de la dânsul a încuiat ușa după sine și după fiii săi; și aceștia îi dădeau vasele și ea le umplea.
6 Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas!”. Dar el i-a răspuns: „Nu mai sunt vase”. Și untdelemnul a încetat să mai curgă.
6 Iar dacă s-au umplut vasele, a zis ea către fiul său: „Mai dă-mi un vas”. El însă a zis: „Nu mai sunt vase”. Și untdelemnul a încetat să curgă.
7 Ea a mers și i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar el i-a zis: „Mergi, vinde din untdelemn și plătește datoria ta și a fiilor tăi! Iar din ce rămâne, veți trăi”.
7 Și venind, ea a spus omului lui Dumnezeu, iar acesta a zis: „Du-te și vinde untdelemnul și-ți plătește datoriile tale, iar cu ceea ce va rămâne, cu aceea vei trăi tu cu fiii tăi”.
8 Într-o zi, Elizéu trecea prin Șúnem. Acolo era o femeie de vază. Ea a insistat ca el să mănânce. Ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea.
8 Într-una din zile a venit Elisei la Șunem și acolo o femeie bogată l-a poftit la masă și după aceea, ori de câte ori trecea pe acolo, totdeauna se abătea să mănânce.
9 Ea i-a zis soțului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu!
9 Și a zis aceasta către bărbatul său: „Eu știu că omul lui Dumnezeu care trece mereu pe aici este sfânt;
10 Să facem o cameră mică sus, pe terasă, și să punem acolo pentru el un pat, o masă, un scaun și un sfeșnic ca să stea acolo când va veni la noi!
10 Să-i facem dar un mic foișor sus și să-i punem acolo un pat, o masă, un scaun și un sfeșnic și, când va veni pe la noi, să se ducă acolo”.
11 Într-o zi [Elizéu] a venit [la ei], s-a dus în camera de sus și s-a culcat acolo.
11 Venind deci Elisei într-o zi acolo și intrând în foișor, s-a culcat acolo.
12 I-a zis lui Gheházi, slujitorul său: „Cheam-o pe această [femeie] din Șúnem!”. El a chemat-o și ea a venit înaintea lui.
12 Și a zis către Ghehazi, sluga sa: „Cheamă pe Șunamiteanca aceasta!” Și a chemat-o și ea a stat înaintea lui.
13 [Elizéu] i-a zis lui [Gheházi]: „Spune-i: «Iată, pentru noi tu ai arătat toată această grijă! Ce putem face pentru tine? Ai vreun lucru [pe care să-l prezentăm] regelui sau comandantului armatei?»”. Ea a răspuns: „Eu locuiesc în mijlocul poporului meu”.
13 Apoi a zis lui Ghehazi: „Zi-i: Iată tu te îngrijești atâta de noi. Ce să-ți facem? Nu cumva ai nevoie să vorbim pentru tine cu regele sau cu căpetenia oștirii?” Iar ea a zis: „Nu, căci trăiesc în pace în mijlocul poporului meu”.
14 El i-a zis: „Ce să fac pentru ea?”. Gheházi a răspuns: „Ea n-are niciun fiu, iar soțul ei este bătrân!”.
14 Zis-a iarăși Elisei către Ghehazi: „Atunci ce să-i fac?” Iar Ghehazi a răspuns: „Iată, n-are nici un copil și bărbatul ei este bătrân”.
15 El a zis: „Cheam-o!”. Gheházi a chemat-o și ea a stat la ușă.
15 Și a zis Elisei: „Cheam-o încoace!” Și a chemat-o și ea a stat în ușă.
16 [Elizéu] i-a zis: „La anul, pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu”. Dar ea a zis: „Nu, domnul meu, om al lui Dumnezeu, nu o amăgi pe slujitoarea ta!”.
16 Iar Elisei a zis: „La anul pe vremea asta vei ține în brațe un fiu”. Ea a răspuns: „Nu, omule al lui Dumnezeu și stăpânul meu, nu amăgi pe roaba ta!”
17 Femeia a zămislit și a născut un fiu anul următor, chiar pe vremea aceea, după cum îi spusese Elizéu.
17 Dar femeia aceea a zămislit și în anul următor, chiar pe vremea aceea, a născut un fiu, după cum îi spusese Elisei.
18 Copilul a crescut. Într-o zi s-a dus la tatăl său [care era] cu secerătorii.
18 Crescând acel copii, s-a dus întruna din zile la tatăl său, la secerători.
19 I-a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!”. Tatăl i-a zis slujitorului său: „Du-l la mama lui!”.
19 Și a zis către tatăl său: „Vai, mă doare capul!” Iar acesta a zis către o slugă: „Du-l la mama lui!”
20 [Slujitorul] l-a luat și l-a dus la mama lui. Copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază, apoi a murit.
20 Și l-a luat și l-a dus la mama lui. Și a stat pe brațele ei până la amiază și a murit.
21 Ea a urcat și l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după el și a ieșit.
21 Atunci ea s-a dus și l-a pus în patul omului lui Dumnezeu și l-a încuiat acolo și a ieșit.
22 L-a chemat pe soțul ei și i-a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță! Vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu. Apoi mă voi întoarce”.
22 Apoi a chemat pe bărbatul său și a zis: „Trimite-mi o slugă și o asină, căci mă duc până la omul lui Dumnezeu și mă întorc îndată”.
23 El i-a zis: „Pentru ce vrei să mergi astăzi la el? Nu este nici lună nouă, nici sabát!”. Ea i-a răspuns: „Fii pe pace!”.
23 Bărbatul a zis: „De ce să te duci la el? Astăzi nu este nici lună nouă, nici zi de odihnă”. Ea a zis: „Fii pe pace!”
24 A pus șaua pe măgăriță și i-a zis slujitorului ei: „Mână și mergi! Nu te opri din călărit până când îți voi spune!”.
24 Și punând șaua pe asină, a zis către sluga sa: „Ia-o și pornește, dar să nu mă oprești din mers până nu-ți voi spune eu!”
25 Ea a plecat și a mers la omul lui Dumnezeu, la muntele Carmél. Când omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe, i-a zis lui Gheházi, slujitorul său: „Iată-o pe femeia aceea din Șúnem!
25 Și pornind, s-a dus la omul lui Dumnezeu, în muntele Carmelului. Și când a văzut-o omul lui Dumnezeu din depărtare, a zis către sluga sa Ghehazi: „Asta este șunamiteanca aceea!
26 Acum, aleargă în fața ei și spune-i: «Ești bine? Soțul tău este bine? Copilul este bine?»”. Ea a răspuns: „Bine”.
26 Aleargă întru întâmpinarea ei și întreab-o: Ești sănătoasă? Și bărbatul tău e sănătos? Și copilul tău e sănătos?”
27 A ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte și i-a cuprins picioarele. Gheházi s-a apropiat ca s-o îndepărteze, dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci sufletul ei este amărât, iar Domnul mi-a ascuns și nu mi-a făcut cunoscut”.
27 Și ea a răspuns: „Sunt sănătoși!” Iar dacă a ajuns pe munte la omul lui Dumnezeu, s-a apucat de picioarele lui. Atunci Ghehazi a venit să o dea la o parte; dar omul lui Dumnezeu i-a zis: „Las-o, căci este cu sufletul amărât și Domnul a ascuns aceasta de mine și nu mi-a arătat”.
28 Atunci ea a zis: „Am cerut eu oare un fiu de la domnul meu? N-am zis eu: «Nu mă amăgi!»?”.
28 Iar ea a zis: „Au cerut-am eu fiu de la domnul meu? N-am zis eu oare, nu amăgi pe roaba ta?”
29 [Elizéu] i-a zis lui Gheházi: „Încinge-ți coapsele, ia toiagul meu în mâna ta și pleacă! Dacă vei întâlni pe cineva, nu-l saluta și, dacă te salută cineva, nu-i răspunde! Să pui toiagul meu pe fața copilului!”.
29 Atunci Elisei a zis către Ghehazi: „Încinge-ți mijlocul tău, ia toiagul meu în mâna ta și du-te; de vei întâlni pe cineva, să nu-i dai bună ziua, să nu-i răspunzi, și să pui toiagul meu pe fața copilului!”
30 Mama copilului i-a zis [lui Elizéu]: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău: nu te voi lăsa!”. El s-a ridicat și a mers după ea.
30 Iar mama copilului a zis: „Pe cât este de adevărat că Domnul este viu, cum este viu și sufletul tău, tot așa este de adevărat că nu te voi lăsa!”
31 Gheházi a mers înaintea lor, a pus toiagul pe fața copilului, dar n-a fost nici glas, nici semn de simțire. Apoi s-a întors în fața lui Elizéu, i-a povestit și i-a zis: „Copilul nu s-a trezit”.
31 Atunci el s-a sculat și s-a dus după dânsa. Ghehazi însă s-a dus înaintea lor și a pus toiagul pe fața copilului; dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Și a ieșit Ghehazi întru întâmpinarea lui Elisei și i-a spus, zicând: „Copilul nu se trezește!”
32 Elizéu a intrat în casă și, iată, copilul era mort, culcat pe patul său.
32 Intrând Elisei în casă, a văzut copilul mort, întins în patul său.
33 A intrat, a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului.
33 Și după ce a intrat, a încuiat ușa după sine și s-a rugat Domnului.
34 A urcat și s-a întins peste copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii pe ochii lui, mâinile pe mâinile lui și s-a plecat peste el, iar trupul copilului s-a încălzit.
34 Apoi s-a ridicat și s-a culcat peste copil și și-a pus buzele sale pe buzele lui și ochii săi pe ochii lui și palmele sale pe palmele lui și s-a întins pe el și a încălzit trupul copilului.
35 Apoi s-a întors, a mers în casă încoace și încolo. A urcat și s-a întins peste copil, iar acesta a strănutat de șapte ori. Apoi copilul și-a deschis ochii.
35 Sculându-se apoi, Elisei s-a plimbat prin foișor înainte și înapoi. După aceea s-a dus și s-a întins iar peste copil. Și a strănutat copilul de șapte ori și și-a deschis copilul ochii.
36 L-a chemat pe Gheházi și i-a zis: „Cheam-o pe acea femeie din Șúnem!”. El a chemat-o, iar ea a venit la el. [Elizéu] i-a zis: „Ia-ți fiul!”.
36 Atunci a chemat pe Ghehazi și i-a zis: „Cheamă pe șunamiteanca aceea!” Și acela a chemat-o și, venind ea, i-a zis: „Ia-ți copilul!”
37 Atunci, ea a venit, a căzut la picioarele lui și s-a prosternat până la pământ înaintea lui. Apoi și-a luat fiul și a ieșit.
37 Iar ea apropiindu-se, a căzut la picioarele lui și s-a închinat până la pământ. Apoi și-a luat copilul și a ieșit.
38 Elizéu s-a întors la Ghilgál. În țară era foamete, iar fiii profeților stăteau înaintea lui. Atunci i-a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe mâncare pentru fiii profeților!”.
38 Iar Elisei s-a întors la Ghilgal și era foamete în pământul acela și fiii proorocilor ședeau înaintea lui. Și a zis Elisei slugii sale: „Pune căldarea cea mare și fierbe ceva pentru fiii proorocilor”.
39 Unul [dintre ei] a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri; a găsit o viță sălbatică și a cules din ea tărtăcuțe sălbatice până și-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea.
39 Iar unul dintr-înșii, ieșind la câmp să adune verdețuri, a găsit o buruiană sălbatică, agățătoare, a cules din ea roade o poală plină și, venind, le-a aruncat în căldarea cu fiertură, fără să le cunoască.
40 Apoi le-au dat oamenilor să mănânce. Când ei mâncau din mâncare, au început să strige, zicând: „Moartea este în oală, om al lui Dumnezeu!”. Și nu au mai putut să mănânce.
40 Apoi le-a dat să mănânce. Dar îndată ce au început a mânca, au strigat: „Omul lui Dumnezeu, în căldare este moarte!” și n-au mai putut să mănânce.
41 [Elizéu] a zis: „Luați făină și puneți în oală!”. Apoi a zis: „Dă oamenilor să mănânce!”. Și nu mai era nimic rău în oală.
41 Iar el a zis: „Aduceți făină!” Și a presărat-o în căldare și a zis către Ghehazi: „Dă oamenilor să mănânce!” și n-a mai rămas în căldare nimic vătămător.
42 A venit un om din Báal-Șalișá. A adus pâine la omul lui Dumnezeu, pâine din primele roade [ale pământului], douăzeci de pâini de orz și spice în sacul său. [Elizéu] a zis: „Dă oamenilor să mănânce!”.
42 Tot pe atunci a venit un om din Baal-Șalișa și a adus omului lui Dumnezeu pârgă de pâine douăzeci de pâini de orz și grăunțe proaspete de grâu într-un săcușor. Elisei a zis: „Dați oamenilor să mănânce!”
43 Slujitorul său a răspuns: „Cum pot să dau aceasta la o sută de oameni?”. Dar [Elizéu] a zis: „Dă oamenilor să mănânce! Căci așa spune Domnul: «Vor mânca și va mai rămâne»”.
43 Iar sluga sa a zis: „Ce să dau eu de aici la o sută de oameni?” Zis-a Elisei: „Dă oamenilor să mănânce; căci așa zice Domnul: Se vor sătura și va mai și rămâne”.
44 Atunci le-a pus în fața lor; ei au mâncat și a mai rămas, după cuvântul Domnului.
44 Și a dat și s-au săturat și a mai rămas, după cuvântul Domnului.
