1 Atunci au zis fiii proorocilor către Elisei: „Iată, locul unde trăim aici la tine e strâmt pentru noi.2Rg 4,38
2 Să mergem dar la Iordan și să luăm de acolo fiecare câte o bârnă și să ne facem locuință acolo”.
3 Și el a zis: „Duceți-vă!” Iar unul a zis: „Fă milă și mergi și tu cu robii tăi!” Și el a zis: „Merg!” Și s-a dus cu ei.
4 Și ajungând la Iordan, s-au apucat de tăiat copaci.
5 Și când a prăvălit unul o bârnă, i-a căzut toporul în apă și a strigat acela și a zis: „Ah, stăpânul meu! Acesta îl luasem împrumut!”
6 A zis omul lui Dumnezeu: „Unde a căzut?” Și acela i-a arătat locul. Iar Elisei a tăiat o bucată de lemn și, aruncând-o acolo, a ieșit toporul deasupra. Apoi a zis: „Ia-ți-l!”
7 Și acela a întins mâna și l-a luat.
8 În vremea aceea s-a ridicat regele Siriei cu război împotriva Israeliților și s-a sfătuit cu slujitorii săi zicând: „Am să așez tabăra în cutare sau în cutare loc”.
9 Și a trimis omul lui Dumnezeu la regele lui Israel să i se spună: „Păzește-te de a trece prin locul acela; căci acolo s-au ascuns Sirienii”.
10 Și a trimis regele lui Israel la locul acela de care-i grăise omul lui Dumnezeu și-i spusese să se ferească și s-a păzit de el mereu.
11 Și s-a neliniștit inima regelui Siriei de întâmplarea aceasta și, chemând pe slujitorii săi, a zis: „Spuneți-mi care din ai voștri este în legătură cu regele lui Israel?”
12 Și răspunzând unul din slujitori, a zis: „Nimeni, stăpânul meu rege. Dar Elisei proorocul, pe care-l are Israel, spune regelui lui Israel până și cuvintele ce le grăiești tu în odaia ta de culcare”.
13 A zis regele: „Duceți-vă și aflați unde este, căci am să trimit să-l iau”. Și i s-a spus: „Iată, este în Dotan”.Fc 37,17
14 Și a trimis acolo cai și care și mulțime de oștire, care au venit noaptea și au împresurat cetatea.
15 Iar dimineața slujitorul omului lui Dumnezeu, sculându-se și ieșind a văzut oștirea împrejurul cetății, și caii și carele; și a zis slujitorul său către el: „Vai, stăpânul meu! Ce să facem?”
16 El însă i-a zis: „Nu te teme, pentru că cei ce sunt cu noi sunt mai numeroși decât cei ce sunt cu ei”.2Par 32,7 1In 4,4
17 Și s-a rugat Elisei și a zis: „Doamne, deschide-i ochii ca să vadă!” Și a deschis Domnul ochii slujitorului și acesta a văzut că tot muntele era plin de cai și care de foc împrejurul lui Elisei.Nm 24,4 Mt 26,53 Fa 27,23 Evr 1,14
18 Iar când au venit asupra lui Sirienii, Elisei s-a rugat Domnului și a zis: „Lovește-i cu orbire!” Și Domnul i-a orbit, după cuvântul lui Elisei.Fc 19,11
19 Apoi Elisei le-a zis: „Nu este acesta drumul și nici cetatea nu este aceasta. Dar veniți după mine și eu vă voi duce la omul acela pe care-l căutați!” Și i-a dus în Samaria.
20 Iar la intrarea lor în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide-ne ochii ca să vadă!” Și le-a deschis Domnul ochii și au văzut că sunt în Samaria.
21 Și văzându-i, regele lui Israel a zis către Elisei: „Să-i ucid, părinte?”
22 Iar Elisei a zis: „Să nu-i ucizi. Au doară cu arcul tău și cu sabia ta i-ai prins ca să-i ucizi? Dă-le pâine și apă, să mănânce și să bea și apoi să se ducă la domnul lor”.1Rg 20,31 Pr 25,22 Rm 12,20
23 Și le-a făcut masă mare și ei au mâncat și au băut. După aceea le-a dat drumul și s-au dus la stăpânul lor. Și n-au mai venit taberele siriene în țara lui Israel.
24 După aceea a adunat Benhadad, regele Siriei, toată oștirea sa și a venit și a împresurat Samaria.
25 Și a fost în Samaria foamete mare în timpul împresurării lor, încât un cap de asin se vindea cu optzeci de sicli de argint și un sfert de căpățână de ceapă sălbatică se vindea cu cinci sicli de argint.2Rg 7,18
26 Și trecând odată regele lui Israel pe zid, o femeie, plângând, i-a zis: „Ajută-mă, domnul meu rege!”
27 Și regele i-a zis: „De nu te va ajuta Domnul, cu ce te pot ajuta eu? Au doară eu vin de la arie sau de la teascuri?” Apoi i-a zis regele: „Ce ai?” Iar ea a răspuns:
28 „Iată, femeia aceasta mi-a zis: Dă pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.Dt 28,53
29 Și așa am fiert noi pe fiul meu și l-am mâncat; și a doua zi am zis către ea: Dă acum pe fiul tău să-l mâncăm. Ea însă a ascuns pe fiul său”.Lv 26,29 Plg 4,10 Iz 5,10
30 Și auzind regele cuvintele femeii, și-a rupt hainele și apoi a trecut înainte pe zidul cetății, iar poporul a văzut că pe dinăuntru trupul său era îmbrăcat în haină de jale.2Rg 5,7
31 Apoi a zis regele: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne azi capul lui Elisei, fiul lui Safat, pe umeri”.
32 Elisei însă ședea în casa sa și bătrânii ședeau împreună cu el. Și a trimis regele un om al său; dar înainte de a veni cel trimis la el, el a zis către bătrâni: „Știți voi oare că acest fiu de ucigaș a trimis să mi se taie capul? Băgați de seamă; când va veni trimisul lui, să încuiați ușa și să-l opriți la ușă. Dar iată și zgomotul pașilor stăpânului său se aude în urma lui!”
33 Și încă grăind el cu ei, a venit la el trimisul și a zis: „Iată, ce necaz a venit de la Domnul! Ce să mai așteptăm acum de la Domnul?”
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Fiii profeților i-au zis lui Elizéu: „Iată, locul unde locuim înaintea ta este prea strâmt pentru noi!
1 Atunci au zis fiii proorocilor către Elisei: „Iată, locul unde trăim aici la tine e strâmt pentru noi.
2 Să mergem la Iordán și să luăm de acolo fiecare câte o bârnă și să ne facem acolo un loc unde să locuim!”. El le-a zis: „Mergeți!”.
2 Să mergem dar la Iordan și să luăm de acolo fiecare câte o bârnă și să ne facem locuință acolo”.
3 Unul dintre ei i-a zis: „Fii binevoitor și vino cu slujitorii tăi!”. El a zis: „Voi merge”.
3 Și el a zis: „Duceți-vă!” Iar unul a zis: „Fă milă și mergi și tu cu robii tăi!” Și el a zis: „Merg!” Și s-a dus cu ei.
4 A plecat cu ei, au ajuns la Iordán și au tăiat copaci.
4 Și ajungând la Iordan, s-au apucat de tăiat copaci.
5 În timp ce unul dobora un trunchi, a căzut lama [toporului] în apă. Atunci a strigat: „Ah, domnul meu! Și era împrumutat”.
5 Și când a prăvălit unul o bârnă, i-a căzut toporul în apă și a strigat acela și a zis: „Ah, stăpânul meu! Acesta îl luasem împrumut!”
6 Omul lui Dumnezeu i-a zis: „Unde a căzut?”. Iar el i-a arătat locul. Atunci [Elizéu] a tăiat o bârnă, a aruncat-o în locul acela și lama a început să plutească.
6 A zis omul lui Dumnezeu: „Unde a căzut?” Și acela i-a arătat locul. Iar Elisei a tăiat o bucată de lemn și, aruncând-o acolo, a ieșit toporul deasupra. Apoi a zis: „Ia-ți-l!”
7 Apoi a zis: „Ridică-l la tine!”. [Slujitorul] și-a întins mâna și l-a luat.
7 Și acela a întins mâna și l-a luat.
8 Regele din Arám era în război împotriva lui Israél. I-a sfătuit pe slujitorii săi, zicând: „Fixați tabăra în cutare loc!”.
8 În vremea aceea s-a ridicat regele Siriei cu război împotriva Israeliților și s-a sfătuit cu slujitorii săi zicând: „Am să așez tabăra în cutare sau în cutare loc”.
9 Omul lui Dumnezeu a trimis să i se spună regelui lui Israél: „Ai grijă să nu treci prin locul acela, pentru că acolo au coborât araméii!”.
9 Și a trimis omul lui Dumnezeu la regele lui Israel să i se spună: „Păzește-te de a trece prin locul acela; căci acolo s-au ascuns Sirienii”.
10 Regele lui Israél a trimis la locul despre care îi vorbise și îl avertizase omul lui Dumnezeu și s-a păzit. [Aceasta] nu o dată și nu de două ori!
10 Și a trimis regele lui Israel la locul acela de care-i grăise omul lui Dumnezeu și-i spusese să se ferească și s-a păzit de el mereu.
11 Inima regelui din Arám s-a tulburat din cauza acestui lucru. I-a chemat pe slujitorii săi și le-a zis: „Cine mi-l va face cunoscut pe acela dintre noi care este cu regele lui Israél?”.
11 Și s-a neliniștit inima regelui Siriei de întâmplarea aceasta și, chemând pe slujitorii săi, a zis: „Spuneți-mi care din ai voștri este în legătură cu regele lui Israel?”
12 Unul dintre slujitorii săi a răspuns: „Nimeni, rege, domnul meu! Căci Elizéu, profetul care este în Israél, îi spune regelui lui Israél cuvintele pe care tu le zici în camera ta de dormit!”.
12 Și răspunzând unul din slujitori, a zis: „Nimeni, stăpânul meu rege. Dar Elisei proorocul, pe care-l are Israel, spune regelui lui Israel până și cuvintele ce le grăiești tu în odaia ta de culcare”.
13 [Regele] le-a zis: „Mergeți și vedeți unde este ca să trimit să îl ia!”. Ei i-au zis: „Iată, este în Dotán!”.
13 A zis regele: „Duceți-vă și aflați unde este, căci am să trimit să-l iau”. Și i s-a spus: „Iată, este în Dotan”.
14 A trimis acolo cai, care și o armată puternică. Au ajuns noaptea și au înconjurat cetatea.
14 Și a trimis acolo cai și care și mulțime de oștire, care au venit noaptea și au împresurat cetatea.
15 Slujitorul omului lui Dumnezeu s-a sculat, s-a ridicat, a ieșit și, iată, o armată înconjura cetatea cu cai și care. Atunci i-a zis: „Ah, domnul meu, ce vom face?”.
15 Iar dimineața slujitorul omului lui Dumnezeu, sculându-se și ieșind a văzut oștirea împrejurul cetății, și caii și carele; și a zis slujitorul său către el: „Vai, stăpânul meu! Ce să facem?”
16 El i-a răspuns: „Nu te teme, căci mai mulți sunt cei care sunt cu noi decât cei care sunt cu ei!”.
16 El însă i-a zis: „Nu te teme, pentru că cei ce sunt cu noi sunt mai numeroși decât cei ce sunt cu ei”.
17 Elizéu s-a rugat, zicând: „Doamne, deschide-i ochii să vadă!”. Domnul a deschis ochii slujitorului și, iată, a văzut muntele plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elizéu!
17 Și s-a rugat Elisei și a zis: „Doamne, deschide-i ochii ca să vadă!” Și a deschis Domnul ochii slujitorului și acesta a văzut că tot muntele era plin de cai și care de foc împrejurul lui Elisei.
18 [Araméii] coborau spre [Elizéu]. Elizéu s-a rugat către Domnul, zicând: „Lovește, te rog, neamul acesta cu orbire!”. Și i-a lovit cu orbire, după cuvântul lui Elizéu.
18 Iar când au venit asupra lui Sirienii, Elisei s-a rugat Domnului și a zis: „Lovește-i cu orbire!” Și Domnul i-a orbit, după cuvântul lui Elisei.
19 Elizéu le-a zis: „Nu este aceasta calea și nu este aceasta cetatea. Veniți după mine și vă voi duce la omul pe care îl căutați!”. Și i-a dus la Samaría.
19 Apoi Elisei le-a zis: „Nu este acesta drumul și nici cetatea nu este aceasta. Dar veniți după mine și eu vă voi duce la omul acela pe care-l căutați!” Și i-a dus în Samaria.
20 Când au ajuns în Samaría, Elizéu a zis: „Doamne, deschide ochii acestora ca să vadă!”. Domnul le-a deschis ochii și ei au văzut că erau în mijlocul Samaríei.
20 Iar la intrarea lor în Samaria, Elisei a zis: „Doamne, deschide-ne ochii ca să vadă!” Și le-a deschis Domnul ochii și au văzut că sunt în Samaria.
21 Regele lui Israél, când i-a văzut, i-a zis lui Elizéu: „Părintele meu, să-i lovesc?”.
21 Și văzându-i, regele lui Israel a zis către Elisei: „Să-i ucid, părinte?”
22 El i-a răspuns: „Nu-i lovi! Îi lovești tu pe cei pe care i-ai capturat cu sabia ta și cu arcul tău? Pune-le înainte pâine și apă ca să mănânce și să bea, apoi să meargă la stăpânul lor!”.
22 Iar Elisei a zis: „Să nu-i ucizi. Au doară cu arcul tău și cu sabia ta i-ai prins ca să-i ucizi? Dă-le pâine și apă, să mănânce și să bea și apoi să se ducă la domnul lor”.
23 Atunci el le-a oferit un ospăț mare. Ei au mâncat și au băut. Apoi le-a dat drumul, iar ei au mers la stăpânul lor. Și nu au mai venit grupele lui Arám în țara lui Israél.
23 Și le-a făcut masă mare și ei au mâncat și au băut. După aceea le-a dat drumul și s-au dus la stăpânul lor. Și n-au mai venit taberele siriene în țara lui Israel.
24 După aceea, Ben-Hadád, regele din Arám, și-a adunat taberele, a mers și a asediat Samaría.
24 După aceea a adunat Benhadad, regele Siriei, toată oștirea sa și a venit și a împresurat Samaria.
25 În Samaría a fost o mare foamete. [Araméii] i-au asediat [atât de mult] până când [s-a ajuns] ca un cap de măgar [să coste] optzeci de arginți, iar un sfert de qab de bălușcă [ajunsese să coste] cinci arginți.
25 Și a fost în Samaria foamete mare în timpul împresurării lor, încât un cap de asin se vindea cu optzeci de sicli de argint și un sfert de căpățână de ceapă sălbatică se vindea cu cinci sicli de argint.
26 Când regele trecea pe zid, o femeie a strigat către el, zicând: „Salvează-mă, domnul meu, rege!”.
26 Și trecând odată regele lui Israel pe zid, o femeie, plângând, i-a zis: „Ajută-mă, domnul meu rege!”
27 El i-a răspuns: „Dacă nu te salvează Domnul, cu ce să te salvez eu? Cu [ceea ce vine] din arie sau din teasc?”.
27 Și regele i-a zis: „De nu te va ajuta Domnul, cu ce te pot ajuta eu? Au doară eu vin de la arie sau de la teascuri?” Apoi i-a zis regele: „Ce ai?” Iar ea a răspuns:
28 Regele i-a zis: „Ce ai?”. Ea i-a răspuns: „Femeia aceea mi-a zis: «Dă-mi-l pe fiul tău să-l mâncăm astăzi; mâine îl vom mânca pe fiul meu!».
28 „Iată, femeia aceasta mi-a zis: Dă pe fiul tău să-l mâncăm astăzi, iar pe fiul meu îl vom mânca mâine.
29 Noi l-am fiert pe fiul meu și l-am mâncat. În ziua următoare i-am zis: «Dă-ni-l pe fiul tău să-l mâncăm!». Dar ea l-a ascuns pe fiul ei”.
29 Și așa am fiert noi pe fiul meu și l-am mâncat; și a doua zi am zis către ea: Dă acum pe fiul tău să-l mâncăm. Ea însă a ascuns pe fiul său”.
30 Când a auzit regele cuvintele acestei femei, și-a sfâșiat hainele când trecea pe zid. Poporul a văzut că pe dinăuntru avea un sac pe trupul său.
30 Și auzind regele cuvintele femeii, și-a rupt hainele și apoi a trecut înainte pe zidul cetății, iar poporul a văzut că pe dinăuntru trupul său era îmbrăcat în haină de jale.
31 Regele a zis: „Așa să-mi facă Dumnezeu – ba mai rău – dacă va rămâne capul lui Elizéu [pe umeri] astăzi!”.
31 Apoi a zis regele: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea dacă va rămâne azi capul lui Elisei, fiul lui Safat, pe umeri”.
32 Elizéu ședea în casă, iar bătrânii ședeau lângă el. Regele a trimis un om al său. Înainte să ajungă solul la el, [Elizéu] le-a spus bătrânilor: „Ați văzut că a trimis acest ucigaș ca să-mi ia capul? Vedeți, când va veni mesagerul, închideți ușa și prindeți-l cu ușa! Oare nu [se aude] sunetul picioarelor stăpânului său în urma lui?”.
32 Elisei însă ședea în casa sa și bătrânii ședeau împreună cu el. Și a trimis regele un om al său; dar înainte de a veni cel trimis la el, el a zis către bătrâni: „Știți voi oare că acest fiu de ucigaș a trimis să mi se taie capul? Băgați de seamă; când va veni trimisul lui, să încuiați ușa și să-l opriți la ușă. Dar iată și zgomotul pașilor stăpânului său se aude în urma lui!”
33 Când încă mai vorbea cu el, mesagerul a coborât la el și a zis: „Iată, răul acesta este de la Domnul! La ce pot să mă mai aștept de la Domnul?”.
33 Și încă grăind el cu ei, a venit la el trimisul și a zis: „Iată, ce necaz a venit de la Domnul! Ce să mai așteptăm acum de la Domnul?”
