1 Iar Elisei a zis: „Ascultați cuvântul Domnului! Așa zice Domnul: Mâine, pe vremea aceasta, în poarta Samariei o măsură de făină din cea mai bună va fi un siclu și două măsuri de orz tot un siclu”.
2 Slujbașul de al cărui braț se sprijinea regele a răspuns: „Chiar dacă Domnul ar deschide ferestrele cerului nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!” Iar Elisei a zis: „Iată așa ai să vezi cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din acelea!”2Rg 5,18
3 În vremea aceasta la poarta Samariei se aflau patru oameni leproși și ziceau unul către altul: „Ce ședem noi aici și așteptăm moartea?Lv 13,46
4 De ne vom hotărî să ne ducem în cetate, în cetate e foamete și vom muri acolo; iar dacă vom ședea aici, tot vom muri. Să ne ducem mai bine în tabăra Sirienilor! De ne vor lăsa cu viață, vom trăi, de nu, vom muri”.
5 Și s-au sculat ei în amurg, ca să se ducă în tabăra Sirienilor. Dar când au ajuns la marginea taberei Sirienilor, acolo nu mai era nici un om;
6 Căci Domnul făcuse în tabăra Sirienilor să se audă zgomot de care și nechezat de cai și zgomot de oștire mare. Și au zis ei unul către altul: „De bună seamă, regele lui. Israel a tocmit să vină împotriva noastră pe regii Heteilor și ai Egiptului”.2Rg 5,24 1Rg 10,29 2Rg 19,7 Iov 15,21
7 Și s-au sculat și au fugit în amurg și și-au lăsat corturile, caii, asinii lor și toată tabăra cum era și au fugit, ca să-și scape viața.
8 Ajungând deci leproșii aceia la marginea taberei, au intrat într-un cort și au mâncat și au băut și au luat de acolo argint și aur și haine și s-au dus de le-au ascuns. Și s-au mai dus și în alt cort și au luat și de acolo și au ascuns.
9 Apoi au zis unul către altul: „Ceea ce facem, nu facem bine. Ziua aceasta este zi de veste bună. Dacă întârziem și așteptăm lumina zilei atunci vina va cădea asupra noastră. Hai deci să vestim casa regelui!”
10 Și au venit ei și au strigat pe portarii cetății și le-au povestit, zicând: „Noi am fost în tabăra Sirienilor și iată acolo nu se vedea nimeni și nu se auzea nimic, ci numai cai legați și corturi cum trebuie să fie”.
11 Și portarii au strigat și au dat de veste la casa regelui.
12 Și s-a sculat regele noaptea și a zis slugilor sale: „Am să vă spun ce fac Sirie cu noi: Ei știu că noi suferim de foame și au ieșit din tabără și s-au ascuns în câmp, cugetând așa: Când vor ieși ei din cetate, îi vom prinde vii și vom năvăli în cetate”.
13 Dar unul din cei ce slujeau înaintea lui a răspuns și a zis: „Să se ia cei cinci cai rămași care mai sunt în cetate (din toată tabăra lui Israel numai atâta mai rămăsese; cealaltă tabără a lui Israel pierise toată) și să trimitem oameni să vadă”.
14 Au luat deci două perechi de cai înhămați la căruțe și a trimis regele pe urma oștirii siriene, zicând: „Duceți-vă și vedeți!”
15 Și s-au dus după ei până la Iordan și iată tot drumul era semănat cu haine și cu lucruri aruncate de Sirieni în graba lor. Și s-au întors trimișii și au spus regelui.
16 Atunci a ieșit poporul și a prădat tabăra siriană și a fost măsura de făină din cea mai bună un siclu și două măsuri de orz un siclu, după cuvântul Domnului.
17 Iar regele a luat pe slujitorul acela de mâna căruia se sprijinea și l-a rânduit de pază la poarta cetății; acesta a fost călcat în picioare de popor și a murit la poartă, cum zisese omul lui Dumnezeu când venise trimisul regelui la el;2Rg 7,2
18 Pentru că atunci când omul lui Dumnezeu a spus regelui așa: „Mâine pe vremea aceasta în poarta Samariei două măsuri de orz vor fi un siclu și o măsură de făină din cea mai bună va fi tot un siclu”,
19 Atunci acest slujitor a răspuns omului lui Dumnezeu și a zis: „Chiar dacă Domnul va deschide ferestrele cerului, nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!” Iar Elisei i-a zis: „Vei vedea-o cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea!”2Rg 7,2
20 Și așa s-a întâmplat cu el: l-a călcat poporul în poartă și a murit.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Atunci Elizéu a zis: „Ascultați cuvântul Domnului! Așa vorbește Domnul: «Mâine, pe vremea aceasta, [se va vinde] o sea de făină pe un síclu și două măsuri de grâu pe un síclu la poarta Samaríei»”.
1 Iar Elisei a zis: „Ascultați cuvântul Domnului! Așa zice Domnul: Mâine, pe vremea aceasta, în poarta Samariei o măsură de făină din cea mai bună va fi un siclu și două măsuri de orz tot un siclu”.
2 Slujitorul de brațul căruia se sprijinea regele a zis către omul lui Dumnezeu: „Iată, Domnul va face niște ferestre în ceruri și se va întâmpla lucrul acesta!”. Dar [Elizéu] a zis: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar nu vei mânca de acolo!”.
2 Slujbașul de al cărui braț se sprijinea regele a răspuns: „Chiar dacă Domnul ar deschide ferestrele cerului nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!” Iar Elisei a zis: „Iată așa ai să vezi cu ochii tăi, dar tu nu vei mânca din acelea!”
3 La intrarea porții erau patru leproși, care au zis unul către altul: „Pentru ce stăm noi aici să murim?
3 În vremea aceasta la poarta Samariei se aflau patru oameni leproși și ziceau unul către altul: „Ce ședem noi aici și așteptăm moartea?
4 Dacă am zice: «Să intrăm în cetate!», este foamete în cetate și vom muri acolo; dacă vom sta aici, [de asemenea] vom muri. Acum, să mergem și să năvălim în tabăra araméilor: dacă ne vor lăsa să trăim, vom trăi; dacă ne vor omorî, vom muri”.
4 De ne vom hotărî să ne ducem în cetate, în cetate e foamete și vom muri acolo; iar dacă vom ședea aici, tot vom muri. Să ne ducem mai bine în tabăra Sirienilor! De ne vor lăsa cu viață, vom trăi, de nu, vom muri”.
5 S-au ridicat în amurg ca să meargă în tabăra lui Arám. Au ajuns la marginea taberei lui Arám și, iată, nu era nimeni acolo!
5 Și s-au sculat ei în amurg, ca să se ducă în tabăra Sirienilor. Dar când au ajuns la marginea taberei Sirienilor, acolo nu mai era nici un om;
6 Domnul a făcut să se audă în tabăra lui Arám vuiet de care, tropot de cai și zgomotul unei armate puternice și și-au zis unul către altul: „Regele lui Israél i-a tocmit împotriva noastră pe regii hetéi și pe regii egipténi ca să vină împotriva noastră”.
6 Căci Domnul făcuse în tabăra Sirienilor să se audă zgomot de care și nechezat de cai și zgomot de oștire mare. Și au zis ei unul către altul: „De bună seamă, regele lui. Israel a tocmit să vină împotriva noastră pe regii Heteilor și ai Egiptului”.
7 S-au ridicat și au fugit în amurg. Au părăsit corturile, caii și măgarii în tabără așa cum erau. Și au fugit ca să-și salveze viața.
7 Și s-au sculat și au fugit în amurg și și-au lăsat corturile, caii, asinii lor și toată tabăra cum era și au fugit, ca să-și scape viața.
8 Au venit acești leproși la marginea taberei. Au intrat într-un cort, au mâncat, au bătut și au luat de acolo argint, aur și haine, apoi au plecat și le-au ascuns. După aceea au mers într-un [alt] cort, au luat de acolo [alte lucruri] și au plecat și le-au ascuns.
8 Ajungând deci leproșii aceia la marginea taberei, au intrat într-un cort și au mâncat și au băut și au luat de acolo argint și aur și haine și s-au dus de le-au ascuns. Și s-au mai dus și în alt cort și au luat și de acolo și au ascuns.
9 Și-au zis unul altuia: „Nu facem bine. Ziua aceasta este o zi de bun augur. Dacă vom tăcea și dacă vom aștepta până la lumina zilei [de mâine], vom fi pedepsiți. Să mergem și să dăm de știre casei regelui!”.
9 Apoi au zis unul către altul: „Ceea ce facem, nu facem bine. Ziua aceasta este zi de veste bună. Dacă întârziem și așteptăm lumina zilei atunci vina va cădea asupra noastră. Hai deci să vestim casa regelui!”
10 Au mers, i-au chemat pe străjerii cetății și le-au spus așa: „Am intrat în tabăra lui Arám și iată că nu este nimeni acolo, nu [se aude] glas de om, ci numai caii și măgarii legați și corturile așa cum sunt”.
10 Și au venit ei și au strigat pe portarii cetății și le-au povestit, zicând: „Noi am fost în tabăra Sirienilor și iată acolo nu se vedea nimeni și nu se auzea nimic, ci numai cai legați și corturi cum trebuie să fie”.
11 Străjerii au strigat și au făcut să ajungă vestea în interiorul casei regelui.
11 Și portarii au strigat și au dat de veste la casa regelui.
12 Regele s-a ridicat noaptea și le-a zis slujitorilor săi: „Vreau să vă spun ce ne fac araméii: au ieșit din tabără ca să se ascundă în câmpie, spunând: «Vor ieși din cetate și îi vom prinde vii, apoi vom intra în cetate»”.
12 Și s-a sculat regele noaptea și a zis slugilor sale: „Am să vă spun ce fac Sirie cu noi: Ei știu că noi suferim de foame și au ieșit din tabără și s-au ascuns în câmp, cugetând așa: Când vor ieși ei din cetate, îi vom prinde vii și vom năvăli în cetate”.
13 Unul dintre slujitorii regelui a răspuns: „Să se ia cinci dintre caii care au rămas în cetate: iată, ei sunt ca toată mulțimea lui Israél care a rămas în ea! Iată, sunt ca toată mulțimea lui Israél care a pierit – să-i trimitem și să vedem!”.
13 Dar unul din cei ce slujeau înaintea lui a răspuns și a zis: „Să se ia cei cinci cai rămași care mai sunt în cetate (din toată tabăra lui Israel numai atâta mai rămăsese; cealaltă tabără a lui Israel pierise toată) și să trimitem oameni să vadă”.
14 Au luat două care cu cai, iar regele a trimis în spatele taberei lui Arám, zicând: „Mergeți și vedeți!”.
14 Au luat deci două perechi de cai înhămați la căruțe și a trimis regele pe urma oștirii siriene, zicând: „Duceți-vă și vedeți!”
15 Au mers după ei până la Iordán. Iată, tot drumul era plin de haine și de obiecte pe care le aruncaseră araméii în graba lor. Mesagerii s-au întors și i-au adus la cunoștință regelui.
15 Și s-au dus după ei până la Iordan și iată tot drumul era semănat cu haine și cu lucruri aruncate de Sirieni în graba lor. Și s-au întors trimișii și au spus regelui.
16 Poporul a ieșit și a prădat tabăra lui Arám. Și [s-a vândut] o sea de făină pe un síclu și două sea de orz pe un síclu, după cuvântul Domnului.
16 Atunci a ieșit poporul și a prădat tabăra siriană și a fost măsura de făină din cea mai bună un siclu și două măsuri de orz un siclu, după cuvântul Domnului.
17 Regele îl pusese pe slujitorul de a cărui mână se sprijinea la poartă; iar poporul l-a călcat în picioare la poartă și a murit, după cum spusese omul lui Dumnezeu când regele coborâse la el.
17 Iar regele a luat pe slujitorul acela de mâna căruia se sprijinea și l-a rânduit de pază la poarta cetății; acesta a fost călcat în picioare de popor și a murit la poartă, cum zisese omul lui Dumnezeu când venise trimisul regelui la el;
18 Și a fost după cum spusese omul lui Dumnezeu regelui: „Mâine pe vremea aceasta, [se va vinde] două sea de orz pe un síclu și o sea de făină pe un síclu la poarta Samaríei”.
18 Pentru că atunci când omul lui Dumnezeu a spus regelui așa: „Mâine pe vremea aceasta în poarta Samariei două măsuri de orz vor fi un siclu și o măsură de făină din cea mai bună va fi tot un siclu”,
19 Iar slujitorul îi spusese omului lui Dumnezeu: „Iată, Domnul va face niște ferestre în ceruri și se va întâmpla lucrul acesta!”, iar [Elizéu] spusese: „Iată, vei vedea cu ochii tăi, dar de acolo nu vei mânca!”.
19 Atunci acest slujitor a răspuns omului lui Dumnezeu și a zis: „Chiar dacă Domnul va deschide ferestrele cerului, nici atunci n-ar putea fi una ca aceasta!” Iar Elisei i-a zis: „Vei vedea-o cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea!”
20 Și i s-a întâmplat așa: poporul l-a călcat în picioare la poartă și a murit.
20 Și așa s-a întâmplat cu el: l-a călcat poporul în poartă și a murit.
