1 Neeman, căpetenia oștirii regelui Siriei, era om de seamă și cu trecere înaintea stăpânului său, pentru că prin Domnul dăduse biruință Sirienilor. Dar acest ostaș vrednic ara lepros.
2 O dată Sirienii au ieșit în cetate și între altele luaseră din pământul lui Israel o copilă, care acum slujea la femeia lui Neeman.
3 Aceasta a zis către stăpâna sa: „O, dacă stăpânul meu s-ar duce la proorocul cel din Samaria, de bună seamă s-ar tămădui de lepră”.
4 Atunci s-a dus Neeman și a spus aceasta stăpânului său: „Așa și așa zice fetița cea din pământul lui Israel”.
5 Iar regele Siriei a zis către Neeman: „Scoală și du-te și voi trimite și eu scrisoare regelui lui Israel”. Și s-a dus Neeman, luând cu sine zece talanți de argint, șase mii de sicli de aur și zece rânduri de haine;
6 Și a dus regelui lui Israel scrisoarea în care zicea: „Împreună cu scrisoarea aceasta, trimit pe Neeman, sluga mea, ca să cureți lepra de pe el”.
7 Când a citit regele lui Israel scrisoarea, și-a rupt hainele sale și a zis: „Au doară eu sunt Dumnezeu, ca să omor și să fac viu, de trimite el la mine, ea să vindec pe acest om de lepră? Iată acum să vedeți și să știți că el caută pricină de dușmănie împotriva mea”.Dt 32,39
8 Când însă a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel și-a rupt hainele sale, a trimis să i se spună regelui: „Pentru ce ți-ai rupt tu hainele tale? Lasă-l să vină la mine și vor cunoaște că este prooroc în Israel”.
9 Și a venit Neeman cu caii și cu căruța sa, oprindu-se la poarta casei lui Elisei.
10 Iar Elisei a trimis la el pe sluga sa să-i zică: „Du-te și te scaldă de șapte ori în Iordan, că ți se va înnoi trupul tău și vei fi curat!”Lc 17,14 In 9,7
11 Neeman însă s-a mâniat și a plecat, zicând: „Iată, socoteam că va ieși el și, stând la rugăciune, va chema numele Domnului Dumnezeului său, își va pune mâna pe locul bolnav și va curăți lepra.
12 Au doară Abana și Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare să mă scald în ele și să mă curăț? Și așa s-a întors și a plecat mânios.
13 Dar slugile lui, apropiindu-se, i-au grăit și i-au zis: „Stăpâne, dacă proorocul ți-ar fi zis să faci ceva însemnat, oare n-ai fi făcut? Cu atât mai vârtos trebuie să faci când ți-a zis numai: Spală-te și vei fi curat!”
14 Atunci el s-a coborât și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, și i s-a înnoit trupul ca trupul unui copil mic și s-a curățit.Lc 4,27
15 Atunci s-a întors la omul lui Dumnezeu cu toți cei ce-l însoțeau și, venind, a stat înaintea lui și a zis: „Iată am cunoscut că în tot pământul nu este Dumnezeu decât numai în Israel! Deci, ia un dar de la robul tău!”Ios 15,19 1Rg 25,27
16 Iar Elisei a zis: „Pe cât este de adevărat că Domnul, înaintea Căruia slujesc, este viu, tot atât este de adevărat că nu voi primi”.
17 Acela însă îl silea să primească, dar el n-a vrut. Atunci a zis Neeman: „Dacă nu, atunci să sa dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri, pentru că de aici înainte robul tău nu va mai aduce arderi de tot și jertfe la alți dumnezei afară de Domnul.
18 Numai iată ce să ierte Domnul robului tău: Când va merge stăpânul meu în templul lui Rimon, ca să se închine acolo, și se va sprijini de mâna mea, și mă voi închina și eu în templul lui Rimon, atunci, pentru închinarea mea în templul lui Rimon, să ierte Domnul pe robul tău la asemenea întâmplare”.
19 Elisei l-a răspuns: „Mergi în pace!” Și el s-a dus.
20 Iar dacă s-a depărtat puțin, Ghehazi, sluga lui Elisei, omul lui Dumnezeu, și-a zis: „Iată, stăpânul meu n-a vrut să ia din mâna acestui Neeman Sirianul ceea ce i-a adus. Pe cât de adevărat că Domnul este viu, așa este de adevărat că voi alerga după el și voi lua de la el ceva”.
21 Și a alergat Ghehazi după Neeman, iar Neeman, văzându-l alergând după el, s-a coborât din căruță înaintea lui și a zis: „Cu pace vii?”
22 Și Ghehazi a răspuns: „Cu pace. M-a trimis stăpânul meu să-ți spun: Iată au venit acum la mine din muntele lui Efraim doi tineri din fiii proorocilor; dă-le un talant de argint și două rânduri de haine”.
23 Și a zis Neeman: „Ia, rogu-te, doi talanți de argint”. Și l-a rugat, și a legat doi talanți de argint în doi saci și două rânduri de haine și le-a dat la două slugi care le-a dus înaintea lui.
24 Iar dacă au ajuns sub deal, le-a luat din mâinile lor și le-a ascuns în casă. Apoi a dat drumul oamenilor de s-au dus.
25 Când însă a venit și s-a arătat stăpânului său, Elisei i-a zis: „De unde vii Ghehazi?” Și El a răspuns: „Robul tău n-a fost nicăieri”.
26 Iar Elisei i-a zis: „Au doar inima mea nu te-a întovărășit când omul acela s-a dat jos din căruță și a venit în întâmpinarea ta? Este timpul oare să iau argint și haine, măslini și vii, vite mari sau mărunte, robi sau roabe?
27 Să se lipească dar lepra lui Neeman de tine și de urmașii tăi în veci”. Și a ieșit Ghehazi de la Elisei alb de lepră ca zăpada.Ies 4,6-7 Nm 12,10 2Rg 3,29
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Naamán, căpetenia armatei regelui din Arám, era un om de vază. El era respectat pentru că prin el Domnul dăduse eliberare lui Arám. Dar omul [acesta] puternic și viteaz era lepros.
1 Neeman, căpetenia oștirii regelui Siriei, era om de seamă și cu trecere înaintea stăpânului său, pentru că prin Domnul dăduse biruință Sirienilor. Dar acest ostaș vrednic ara lepros.
2 Arám au ieșit în grupuri și au răpit din țara lui Israél o tânără care a devenit slujitoarea soției lui Naamán.
2 O dată Sirienii au ieșit în cetate și între altele luaseră din pământul lui Israel o copilă, care acum slujea la femeia lui Neeman.
3 Ea i-a zis stăpânei sale: „De-ar vrea stăpânul meu [să meargă] la profetul care este în Samaría! L-ar curăța de lepra lui!”.
3 Aceasta a zis către stăpâna sa: „O, dacă stăpânul meu s-ar duce la proorocul cel din Samaria, de bună seamă s-ar tămădui de lepră”.
4 [Naamán] a mers și i-a povestit stăpânului său: „Așa și așa a spus tânăra care este din țara lui Israél”.
4 Atunci s-a dus Neeman și a spus aceasta stăpânului său: „Așa și așa zice fetița cea din pământul lui Israel”.
5 Regele din Arám i-a zis: „Du-te! Eu voi trimite o scrisoare la regele din Israél!”. [Naamán] a mers și a luat cu sine zece talánți de argint, șase mii [de sícli] de aur și zece schimburi de haine.
5 Iar regele Siriei a zis către Neeman: „Scoală și du-te și voi trimite și eu scrisoare regelui lui Israel”. Și s-a dus Neeman, luând cu sine zece talanți de argint, șase mii de sicli de aur și zece rânduri de haine;
6 A dus la regele lui Israél scrisoarea care zicea: „Acum, când a ajuns la tine scrisoarea aceasta, iată, îl trimit la tine pe Naamán, slujitorul meu, ca să-l vindeci de lepră!”.
6 Și a dus regelui lui Israel scrisoarea în care zicea: „Împreună cu scrisoarea aceasta, trimit pe Neeman, sluga mea, ca să cureți lepra de pe el”.
7 Când a văzut scrisoarea, regele lui Israél și-a sfâșiat hainele și a zis: „Sunt eu Dumnezeu ca să fac [pe cineva] să moară sau să trăiască? Acesta a trimis la mine ca să curăț un om de lepra lui. Recunoașteți și vedeți că el caută motiv împotriva mea!”.
7 Când a citit regele lui Israel scrisoarea, și-a rupt hainele sale și a zis: „Au doară eu sunt Dumnezeu, ca să omor și să fac viu, de trimite el la mine, ea să vindec pe acest om de lepră? Iată acum să vedeți și să știți că el caută pricină de dușmănie împotriva mea”.
8 Când a auzit Elizéu, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israél și-a sfâșiat hainele, a trimis să i se spună regelui: „Pentru ce ți-ai sfâșiat hainele? Să vină la mine și se va ști că este un profet în Israél!”.
8 Când însă a auzit Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel și-a rupt hainele sale, a trimis să i se spună regelui: „Pentru ce ți-ai rupt tu hainele tale? Lasă-l să vină la mine și vor cunoaște că este prooroc în Israel”.
9 Naamán a venit cu caii și cu carul lui și s-a oprit la ușa casei lui Elizéu.
9 Și a venit Neeman cu caii și cu căruța sa, oprindu-se la poarta casei lui Elisei.
10 Elizéu a trimis un mesager să-i spună: „Mergi și te spală de șapte ori în Iordán și trupul se va vindeca și vei fi curat!”.
10 Iar Elisei a trimis la el pe sluga sa să-i zică: „Du-te și te scaldă de șapte ori în Iordan, că ți se va înnoi trupul tău și vei fi curat!”
11 Naamán s-a mâniat și a plecat, zicând: „Iată, mi-am zis că va ieși, se va apropia și va chema numele Domnului Dumnezeului său, își va întinde mâna, va atinge locul [bolnav] și va curăța lepra.
11 Neeman însă s-a mâniat și a plecat, zicând: „Iată, socoteam că va ieși el și, stând la rugăciune, va chema numele Domnului Dumnezeului său, își va pune mâna pe locul bolnav și va curăți lepra.
12 Oare nu sunt mai bune Abaná și Parpár, râurile Damáscului, decât toate apele lui Israél? Nu aș fi putut să mă spăl în ele și să mă curăț?”. S-a întors și a plecat înfuriat.
12 Au doară Abana și Farfar, râurile Damascului, nu sunt ele mai bune decât toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare să mă scald în ele și să mă curăț? Și așa s-a întors și a plecat mânios.
13 Slujitorii lui s-au apropiat ca să-i vorbească și i-au zis: „Părinte, dacă profetul ți-ar fi spus un lucru mare, nu l-ai fi făcut? Cu atât mai mult dacă ți-a zis: «Spală-te și te vei curăți!»”.
13 Dar slugile lui, apropiindu-se, i-au grăit și i-au zis: „Stăpâne, dacă proorocul ți-ar fi zis să faci ceva însemnat, oare n-ai fi făcut? Cu atât mai vârtos trebuie să faci când ți-a zis numai: Spală-te și vei fi curat!”
14 Atunci a coborât și s-a cufundat în Iordán de șapte ori, după cuvântul omului lui Dumnezeu. Și trupul a devenit ca trupul unui copilaș și s-a curățat.
14 Atunci el s-a coborât și s-a cufundat de șapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu, și i s-a înnoit trupul ca trupul unui copil mic și s-a curățit.
15 [Naamán] s-a întors la omul lui Dumnezeu cu toată tabăra sa. A ajuns, a stat înaintea lui și a zis: „Iată, știu acum că nu este Dumnezeu pe tot pământul decât numai în Israél. Acum, primește, te rog, un dar de la slujitorul tău!”.
15 Atunci s-a întors la omul lui Dumnezeu cu toți cei ce-l însoțeau și, venind, a stat înaintea lui și a zis: „Iată am cunoscut că în tot pământul nu este Dumnezeu decât numai în Israel! Deci, ia un dar de la robul tău!”
16 [Elizéu] a răspuns: „Viu este Domnul în fața căruia stau: nu voi primi!”. [Naamán] a insistat, dar el a refuzat.
16 Iar Elisei a zis: „Pe cât este de adevărat că Domnul, înaintea Căruia slujesc, este viu, tot atât este de adevărat că nu voi primi”.
17 Atunci Naamán a zis: „Fiindcă nu vrei, lasă, te rog, să i se dea slujitorului tău pământ cât poate duce o pereche de catâri! Căci slujitorul tău nu va mai aduce arderi de tot sau jertfe altor dumnezei decât numai Domnului.
17 Acela însă îl silea să primească, dar el n-a vrut. Atunci a zis Neeman: „Dacă nu, atunci să sa dea robului tău pământ cât pot duce doi catâri, pentru că de aici înainte robul tău nu va mai aduce arderi de tot și jertfe la alți dumnezei afară de Domnul.
18 Lucrul acesta să-i ierte Domnul slujitorului său! Când va merge stăpânul meu la Bet-Rimón să se prosterne acolo, dacă se va sprijini de mâna mea, și eu mă voi închina la Bet-Rimón! Deci, când mă voi închina la Bet-Rimón, să-i ierte Domnul slujitorului tău lucrul acesta!”.
18 Numai iată ce să ierte Domnul robului tău: Când va merge stăpânul meu în templul lui Rimon, ca să se închine acolo, și se va sprijini de mâna mea, și mă voi închina și eu în templul lui Rimon, atunci, pentru închinarea mea în templul lui Rimon, să ierte Domnul pe robul tău la asemenea întâmplare”.
19 [Elizéu] i-a zis: „Mergi în pace!”. Iar el a plecat de la el [și a făcut] o oarecare distanță.
19 Elisei l-a răspuns: „Mergi în pace!” Și el s-a dus.
20 Gheházi, slujitorul lui Elizéu, omul lui Dumnezeu, a zis: „Iată, stăpânul meu l-a cruțat pe Naamán, araméul acesta, și nu a luat de la el ce adusese! Viu este Domnul: voi alerga după el și voi lua ceva de la el!”.
20 Iar dacă s-a depărtat puțin, Ghehazi, sluga lui Elisei, omul lui Dumnezeu, și-a zis: „Iată, stăpânul meu n-a vrut să ia din mâna acestui Neeman Sirianul ceea ce i-a adus. Pe cât de adevărat că Domnul este viu, așa este de adevărat că voi alerga după el și voi lua de la el ceva”.
21 Gheházi a alergat după Naamán. Naamán l-a văzut alergând după el, a coborât din car înaintea lui și i-a zis: „Totul bine?”.
21 Și a alergat Ghehazi după Neeman, iar Neeman, văzându-l alergând după el, s-a coborât din căruță înaintea lui și a zis: „Cu pace vii?”
22 El a răspuns: „Totul este bine. Stăpânul meu m-a trimis să-ți spun: «Iată, chiar acum au venit la mine doi tineri din muntele lui Efraím, dintre fiii profeților; dă, te rog, pentru ei un talánt de argint și două schimburi de haine!»”.
22 Și Ghehazi a răspuns: „Cu pace. M-a trimis stăpânul meu să-ți spun: Iată au venit acum la mine din muntele lui Efraim doi tineri din fiii proorocilor; dă-le un talant de argint și două rânduri de haine”.
23 Naamán a zis: „Fii binevoitor și ia doi talánți!”. A insistat, a pus doi talánți de argint în doi saci și două schimburi de haine, le-a dat la doi dintre slujitorii săi care le-au dus înaintea lui.
23 Și a zis Neeman: „Ia, rogu-te, doi talanți de argint”. Și l-a rugat, și a legat doi talanți de argint în doi saci și două rânduri de haine și le-a dat la două slugi care le-a dus înaintea lui.
24 Au ajuns pe deal, iar [Gheházi] a luat [lucrurile] din mâna lor și le-a pus în casă. Apoi le-a dat drumul oamenilor, iar ei au plecat.
24 Iar dacă au ajuns sub deal, le-a luat din mâinile lor și le-a ascuns în casă. Apoi a dat drumul oamenilor de s-au dus.
25 El a mers și a stat înaintea stăpânului său. Elizéu i-a zis: „De unde vii, Gheházi?”. El i-a răspuns: „Slujitorul tău nu a mers nicăieri!”.
25 Când însă a venit și s-a arătat stăpânului său, Elisei i-a zis: „De unde vii Ghehazi?” Și El a răspuns: „Robul tău n-a fost nicăieri”.
26 Dar [Elizéu] i-a zis: „Oare nu a mers duhul meu [cu tine] când s-a întors un om de pe carul său [să vină] înaintea ta? Când ai obținut argintul ca să iei haine, măslini, vii, turme, cirezi, slujitori și slujitoare?
26 Iar Elisei i-a zis: „Au doar inima mea nu te-a întovărășit când omul acela s-a dat jos din căruță și a venit în întâmpinarea ta? Este timpul oare să iau argint și haine, măslini și vii, vite mari sau mărunte, robi sau roabe?
27 Lepra lui Naamán se va lipi de tine și de descendența ta pentru totdeauna”. Și [Gheházi] a ieșit dinaintea lui [Elizéu] alb ca zăpada de lepră.
27 Să se lipească dar lepra lui Neeman de tine și de urmașii tăi în veci”. Și a ieșit Ghehazi de la Elisei alb de lepră ca zăpada.
