1 Nu vă faceți voi mulți învățători, frații mei, știind că (noi, învățătorii) mai mare osândă vom lua.Mt 23,8
2 Pentru că toți greșim în multe chipuri; dacă nu greșește cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârșit, în stare să înfrâneze și tot trupul.Lv 5,4 1Rg 8,46 Ecc 7,20 Sir 14,1 Sir 19,17 Sir 25,11
3 Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem, ducem după noi și trupul lor întreg.Ps 119,3 Sir 28,28
4 Iată și corăbiile, deși sunt atât de mari și împinse de vânturi aprige, sunt totuși purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăște vrerea cârmaciului.
5 Așa și limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se fălește! Iată puțin foc și cât codru aprinde!Pr 14,3 Pr 18,20
6 Foc este și limba, lume a fărădelegii! Limba își are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul și aruncă în foc drumul vieții, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei.Pr 16,27 Sir 8,4 Mt 15,18
7 Pentru că orice fel de fiare și de păsări, de târâtoare și de vietăți din mare se domolește și s-a domolit de firea omenească,
8 Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte.Ps 139,3 Sir 19,17
9 Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu și Tatăl, și cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.Fc 1,27
10 Din aceeași gură ies binecuvântarea și blestemul. Nu trebuie, frații mei, să fie acestea așa.
11 Oare izvorul aruncă din aceeași vână, și apa dulce și pe cea amară?
12 Nu cumva poate smochinul, fraților, să facă măsline, sau vița de vie să facă smochine? Tot așa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.Mt 7,16-18 Lc 6,44
13 Cine este, între voi, înțelept și priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândețea înțelepciunii.Mt 5,16 2Tim 2,24
14 Iar dacă aveți râvnire amară și zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudați, nici nu mințiți împotriva adevărului.
15 Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică.Sir 37,3 1Co 2,6
16 Deci, unde este pizmă și zavistie, acolo este neorânduială și orice lucru rău.Sol 6,23 1Co 3,3
17 Iar înțelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi pașnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, neîndoielnică și nefățarnică.Pr 10,8-9 Sir 24,1 Mt 5,7-8 2Co 6,6 Ga 5,22 1Tim 1,5
18 Și roada dreptății se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea.Is 3,10 Is 32,17 Os 10,12 Mt 5,9
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Frații mei, să nu fie mulți dintre voi care devin învățători, știind că noi vom avea o judecată mai aspră.
1 Nu vă faceți voi mulți învățători, frații mei, știind că (noi, învățătorii) mai mare osândă vom lua.
2 Căci toți greșim în multe privințe. Dacă cineva nu greșește prin cuvânt, este un om desăvârșit, capabil să-și înfrâneze tot trupul.
2 Pentru că toți greșim în multe chipuri; dacă nu greșește cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârșit, în stare să înfrâneze și tot trupul.
3 Dacă punem frâul în gura cailor, ca să ne asculte, le conducem tot trupul.
3 Dar, dacă noi punem în gura cailor frâul, ca să ni-i supunem, ducem după noi și trupul lor întreg.
4 Iată, chiar și corăbiile, deși sunt așa de mari și purtate de vânturi puternice, sunt conduse de o cârmă foarte mică, după cum vrea cel care le conduce!
4 Iată și corăbiile, deși sunt atât de mari și împinse de vânturi aprige, sunt totuși purtate de o cârmă foarte mică încotro hotărăște vrerea cârmaciului.
5 Tot așa și limba: este un organ mic, dar se poate făli cu lucruri mari.
Iată că un foc mic poate să aprindă o pădure mare!
5 Așa și limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se fălește! Iată puțin foc și cât codru aprinde!
6 Și limba este foc, o lume a nelegiuirii. Limba este printre membrele noastre aceea care pângărește tot trupul și aprinde cursul existenței după ce a fost aprinsă de Gheénă.
6 Foc este și limba, lume a fărădelegii! Limba își are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul și aruncă în foc drumul vieții, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei.
7 Căci orice specie de animale, de păsări, de reptile și [animale] de mare poate fi domesticită și chiar au fost domesticite de oameni,
7 Pentru că orice fel de fiare și de păsări, de târâtoare și de vietăți din mare se domolește și s-a domolit de firea omenească,
8 dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domesticească: ea este un rău nepotolit, plină de otravă ucigătoare.
8 Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte.
9 Cu ea îl binecuvântăm pe Domnul și pe Tatăl și tot cu ea îi blestemăm pe oamenii făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.
9 Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu și Tatăl, și cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu.
10 Din aceeași gură iese și binecuvântarea, și blestemul. Nu trebuie să fie astfel, frații mei!
10 Din aceeași gură ies binecuvântarea și blestemul. Nu trebuie, frații mei, să fie acestea așa.
11 Oare poate izvorul să reverse din aceeași vână apă dulce și amară?
11 Oare izvorul aruncă din aceeași vână, și apa dulce și pe cea amară?
12 Frații mei, oare poate smochinul să facă măsline și vița-de-vie smochine? Nici [izvorul] sărat nu poate produce apă dulce.
12 Nu cumva poate smochinul, fraților, să facă măsline, sau vița de vie să facă smochine? Tot așa, izvorul sărat nu poate să dea apă dulce.
13 Cine este înțelept și învățat între voi? Să-și arate faptele printr-o purtare bună în modestia înțelepciunii!
13 Cine este, între voi, înțelept și priceput? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândețea înțelepciunii.
14 Dar dacă aveți gelozie amară și rivalitate în inima voastră, nu vă lăudați și nu mințiți împotriva adevărului.
14 Iar dacă aveți râvnire amară și zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudați, nici nu mințiți împotriva adevărului.
15 Nu aceasta este înțelepciunea care vine de sus, ci este pământească, instinctuală și diabolică,
15 Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică.
16 pentru că acolo unde este gelozie și rivalitate, acolo se află dezordine și tot felul de fapte rele.
16 Deci, unde este pizmă și zavistie, acolo este neorânduială și orice lucru rău.
17 Dar înțelepciunea care vine de sus este, înainte de toate, curată, apoi pașnică, blândă, docilă, plină de milă și de roade bune, fără discriminare și fără ipocrizie.
17 Iar înțelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi pașnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, neîndoielnică și nefățarnică.
18 Rodul dreptății este semănat în pace pentru cei care fac pace.
18 Și roada dreptății se seamănă întru pace de cei ce lucrează pacea.
