1 Iată ce moștenire au primit fiii lui Israel în țara Canaan, pe care le-au împărțit-o prin sorți preotul Eleazar și Iosua, fiul lui Navi, și căpeteniile de familii ale semințiilor fiilor lui Israel.Nm 34,2.17
2 Moștenirea aceasta au împărțit-o prin sorți cum poruncise Domnul prin Moise, la cele nouă seminții și la jumătate din seminția lui Manase;Nm 34,13 Fa 13,19
3 Căci la două seminții și la jumătate din seminția lui Manase le dăduse Moise parte peste Iordan. Iar leviților nu le-a dat moștenire între ei;Nm 18,20 Nm 32,33 Dt 3,12 Dt 10,9 Ios 13,14
4 Căci din fiii lui Iosif se ridicaseră două seminții: a lui Manase și a lui Efraim; de aceea nu s-a dat leviților parte de pământ, ci numai cetăți pentru locuit cu împrejurimile lor, pentru vitele și pentru turmele lor.Nm 35,3 Evr 7,5
5 Cum poruncise Domnul prin Moise, așa au și făcut fiii lui Israel, când au împărțit țara.Nm 34,16
6 Atunci au venit fiii lui Iuda la Iosua în Ghilgal și a zis către el Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul: "Tu știi ce a zis Domnul către Moise, omul lui Dumnezeu, pentru mine și pentru tine, la Cadeș-Barnea.Nm 14,24.30
7 Eu eram de patruzeci de ani, când Moise, sluga lui Dumnezeu, m-a trimis din Cadeș-Barnea să iscodesc țara și eu i-am adus răspuns după dorința lui.Nm 13,7.17
8 Frații mei, care fuseseră cu mine, au umplut de spaimă inima poporului, iar eu am urmat hotărât Domnului Dumnezeului meu.Nm 13,31.33 Nm 14,6
9 Și s-a jurat Moise în ziua aceea și a zis: "Pământul pe unde a călcat piciorul tău va fi moștenirea ta și a copiilor tăi pe veci, că tu ai urmat hotărât Domnului Dumnezeului nostru".Ios 1,3
10 Și iată Domnul m-a ținut viu cum a zis. Au trecut acum patruzeci și cinci de ani de când a spus Domnul lui Moise cuvântul acesta și Israel umbla prin pustiu; și iată acum am optzeci și cinci de ani
11 Și sunt încă tare, ca și atunci când m-a trimis Moise; câtă putere aveam atunci, tot atâta am și acum, ca să ies și să intru în luptă.Dt 34,7-9 Sir 46,11
12 Așadar îți cer muntele acesta, de care a vorbit Domnul în ziua aceea; căci tu ai auzit în ziua aceea cuvântul acesta acolo. Acum acolo sunt fiii lui Enac, care au cetăți mari și tari, dar de va fi Domnul cu mine, îi voi izgoni, cum mi-a zis Domnul".
13 Și l-a binecuvântat Iosua și a dat Hebronul moștenire lui Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul.Nm 14,24 Jd 1,20 1Mac 2,56
14 De aceea a ajuns Hebronul moșia lui Caleb, fiul lui Iefone, până în ziua de azi, pentru că el a urmat întocmai porunca Domnului Dumnezeului lui Israel.
15 Mai înainte Hebronul se numea Chiriat-Arba, capitala fiilor lui Enac. După aceea s-a liniștit țara de război.Ios 15,13
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Acestea sunt [teritoriile] pe care le-au moștenit fiii lui Israél în țara Canaán, pe care li le-au împărțit Eleazár, preotul, și Iósue, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale triburilor fiilor lui Israél.
1 Iată ce moștenire au primit fiii lui Israel în țara Canaan, pe care le-au împărțit-o prin sorți preotul Eleazar și Iosua, fiul lui Navi, și căpeteniile de familii ale semințiilor fiilor lui Israel.
2 S-a împărțit prin tragere la sorți – după cum poruncise Domnul prin Moise – celor nouă triburi și jumătate.
2 Moștenirea aceasta au împărțit-o prin sorți cum poruncise Domnul prin Moise, la cele nouă seminții și la jumătate din seminția lui Manase;
3 Căci Moise dăduse moștenire celor două triburi și jumătate dincolo de Iordán. Însă levíților nu le-a dat nicio moștenire printre ei.
3 Căci la două seminții și la jumătate din seminția lui Manase le dăduse Moise parte peste Iordan. Iar leviților nu le-a dat moștenire între ei;
4 Fiii lui Iosíf erau două triburi: Manáse și Efraím. Iar levíților nu le-au dat nicio parte în țară, în afară de cetăți de locuit și terenuri pentru turmele lor și pentru bunurile lor.
4 Căci din fiii lui Iosif se ridicaseră două seminții: a lui Manase și a lui Efraim; de aceea nu s-a dat leviților parte de pământ, ci numai cetăți pentru locuit cu împrejurimile lor, pentru vitele și pentru turmele lor.
5 După cum i-a poruncit Domnul lui Moise, așa au făcut fiii lui Israél și au împărțit țara.
5 Cum poruncise Domnul prin Moise, așa au și făcut fiii lui Israel, când au împărțit țara.
6 Fiii lui Iúda s-au apropiat de Iósue la Ghilgál, iar Cáleb, fiul lui Iefúne, chenéul, i-a zis: „Tu știi ce i-a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine și cu privire la tine la Cádeș-Barnéa.
6 Atunci au venit fiii lui Iuda la Iosua în Ghilgal și a zis către el Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul: "Tu știi ce a zis Domnul către Moise, omul lui Dumnezeu, pentru mine și pentru tine, la Cadeș-Barnea.
7 Eram în vârstă de patruzeci de ani când Moise, slujitorul Domnului, m-a trimis din Cádeș-Barnéa ca să cercetez țara și i-am adus informații sincere.
7 Eu eram de patruzeci de ani, când Moise, sluga lui Dumnezeu, m-a trimis din Cadeș-Barnea să iscodesc țara și eu i-am adus răspuns după dorința lui.
8 Frații mei, care au mers cu mine, au descurajat poporul, însă eu l-am urmat întru totul pe Domnul Dumnezeul meu.
8 Frații mei, care fuseseră cu mine, au umplut de spaimă inima poporului, iar eu am urmat hotărât Domnului Dumnezeului meu.
9 În ziua aceea, Moise a jurat: «Fără îndoială, ținutul pe care a călcat piciorul tău îl veți primi ca moștenire tu și fiii tăi pentru totdeauna, pentru că l-ai urmat întru totul pe Domnul Dumnezeul meu».
9 Și s-a jurat Moise în ziua aceea și a zis: "Pământul pe unde a călcat piciorul tău va fi moștenirea ta și a copiilor tăi pe veci, că tu ai urmat hotărât Domnului Dumnezeului nostru".
10 Acum, iată că Domnul m-a ținut în viață, după cum a spus, patruzeci și cinci de ani de când Domnul a spus aceasta lui Moise, cel care a condus Israélul în pustiu, și astăzi sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani.
10 Și iată Domnul m-a ținut viu cum a zis. Au trecut acum patruzeci și cinci de ani de când a spus Domnul lui Moise cuvântul acesta și Israel umbla prin pustiu; și iată acum am optzeci și cinci de ani
11 Astăzi sunt încă în putere ca atunci când Moise m-a trimis: puterea mea de atunci este aceeași cu cea de acum, fie pentru război, fie pentru a ieși și pentru a intra.
11 Și sunt încă tare, ca și atunci când m-a trimis Moise; câtă putere aveam atunci, tot atâta am și acum, ca să ies și să intru în luptă.
12 Acum dă-mi muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea pentru că ai auzit atunci că acolo sunt anachími și că sunt cetăți mari și întărite! Dacă Domnul va fi cu mine, îi voi alunga, după cum a spus Domnul”.
12 Așadar îți cer muntele acesta, de care a vorbit Domnul în ziua aceea; căci tu ai auzit în ziua aceea cuvântul acesta acolo. Acum acolo sunt fiii lui Enac, care au cetăți mari și tari, dar de va fi Domnul cu mine, îi voi izgoni, cum mi-a zis Domnul".
13 Iósue l-a binecuvântat pe Cáleb, fiul lui Iefúne, și i-a dat ca moștenire [cetatea] Hebrón.
13 Și l-a binecuvântat Iosua și a dat Hebronul moștenire lui Caleb, fiul lui Iefone Chenezeul.
14 De aceea, Hebrón a fost moștenirea lui Cáleb, fiul lui Iefúne, chenéul, până astăzi, pentru că îl urmase întru totul pe Domnul Dumnezeul lui Israél.
14 De aceea a ajuns Hebronul moșia lui Caleb, fiul lui Iefone, până în ziua de azi, pentru că el a urmat întocmai porunca Domnului Dumnezeului lui Israel.
15 Numele [cetății] Hebrón era mai înainte Chiriát-Árba: [Árba] era om mare printre anachími. Țara s-a odihnit de război.
15 Mai înainte Hebronul se numea Chiriat-Arba, capitala fiilor lui Enac. După aceea s-a liniștit țara de război.
