1 „Iată și rânduiala jertfei pentru vină: Aceasta este sfințenie mare.Lv 5,6
2 Jertfa pentru vină să se junghie în locul unde se junghie jertfa arderii de tot și cu sângele ei să se stropească jertfelnicul de jur împrejur.Lv 1,5 Lv 6,25
3 Cel ce o aduce să osebească din ea toată grăsimea, coada și grăsimea de pe măruntaie,Lv 3,4
4 Amândoi rărunchii, grăsimea cea de pe ei și seul de pe ficat: toate acestea să le osebească împreună cu cei doi rărunchi.Lv 3,4.10
5 Acestea să le ardă preotul pe jertfelnic, ca jertfă Domnului. Aceasta este jertfă pentru vină.
6 Toți cei de parte bărbătească din neamul preoțesc să mănânce din ea, dar s-o mănânce în locul cel sfânt, că aceasta este sfințenie mare.Lv 6,18.29 Nm 18,10
7 La jertfa pentru vină, ca și la jertfa pentru păcat, este aceeași rânduială; ele sunt partea preotului, care săvârșește curățirea cu ajutorul lor.Lv 14,13
8 Când preotul va aduce jertfa arderii de tot a cuiva, pielea jertfei aduse va fi a preotului.Lv 1,6
9 Tot prinosul de pâine copt în cuptor și tot prinosul de pâine gătit în oală sau în tigaie va fi al preotului, care-l săvârșește.Lv 2,3
10 Orice dar de pâine, frământat cu untdelemn sau uscat, va fi al tuturor fiilor lui Aaron deopotrivă.Lv 2,5 Lv 5,11 Lv 6,22-23
11 Iar rânduiala jertfei de împăcare, care se aduce Domnului, este aceasta:Lv 3,1-2
12 Dacă se va aduce ca jertfă de mulțumire, atunci să se aducă pâini frământate cu untdelemn, turte nedospite, unse cu untdelemn, făină de grâu, frământată cu untdelemn;Lv 22,29 2Par 29,31 Ps 115,8
13 Pe lângă pâinile nedospite să se mai aducă dar la jertfa de mulțumire și pâine dospită.
14 Unul din toate aceste daruri ale sale să-l aducă Domnului dar ridicat; acesta va fi al preotului, care stropește cu sângele jertfei de mântuire.
15 Și carnea jertfei de mântuire, ca dar de mulțumire, va fi tot a lui, însă să se mănânce în ziua aducerii ei și să nu rămână din ea nimic pe a doua zi.Lv 19,5-6 Lv 22,30 1Co 10,18
16 Dacă însă jertfa ce se aduce este din făgăduință sau de bunăvoie, jertfa lui să se mănânce în ziua aducerii și ceea ce va rămâne se poate mânca a doua zi.Nm 15,3 Nm 30,3
17 Iar ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei pe a treia zi să se ardă cu foc.Lv 19,6
18 Dacă însă carnea jertfei acesteia o va mânca cineva a treia zi, jertfa aceasta nu va fi primită și nu i se va ține în seamă, că este întinare și cel ce o va mânca va avea asupra sa păcat.
19 Carnea care a fost atinsă de ceva necurat să nu se mănânce, ci să se ardă cu foc; iar carnea curată să se mănânce tot de cel curat.1Rg 20,26
20 Dacă însă vreun om, în stare de necurăție, va mânca din carnea jertfei de mântuire, adusă Domnului, acel suflet se va stârpi din poporul său.Fc 17,14
21 Dacă vreun om, care s-a atins de ceva necurat, de necurățenie omenească, sau de dobitoc necurat, sau de vreo târâtoare necurată, va mânca din carnea jertfei de izbăvire, adusă Domnului, omul acela se va stârpi din poporul său”.Lv 11,4
22 Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
23 „Grăiește fiilor lui Israel și le zi: Nici un fel de grăsime, nici de bou, nici de oaie, nici de țap să nu mâncați.Lv 3,17
24 Grăsimea de mortăciune și grăsimea dobitocului sfâșiat de fiară să se întrebuințeze la orice lucru, iar de mâncat să nu se mănânce.
25 Tot cel ce va mânca grăsimea dobitocului, care se aduce jertfă mistuită cu foc Domnului, acela să se stârpească din poporul său.
26 Nici un fel de sânge să nu mâncați în toate cetățile voastre, nici de păsări, nici de dobitoace.Lv 3,17
27 Tot cel ce va mânca sânge, acela se va stârpi din poporul său”.Fc 9,4
28 Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
29 „Grăiește fiilor lui Israel și le zi: Cel ce își înfățișează Domnului jertfa sa de mântuire, acela din jertfa sa de mântuire să aducă o parte prinos Domnului,
30 Și anume: Să aducă Domnului jertfă cu mâinile sale: grăsimea de pe pieptul jertfei și seul de pe ficat; să aducă legănând pieptul jertfei înaintea Domnului.Ies 29,24
31 Grăsimea s-o ardă preotul pe jertfelnic, iar pieptul va fi al lui Aaron și al fiilor lui.
32 Și spata dreaptă din jertfele de izbăvire ce aduceți să o dați preotului.Ies 29,28
33 Spata dreaptă va fi partea aceluia din fiii lui Aaron, care va aduce pe jertfelnic sângele și grăsimea jertfei de izbăvire;
34 Căci Eu voi lua de la fiii lui Israel, din jertfele lor de izbăvire, pieptul legănat și spata dreaptă și le voi da lui Aaron preotul și fiilor lui ca venit veșnic de la fiii lui Israel.Ies 29,27 Nm 18,11 1Co 9,13
35 Acestea sunt partea lui Aaron și partea fiilor lui din jertfele Domnului, pe care o vor primi din ziua când se vor înfățișa ei înaintea Domnului, ca să slujească,
36 Și pe care a poruncit Domnul să li se dea de către fiii lui Israel din ziua ungerii lor. Aceasta este hotărâre veșnică în neamul lor”.
37 Aceasta este rânduiala arderii de tot, a darului de pâine, a jertfei pentru păcat, a jertfei pentru vină, a jertfei afierosirii și a jertfei de mântuire,Lv 16,6.27.34
38 Cum a dat-o Domnul lui Moise pe Muntele Sinai, când a poruncit fiilor lui Israel, în pustiul Sinai, să-și aducă prinoasele lor Domnului.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Aceasta este legea jertfei pentru vinovăție: ea este un lucru preasfânt.
1 „Iată și rânduiala jertfei pentru vină: Aceasta este sfințenie mare.
2 În locul unde ei înjunghie arderea de tot, să înjunghie și jertfa pentru vinovăție! Și cu sângele ei să se stropească altarul de jur împrejur!
2 Jertfa pentru vină să se junghie în locul unde se junghie jertfa arderii de tot și cu sângele ei să se stropească jertfelnicul de jur împrejur.
3 Să i se aducă toată grăsimea: coada și grăsimea care acoperă măruntaiele,
3 Cel ce o aduce să osebească din ea toată grăsimea, coada și grăsimea de pe măruntaie,
4 cei doi rinichi și grăsimea de pe ei și de pe coapse și lobul ficatului pe care-l va dezlipi de deasupra rinichilor!
4 Amândoi rărunchii, grăsimea cea de pe ei și seul de pe ficat: toate acestea să le osebească împreună cu cei doi rărunchi.
5 Preotul să le ardă pe altar ca jertfă prin foc pentru Domnul! Aceasta este o jertfă pentru vinovăție.
5 Acestea să le ardă preotul pe jertfelnic, ca jertfă Domnului. Aceasta este jertfă pentru vină.
6 Orice bărbat care face parte dintre preoți poate să o mănânce! Să fie mâncată într-un loc sfânt! Acesta este un lucru preasfânt.
6 Toți cei de parte bărbătească din neamul preoțesc să mănânce din ea, dar s-o mănânce în locul cel sfânt, că aceasta este sfințenie mare.
7 Așa cum este jertfa pentru păcat, [la fel] este și jertfa pentru vinovăție: este o singură lege pentru ele: să fie a preotului care face ispășirea!
7 La jertfa pentru vină, ca și la jertfa pentru păcat, este aceeași rânduială; ele sunt partea preotului, care săvârșește curățirea cu ajutorul lor.
8 Preotul care aduce arderea de tot a cuiva să aibă pentru el pielea arderii de tot pe care a adus-o.
8 Când preotul va aduce jertfa arderii de tot a cuiva, pielea jertfei aduse va fi a preotului.
9 Orice ofrandă coaptă în cuptor, pregătită pe grătar sau în tigaie să fie a preotului care a adus-o!
9 Tot prinosul de pâine copt în cuptor și tot prinosul de pâine gătit în oală sau în tigaie va fi al preotului, care-l săvârșește.
10 Iar orice ofrandă frământată cu untdelemn și uscată să fie a tuturor fiilor lui Aarón în egală măsură!
10 Orice dar de pâine, frământat cu untdelemn sau uscat, va fi al tuturor fiilor lui Aaron deopotrivă.
11 Aceasta este legea jertfei de împăcare care se va aduce Domnului.
11 Iar rânduiala jertfei de împăcare, care se aduce Domnului, este aceasta:
12 Dacă o aduce ca laudă, să aducă, pe lângă jertfa de laudă, turte nedospite, frământate cu untdelemn, plăcinte nedospite, unse cu untdelemn, și făină aleasă, amestecată cu untdelemn în turte frământate cu untdelemn!
12 Dacă se va aduce ca jertfă de mulțumire, atunci să se aducă pâini frământate cu untdelemn, turte nedospite, unse cu untdelemn, făină de grâu, frământată cu untdelemn;
13 Împreună cu aceste turte, să aducă pentru darul său pâine dospită cu jertfa lui de laudă și de împăcare!
13 Pe lângă pâinile nedospite să se mai aducă dar la jertfa de mulțumire și pâine dospită.
14 Din toate darurile să aducă unul ca dar ridicat Domnului și [darul] să fie al preotului care stropește cu sângele jertfei de împăcare!
14 Unul din toate aceste daruri ale sale să-l aducă Domnului dar ridicat; acesta va fi al preotului, care stropește cu sângele jertfei de mântuire.
15 Carnea jertfei de laudă și de împăcare să fie mâncată în ziua în care este adusă; să nu rămână nimic din ea până dimineața!
15 Și carnea jertfei de mântuire, ca dar de mulțumire, va fi tot a lui, însă să se mănânce în ziua aducerii ei și să nu rămână din ea nimic pe a doua zi.
16 Dacă cineva aduce o jertfă votivă sau de devoțiune, să mănânce jertfa darului său în ziua când a adus-o; iar ce rămâne din ea să o mănânce a doua zi!
16 Dacă însă jertfa ce se aduce este din făgăduință sau de bunăvoie, jertfa lui să se mănânce în ziua aducerii și ceea ce va rămâne se poate mânca a doua zi.
17 Ceea ce rămâne din carnea jertfei să fie ars în foc a treia zi!
17 Iar ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei pe a treia zi să se ardă cu foc.
18 Dacă cineva mănâncă din carnea jertfei de împăcare a treia zi, nu va fi acceptat și nu i se va lua în seamă: a devenit impură și cine va mânca din ea va purta vina.
18 Dacă însă carnea jertfei acesteia o va mânca cineva a treia zi, jertfa aceasta nu va fi primită și nu i se va ține în seamă, că este întinare și cel ce o va mânca va avea asupra sa păcat.
19 Carnea care a fost atinsă de ceva impur să nu fie mâncată, ci să fie arsă în foc! Cât privește carnea, oricine este curat [poate] să mănânce carnea;
19 Carnea care a fost atinsă de ceva necurat să nu se mănânce, ci să se ardă cu foc; iar carnea curată să se mănânce tot de cel curat.
20 dar cel care mănâncă din carnea jertfei de împăcare adusă Domnului și este impur să fie nimicit din poporul său!
20 Dacă însă vreun om, în stare de necurăție, va mânca din carnea jertfei de mântuire, adusă Domnului, acel suflet se va stârpi din poporul său.
21 Și oricine se atinge de ceva impur – fie o impuritate omenească, fie un animal necurat, fie orice altă impuritate – și mănâncă din carnea jertfei de împăcare adusă Domnului să fie nimicit din poporul său!»”.
21 Dacă vreun om, care s-a atins de ceva necurat, de necurățenie omenească, sau de dobitoc necurat, sau de vreo târâtoare necurată, va mânca din carnea jertfei de izbăvire, adusă Domnului, omul acela se va stârpi din poporul său”.
22 Domnul i-a spus lui Moise:
22 Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
23 „Spune-le fiilor lui Israél:
«Să nu mâncați grăsime de bou, de oaie sau de capră!
23 „Grăiește fiilor lui Israel și le zi: Nici un fel de grăsime, nici de bou, nici de oaie, nici de țap să nu mâncați.
24 Grăsimea unui animal mort sau sfâșiat să fie folosită la orice lucrare, dar de mâncat să nu o mâncați!
24 Grăsimea de mortăciune și grăsimea dobitocului sfâșiat de fiară să se întrebuințeze la orice lucru, iar de mâncat să nu se mănânce.
25 Căci oricine mănâncă din animalele din care se aduce jertfă prin foc Domnului, cel care mănâncă va fi nimicit din poporul său.
25 Tot cel ce va mânca grăsimea dobitocului, care se aduce jertfă mistuită cu foc Domnului, acela să se stârpească din poporul său.
26 Să nu mâncați niciun fel de sânge – nici de pasăre, nici de animal – în niciun loc unde veți locui!
26 Nici un fel de sânge să nu mâncați în toate cetățile voastre, nici de păsări, nici de dobitoace.
27 Oricine mănâncă vreun fel de sânge să fie nimicit din poporul său!»”.
27 Tot cel ce va mânca sânge, acela se va stârpi din poporul său”.
28 Domnul i-a spus lui Moise:
28 Și a grăit Domnul cu Moise și a zis:
29 „Spune-le fiilor lui Israél:
«Când cineva aduce Domnului jertfa lui de împăcare, să aducă darul lui Domnului din jertfa lui de împăcare!
29 „Grăiește fiilor lui Israel și le zi: Cel ce își înfățișează Domnului jertfa sa de mântuire, acela din jertfa sa de mântuire să aducă o parte prinos Domnului,
30 Să aducă cu mâinile lui jertfele prin foc înaintea Domnului! Să aducă grăsimea cu pieptul: pieptul să-l legene ca dar legănat înaintea Domnului!
30 Și anume: Să aducă Domnului jertfă cu mâinile sale: grăsimea de pe pieptul jertfei și seul de pe ficat; să aducă legănând pieptul jertfei înaintea Domnului.
31 Preotul să ardă grăsimea pe altar, iar pieptul să fie al lui Aarón și al fiilor lui!
31 Grăsimea s-o ardă preotul pe jertfelnic, iar pieptul va fi al lui Aaron și al fiilor lui.
32 Să dați preotului spata dreaptă ca dar ridicat din jertfele voastre de împăcare!
32 Și spata dreaptă din jertfele de izbăvire ce aduceți să o dați preotului.
33 Spata aceasta dreaptă să fie partea aceluia dintre fiii lui Aarón care aduce sângele și grăsimea jertfei de împăcare!
33 Spata dreaptă va fi partea aceluia din fiii lui Aaron, care va aduce pe jertfelnic sângele și grăsimea jertfei de izbăvire;
34 Căci eu iau pieptul darului legănat și spata darului ridicat din jertfele de împăcare ale fiilor lui Israél și le dau lui Aarón, preotul, și fiilor lui. Este o lege veșnică pentru fiii lui Israél»”.
34 Căci Eu voi lua de la fiii lui Israel, din jertfele lor de izbăvire, pieptul legănat și spata dreaptă și le voi da lui Aaron preotul și fiilor lui ca venit veșnic de la fiii lui Israel.
35 Aceasta este partea consacrată lui Aarón și partea consacrată fiilor săi din jertfele prin foc aduse Domnului din ziua în care au fost aduși ca să fie preoți pentru Domnul.
35 Acestea sunt partea lui Aaron și partea fiilor lui din jertfele Domnului, pe care o vor primi din ziua când se vor înfățișa ei înaintea Domnului, ca să slujească,
36 Acestea le poruncește Domnul fiilor lui Israél să le dea în ziua ungerii lor: este o lege veșnică, din generație în generație.
36 Și pe care a poruncit Domnul să li se dea de către fiii lui Israel din ziua ungerii lor. Aceasta este hotărâre veșnică în neamul lor”.
37 Aceasta este legea arderii de tot, a ofrandei, a jertfei pentru păcat, a jertfei pentru vinovăție, a consacrării și a jertfei de împăcare,
37 Aceasta este rânduiala arderii de tot, a darului de pâine, a jertfei pentru păcat, a jertfei pentru vină, a jertfei afierosirii și a jertfei de mântuire,
38 pe care a dat-o Domnul lui Moise pe muntele Sinái în ziua în care le-a poruncit fiilor lui Israél să-și aducă darurile înaintea Domnului, în pustiul Sinái.
38 Cum a dat-o Domnul lui Moise pe Muntele Sinai, când a poruncit fiilor lui Israel, în pustiul Sinai, să-și aducă prinoasele lor Domnului.
