1 "În luna Nisan, în anul al douăzecilea al regelui Artaxerxe, având vinul în seama mea, am luat vin și am dat regelui și niciodată, mi se pare, nu m-am arătat trist înaintea lui.Ne 1,1
2 Dar regele mi-a zis: "De ce este tristă fața ta? De bolnav, nu ești bolnav! Se vede că ai vreo întristare la inimă!"
3 Și m-am speriat strașnic și am răspuns regelui: "în veci să trăiască regele! Cum să nu fie tristă fața mea, când cetatea, casa mormintelor părinților mei, este pustiită și porțile ei arse cu foc!"
4 "Și ce dorești tu?" - întrebă regele. Eu însă, după ce m-am rugat Dumnezeului ceresc, am zis către rege:
5 "De binevoiește regele și de are robul tău trecere la tine, atunci trimite-mă în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele părinților mei, ca să o zidesc".Dn 2,4 Dn 3,9 Dn 5,10
6 Iar regele și regina, care ședea lângă el, mi-au zis: "Cât timp are să dureze călătoria ta și când ai să te întorci?" Și după ce am arătat cât timp am să lipsesc, regele a binevoit să mă trimită în Iuda.Ne 5,14 Ne 13,6
7 La plecare însă am zis către rege: "De binevoiește regele, să-mi dea scrisori către guvernatorii de peste fluviu, ca să-mi dea drumul să pot ajunge în Iuda,
8 Precum și o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurilor regelui, ca să-mi dea lemn pentru porțile cetății, cele dinspre templul Domnului, și pentru zidul cetății și pentru casa mea de locuit". Și mi-a dat regele scrisori, pentru că mâna binefăcătoare a Dumnezeului meu era peste mine.1Rg 5,6 Ezr 7,6.9.28 Ezr 8,22
9 Și am mers la guvernatorii de peste fluviu și le-am dat scrisorile regelui. Regele însă trimisese cu mine căpetenii militare cu călăreți.
10 Dar când au auzit de aceasta Sanbalat Horonitul și Tobie, robul amonit, le-a părut foarte rău că a venit un om să se îngrijească de binele fiilor lui Israel.Ne 4,1 Ne 7,5 Ir 48,3
11 Iar după ce am ajuns la Ierusalim și am stat acolo trei zile,
12 M-am sculat noaptea cu puțini oameni ai mei să cercetez cetatea. Nu spusesem însă nimănui ce-mi dăduse Dumnezeu în gând să fac pentru Ierusalim și nu se afla acolo la mine nici o vită, decât numai aceea pe care încălecasem eu.Ne 3,15
13 Și am ieșit atunci noaptea pe Poarta Văii și m-am îndreptat spre izvorul Dragonului și spre Poarta Gunoiului și am cercetat zidurile Ierusalimului cele stricate și porțile lui cele arse.
14 Și m-am apropiat de poarta Izvorului și de iazul Regelui, dar nu era loc să treacă dobitocul care mă purta.
15 Și de aceea m-am suit înapoi pe vale și am cercetat din nou zidurile și, intrând tot pe Poarta Văii, m-am înapoiat.
16 Căpeteniile insă nu știau unde fusesem eu și ce făcusem. Până atunci eu nu spusesem nimic nici Iudeilor, nici preoților, nici celor mai de seamă, nici căpeteniilor, nici celorlalți care se îndeletniceau cu felurite lucrări.
17 Atunci însă le-am zis: "Voi vedeți în ce stare rea ne aflăm: Ierusalimul este dărâmat și porțile lui mistuite de foc. Hai să zidim zidurile Ierusalimului și nu vom mai fi de batjocură!"
18 Și le-am istorisit cum mâna binefăcătoare a lui Dumnezeu fusese peste mine și cum mi-a vorbit regele. Atunci ei au zis: "Hai să zidim!" Și s-au întărit ei în această hotărâre bună.
19 Dar auzind despre aceasta, Sanbalat Horonitul, Tobie, robul amonit și Gheșem Arabul au râs de noi și cu dispreț ne-au zis: "Ce v-ați apucat să faceți voi aici? Nu cumva gândiți să vă răzvrătiți împotriva regelui?"Dumnezeul cel ceresc ne va ajuta, le răspunsei eu. Noi, slujitorii Lui, ne vom apuca de zidit, iar voi n-aveți nici parte, nici drept, nici pomenire în Ierusalim".Ne 4,1 Ne 13,28 Iov 12,4 Ef 2,12
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 În luna Nisán, în al douăzecilea an al regelui Artaxérxes, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul și l-am dat regelui. Niciodată nu fusesem trist înaintea lui.
1 "În luna Nisan, în anul al douăzecilea al regelui Artaxerxe, având vinul în seama mea, am luat vin și am dat regelui și niciodată, mi se pare, nu m-am arătat trist înaintea lui.
2 Regele mi-a zis: „Pentru ce ai fața tristă, deși nu ești bolnav? Aceasta nu poate fi decât tristețea inimii”. Atunci mi-a fost foarte mare teamă.
2 Dar regele mi-a zis: "De ce este tristă fața ta? De bolnav, nu ești bolnav! Se vede că ai vreo întristare la inimă!"
3 I-am răspuns regelui: „Să trăiască regele în veci! Cum să nu am fața tristă când cetatea în care sunt mormintele părinților mei este pustiită și porțile ei sunt mistuite de foc?”.
3 Și m-am speriat strașnic și am răspuns regelui: "în veci să trăiască regele! Cum să nu fie tristă fața mea, când cetatea, casa mormintelor părinților mei, este pustiită și porțile ei arse cu foc!"
4 Regele mi-a zis: „Ce vrei să ceri?”. Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor
4 "Și ce dorești tu?" - întrebă regele. Eu însă, după ce m-am rugat Dumnezeului ceresc, am zis către rege:
5 și i-am răspuns regelui: „Dacă este un [lucru] bun pentru rege și dacă slujitorul tău a aflat har în ochii tăi, trimite-mă în cetatea mormintelor părinților mei ca s-o reconstruiesc!”.
5 "De binevoiește regele și de are robul tău trecere la tine, atunci trimite-mă în Iuda, la cetatea unde sunt mormintele părinților mei, ca să o zidesc".
6 Regele – lângă care stătea regina – mi-a zis: „Până când va dura călătoria și când te vei întoarce?”. I-a plăcut regelui, mi-a dat drumul, iar eu i-am zis când [mă voi întoarce].
6 Iar regele și regina, care ședea lângă el, mi-au zis: "Cât timp are să dureze călătoria ta și când ai să te întorci?" Și după ce am arătat cât timp am să lipsesc, regele a binevoit să mă trimită în Iuda.
7 Apoi i-am zis regelui: „Dacă este un [lucru] bun pentru rege, să mi se dea scrisori pentru guvernatorii de dincolo de Râu ca să mă lase să trec și să ajung în Iúda
7 La plecare însă am zis către rege: "De binevoiește regele, să-mi dea scrisori către guvernatorii de peste fluviu, ca să-mi dea drumul să pot ajunge în Iuda,
8 și o scrisoare pentru Asáf, păzitorul pădurii regelui, ca să-mi dea lemn să fac grinzi pentru porțile fortăreței care este lângă casă, pentru zidul cetății și pentru casa unde voi merge!”. Regele mi-a dat, pentru că mâna binevoitoare a Domnului era asupra mea.
8 Precum și o scrisoare către Asaf, păzitorul pădurilor regelui, ca să-mi dea lemn pentru porțile cetății, cele dinspre templul Domnului, și pentru zidul cetății și pentru casa mea de locuit". Și mi-a dat regele scrisori, pentru că mâna binefăcătoare a Dumnezeului meu era peste mine.
9 Am ajuns la guvernatorii de dincolo de Râu și le-am dat scrisorile regelui. Regele trimisese cu mine căpetenii ale armatei și călăreți.
9 Și am mers la guvernatorii de peste fluviu și le-am dat scrisorile regelui. Regele însă trimisese cu mine căpetenii militare cu călăreți.
10 Când au auzit Sanbalát din Horón și Tobía, slujitorul din Amón, le-a părut tare rău că a venit cineva să caute binele fiilor lui Israél.
10 Dar când au auzit de aceasta Sanbalat Horonitul și Tobie, robul amonit, le-a părut foarte rău că a venit un om să se îngrijească de binele fiilor lui Israel.
11 Am ajuns la Ierusalím și am stat acolo trei zile.
11 Iar după ce am ajuns la Ierusalim și am stat acolo trei zile,
12 M-am ridicat noaptea, eu și puținii oameni care erau cu mine, și nu am spus nimănui ce îmi pusese Domnul la inimă să fac pentru Ierusalím. Nu aveam cu mine niciun animal decât animalul pe care călăream.
12 M-am sculat noaptea cu puțini oameni ai mei să cercetez cetatea. Nu spusesem însă nimănui ce-mi dăduse Dumnezeu în gând să fac pentru Ierusalim și nu se afla acolo la mine nici o vită, decât numai aceea pe care încălecasem eu.
13 Am ieșit noaptea pe Poarta Văii, spre Izvorul Balaurului și spre Poarta Gunoiului. Am cercetat zidurile Ierusalímului, care erau sparte, și porțile lui care erau mistuite de foc.
13 Și am ieșit atunci noaptea pe Poarta Văii și m-am îndreptat spre izvorul Dragonului și spre Poarta Gunoiului și am cercetat zidurile Ierusalimului cele stricate și porțile lui cele arse.
14 Am trecut pe la Poarta Izvorului și pe la Piscina Regelui, dar nu era loc pentru animalul de sub mine ca să treacă.
14 Și m-am apropiat de poarta Izvorului și de iazul Regelui, dar nu era loc să treacă dobitocul care mă purta.
15 Am urcat până la pârâu noaptea și am cercetat zidul. Apoi, revenind prin Poarta Văii, m-am întors.
15 Și de aceea m-am suit înapoi pe vale și am cercetat din nou zidurile și, intrând tot pe Poarta Văii, m-am înapoiat.
16 Guvernatorii nu știau unde mersesem și ce făceam. Căci până atunci nu le făcusem cunoscut nici iudeilor, nici preoților, nici conducătorilor, nici guvernatorilor și nici celorlalți care făceau lucrarea.
16 Căpeteniile insă nu știau unde fusesem eu și ce făcusem. Până atunci eu nu spusesem nimic nici Iudeilor, nici preoților, nici celor mai de seamă, nici căpeteniilor, nici celorlalți care se îndeletniceau cu felurite lucrări.
17 Apoi le-am zis: „Voi vedeți nenorocirea în care suntem: Ierusalímul este pustiit și porțile lui sunt arse în foc. Veniți să reconstruim zidul Ierusalímului, ca să nu mai fim de batjocură!”.
17 Atunci însă le-am zis: "Voi vedeți în ce stare rea ne aflăm: Ierusalimul este dărâmat și porțile lui mistuite de foc. Hai să zidim zidurile Ierusalimului și nu vom mai fi de batjocură!"
18 Le-am făcut cunoscut cum mâna cea binevoitoare a Domnului fusese asupra mea și cuvintele regelui pe care mi le spusese. Ei au spus: „Să ne ridicăm și să construim!”. Și s-au încurajat pentru [a face] bine.
18 Și le-am istorisit cum mâna binefăcătoare a lui Dumnezeu fusese peste mine și cum mi-a vorbit regele. Atunci ei au zis: "Hai să zidim!" Și s-au întărit ei în această hotărâre bună.
19 Când au auzit Sanbalát din Horón, Tobía, slujitorul din Amón, și Ghéșem din Arábia și-au bătut joc de noi și ne-au disprețuit. Ei au zis: „Ce este acest lucru pe care îl faceți? Vreți să vă revoltați împotriva regelui?”.
19 Dar auzind despre aceasta, Sanbalat Horonitul, Tobie, robul amonit și Gheșem Arabul au râs de noi și cu dispreț ne-au zis: "Ce v-ați apucat să faceți voi aici? Nu cumva gândiți să vă răzvrătiți împotriva regelui?"Dumnezeul cel ceresc ne va ajuta, le răspunsei eu. Noi, slujitorii Lui, ne vom apuca de zidit, iar voi n-aveți nici parte, nici drept, nici pomenire în Ierusalim".
20 Însă eu le-am răspuns, zicându-le: „Dumnezeul cerurilor ne va da succes; noi, slujitorii lui, ne vom ridica și vom construi. Dar voi nu aveți parte, nici drept, nici amintire în Ierusalím”.
