1 Atunci s-a făcut murmur mare în popor și între femei împotriva fraților lor Iudei.
2 Erau unii care ziceau: "Noi cu fiii și cu fiicele noastre suntem mulți, să ni se dea pâine să ne hrănim și să trăim".
3 Alții ziceau: "Ne-am pus zălog viile și ogoarele și casele noastre, ca să ne luăm pâine să ne astâmpărăm foamea".
4 Iar alții ziceau: "Noi luăm bani cu camătă ca să plătim bir regelui, zălogindu-ne viile și ogoarele noastre.
5 Și noi avem același trup ca și frații voștri și fiii voștri sunt tot așa cum sunt și fiii lor; dar iată că noi suntem nevoiți să ne dăm fiii și fiicele robi, ba unele din fiicele noastre se și află în robie. N-avem la îndemână nici un mijloc de răscumpărare. Și viile noastre și ogoarele noastre sunt în stăpânirea altora".Ne 9,37
6 Când am auzit eu murmurul lor și astfel de vorbe m-am mâniat foarte tare.
7 Inima mea s-a tulburat și am dojenit aspru pe cei mai însemnați și pe căpetenii. "Voi luați mită de la frații voștri", le-am zis eu. Și am făcut împotriva lor o adunare mare,Ies 22,25 Lv 25,36-37
8 Și le-am zis: "Noi, pe cât ne-au ajutat puterile, am răscumpărat frați de ai noștri, Iudei, care fuseseră vânduți păgânilor; iar voi vindeți pe frații voștri". Ei însă tăceau și nu găseau răspuns.Lv 25,47-48
9 "Nu faceți bine - am zis eu mai departe. Nu vi se cuvine oare să umblați în frica lui Dumnezeu, ca să înlăturați ocara neamurilor vrăjmașe nouă?Rm 2,24 2Co 6,3 1Tim 6,1
10 Și eu, frații mei și slujitorii mei, le-am dat împrumut și argint și pâine, dar n-am mai cerut înapoi.
11 Întoarceți-le dar chiar acum ogoarele, viile, măslinii și casele lor și dobânda argintului, pâinii, vinului și untdelemnului, pentru care le-ați dat împrumut".
12 "Se vor întoarce și nu vom mai cere de la ei - ziseră ei. Vom face așa cum zici tu". Atunci am chemat preoții și le-am poruncit să le ia jurământ că vor face așa.
13 Iar eu mi-am scuturat haina și am zis: "Așa să scuture Dumnezeu și de casă și de avere pe fiecare om care nu-și va ține cuvântul său și așa să fie el scuturat și gol. "Amin" - zise toată adunarea. Atunci am preaslăvit pe Dumnezeu și poporul și-a împlinit cuvântul.Nm 5,22 Mt 10,14
14 și din ziua aceea în care eu am fost numit guvernator al lor în țara lui Iuda, din anul al douăzecilea până în anul al treizeci și doilea al regelui Artaxerxe, timp de doisprezece ani eu și frații mei n-am mâncat pâinea de conducător.Ne 2,6 Ne 12,26
15 Iar conducătorii de mai înainte, apăsau poporul și luau de la el pâine și vin, pe lângă cei patruzeci de sicli de argint; ba până și slugile lor apăsau poporul. Eu însă n-am făcut așa, pentru că mă temeam de Dumnezeu.Pr 16,6
16 în vremea aceasta eu am mers înainte cu lucrul la zidurile acestea și nici o țarină n-am cumpărat și toți slujbașii mei se adunau acolo la lucru.
17 Eu aveam la masa mea până la o sută cincizeci de oameni, Iudei și căpetenii, afară de cei ce veneau la noi de pe la popoarele dimprejur.
18 Și iată ce se gătea în fiecare zi: un bou, șase oi îngrășate și păsări; și la fiecare zece zile se consuma mulțime de vin de tot felul. Cu toate acestea pâinea de conducător n-am cerut-o, deoarece poporul acesta avea de dus o muncă grea.
19 Dumnezeu să primească tot ce am făcut eu spre binele poporului acestuia".Fc 40,14 Ne 13,14.22 Ps 105,4
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 S-a ridicat un strigăt puternic din partea poporului și a soțiilor lor către frații lor iudei.
1 Atunci s-a făcut murmur mare în popor și între femei împotriva fraților lor Iudei.
2 Unii ziceau: „Noi, fiii noștri și fiicele noastre suntem mulți; trebuie să facem rost de grâu ca să mâncăm și să trăim”.
2 Erau unii care ziceau: "Noi cu fiii și cu fiicele noastre suntem mulți, să ni se dea pâine să ne hrănim și să trăim".
3 Alții ziceau: „Dăm drept garanție ogoarele noastre, viile și casele noastre ca să facem rost de grâu în timpul foametei”.
3 Alții ziceau: "Ne-am pus zălog viile și ogoarele și casele noastre, ca să ne luăm pâine să ne astâmpărăm foamea".
4 Alții ziceau: „Am împrumutat argint, punând garanție ogoarele și viile noastre pentru tributul regelui.
4 Iar alții ziceau: "Noi luăm bani cu camătă ca să plătim bir regelui, zălogindu-ne viile și ogoarele noastre.
5 Deși carnea noastră este ca și carnea fraților noștri iar fiii noștri sunt ca fiii lor, iată, îi supunem pe fiii noștri și pe fiicele noastre ca sclavi – ba chiar sunt dintre fiicele noastre [care au fost] supuse –, iar mâinile noastre sunt fără putere, căci ogoarele și viile noastre sunt ale altora”.
5 Și noi avem același trup ca și frații voștri și fiii voștri sunt tot așa cum sunt și fiii lor; dar iată că noi suntem nevoiți să ne dăm fiii și fiicele robi, ba unele din fiicele noastre se și află în robie. N-avem la îndemână nici un mijloc de răscumpărare. Și viile noastre și ogoarele noastre sunt în stăpânirea altora".
6 M-am mâniat foarte mult când am auzit strigătul lor și cuvintele acestea.
6 Când am auzit eu murmurul lor și astfel de vorbe m-am mâniat foarte tare.
7 M-am hotărât să-i mustru pe nobili și pe guvernatori și să le spun: „Voi luați camătă de la frații voștri”. Și am pus împotriva lor o adunare mare
7 Inima mea s-a tulburat și am dojenit aspru pe cei mai însemnați și pe căpetenii. "Voi luați mită de la frații voștri", le-am zis eu. Și am făcut împotriva lor o adunare mare,
8 și le-am zis: „Noi i-am răscumpărat, după puterea noastră, pe frații noștri iudei care fuseseră vânduți neamurilor, iar voi îi vindeți pe frații voștri ca să ne fie vânduți nouă?”. Ei au tăcut și nu au găsit răspuns.
8 Și le-am zis: "Noi, pe cât ne-au ajutat puterile, am răscumpărat frați de ai noștri, Iudei, care fuseseră vânduți păgânilor; iar voi vindeți pe frații voștri". Ei însă tăceau și nu găseau răspuns.
9 Apoi le-am zis: „Nu este bun lucrul pe care îl faceți. Oare nu ar trebui să umblați în teama de Dumnezeul nostru, ca să nu fim de batjocură pentru națiuni, dușmanii noștri?
9 "Nu faceți bine - am zis eu mai departe. Nu vi se cuvine oare să umblați în frica lui Dumnezeu, ca să înlăturați ocara neamurilor vrăjmașe nouă?
10 Și eu, și frații mei, și slujitorii mei i-am împrumutat cu argint și grâu. Să abandonăm, vă rog, camăta aceasta!
10 Și eu, frații mei și slujitorii mei, le-am dat împrumut și argint și pâine, dar n-am mai cerut înapoi.
11 Dați-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii și casele și o sutime din argintul, din grâul, din mustul și din untdelemnul pe care le-ați cerut de la ei!”.
11 Întoarceți-le dar chiar acum ogoarele, viile, măslinii și casele lor și dobânda argintului, pâinii, vinului și untdelemnului, pentru care le-ați dat împrumut".
12 Ei au răspuns: „Le vom da înapoi și nu le vom cere nimic. Vom face așa cum ai zis”. I-am chemat pe preoți și i-am pus să jure că vor face după cuvântul acesta.
12 "Se vor întoarce și nu vom mai cere de la ei - ziseră ei. Vom face așa cum zici tu". Atunci am chemat preoții și le-am poruncit să le ia jurământ că vor face așa.
13 Apoi mi-am scuturat poala [mantiei] și am zis: „Așa să scuture Dumnezeu din casa lui și din câștigul său pe oricine nu va împlini cuvântul acesta: așa să fie scuturat și golit!”. Toată adunarea a zis: „Amin!”. Și l-au lăudat pe Domnul. Iar poporul a făcut după cuvântul acesta.
13 Iar eu mi-am scuturat haina și am zis: "Așa să scuture Dumnezeu și de casă și de avere pe fiecare om care nu-și va ține cuvântul său și așa să fie el scuturat și gol. "Amin" - zise toată adunarea. Atunci am preaslăvit pe Dumnezeu și poporul și-a împlinit cuvântul.
14 Din ziua în care m-a stabilit ca să fiu guvernator în țara lui Iúda, din anul al douăzecilea și până în anul al treizeci și doilea al regelui Artaxérxes, eu și frații mei nu am mâncat pâinea guvernatorului.
14 și din ziua aceea în care eu am fost numit guvernator al lor în țara lui Iuda, din anul al douăzecilea până în anul al treizeci și doilea al regelui Artaxerxe, timp de doisprezece ani eu și frații mei n-am mâncat pâinea de conducător.
15 Dar primii guvernatori care fuseseră înaintea mea au îngreuiat poporul și au luat de la el pâine și vin în afară de cei patruzeci de [sícli de] argint; ba chiar și slujitorii lor stăpâneau peste popor. Dar eu nu am făcut așa pentru că mă tem de Dumnezeu.
15 Iar conducătorii de mai înainte, apăsau poporul și luau de la el pâine și vin, pe lângă cei patruzeci de sicli de argint; ba până și slugile lor apăsau poporul. Eu însă n-am făcut așa, pentru că mă temeam de Dumnezeu.
16 Ci am lucrat și la repararea acestui zid; nu am cumpărat niciun ogor și toți slujitorii mei erau adunați acolo la lucru.
16 în vremea aceasta eu am mers înainte cu lucrul la zidurile acestea și nici o țarină n-am cumpărat și toți slujbașii mei se adunau acolo la lucru.
17 Aveam la masă o sută cincizeci de oameni, iudei și guvernatori, și cei care veneau la noi dintre popoarele dimprejurul nostru.
17 Eu aveam la masa mea până la o sută cincizeci de oameni, Iudei și căpetenii, afară de cei ce veneau la noi de pe la popoarele dimprejur.
18 Ceea ce se pregătea în fiecare zi erau un bou și șase berbeci aleși; pentru mine se pregăteau păsări, iar la fiecare zece zile, pentru toți, vin din belșug. Cu toate acestea, nu am cerut pâinea guvernatorului, pentru că lucrarea apăsa asupra acestui popor.
18 Și iată ce se gătea în fiecare zi: un bou, șase oi îngrășate și păsări; și la fiecare zece zile se consuma mulțime de vin de tot felul. Cu toate acestea pâinea de conducător n-am cerut-o, deoarece poporul acesta avea de dus o muncă grea.
19 Amintește-ți de mine, Dumnezeul meu, pentru tot binele pe care l-am făcut acestui popor!
19 Dumnezeu să primească tot ce am făcut eu spre binele poporului acestuia".
