Iob

Răspunsul lui Iob către Bildád

Activitatea divină

1 Iob a luat cuvântul și a zis:
2 „Până când îmi veți chinui sufletul
și mă veți zdrobi prin cuvinte?
3 Aceasta este a zecea oară că mă umiliți:
nu vă este rușine să mă zăpăciți?
4 Dacă într-adevăr am rătăcit,
rătăcirea mea va locui cu mine.
5 Dacă într-adevăr vreți să vă ridicați peste mine,
reproșându-mi ocara,
6 atunci să știți că Dumnezeu m-a înclinat,
m-a înconjurat cu plasa lui.
7 Iată, strig din cauza violenței,
și nu este cine să răspundă!
Strig după ajutor,
și nu este cine [să facă] judecată.
8 A îngrădit calea mea și nu pot trece
și pe cărările mele a pus întuneric.
9 M-a dezbrăcat de onoarea mea
și a îndepărtat cununa capului meu.
10 M-a dărâmat din toate părțile și mă duc,
a smuls speranța mea ca pe un copac.
11 Și-a aprins mânia împotriva mea,
m-a considerat ca pe un potrivnic al său.
12 Trupele lui vin împreună,
și-au făcut drumuri împotriva mea;
el și-a fixat tabăra în jurul cortului meu.

Singurătate

13 I-a îndepărtat pe frații mei de la mine
și cunoscuții mei s-au înstrăinat de mine.
14 Au încetat [să mai fie] apropiații mei
și m-au uitat cei care mă cunoșteau.
15 Locuitorii casei mele și slujitoarele mele
mă consideră ca străin,
am devenit un venetic în ochii lor.
16 Îl chem pe slujitorul meu, și nu-mi răspunde,
cu gura mea îl rog.
17 Suflarea mea este străină pentru soția mea,
sunt de milă pentru fiii sânului meu.
18 Până și copiii mă resping:
dacă mă ridic, vorbesc împotriva mea.
19 Mă disprețuiesc toți prietenii mei apropiați
și cei pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
20 De pielea mea și de carnea mea atârnă oasele mele
și am scăpat cu pielea de pe dinții mei.
21 Aveți milă, aveți milă de mine,
voi, prieteni ai mei!
Căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22 De ce mă urmăriți ca Dumnezeu
și nu vă săturați de carnea mea?

Răscumpărătorul cel viu

23 Ce n-aș da să fie scrise cuvintele mele,
ce n-aș da să fie înscrise într-o carte!
24 Cu un condei de fier sau de plumb
să fie săpate pentru totdeauna în stâncă!
25 Eu știu că răscumpărătorul meu este viu
și că, în cele din urmă, se va ridica peste țărână.
26 După ce îmi vor roade această piele a mea,
fără carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu.
27 Eu îl voi vedea și ochii mei vor privi,
și nu altcineva.
Rărunchii mei se sfârșesc în mine.
28 Veți spune: «Cum îl vom urmări?».
Rădăcina acestui lucru se găsește în mine.
29 Înstrăinați-vă de sabie,
căci acestea sunt nelegiuiri [sortite] sabiei,
ca să recunoașteți că există o judecată”.

1 Iob a luat cuvântul și a zis:

2 „Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți zdrobi prin cuvinte?

3 Aceasta este a zecea oară că mă umiliți: nu vă este rușine să mă zăpăciți?

4 Dacă într-adevăr am rătăcit, rătăcirea mea va locui cu mine.

5 Dacă într-adevăr vreți să vă ridicați peste mine, reproșându-mi ocara,

6 atunci să știți că Dumnezeu m-a înclinat, m-a înconjurat cu plasa lui.

7 Iată, strig din cauza violenței, și nu este cine să răspundă! Strig după ajutor, și nu este cine [să facă] judecată.

8 A îngrădit calea mea și nu pot trece și pe cărările mele a pus întuneric.

9 M-a dezbrăcat de onoarea mea și a îndepărtat cununa capului meu.

10 M-a dărâmat din toate părțile și mă duc, a smuls speranța mea ca pe un copac.

11 Și-a aprins mânia împotriva mea, m-a considerat ca pe un potrivnic al său.

12 Trupele lui vin împreună, și-au făcut drumuri împotriva mea; el și-a fixat tabăra în jurul cortului meu.

13 I-a îndepărtat pe frații mei de la mine și cunoscuții mei s-au înstrăinat de mine.

14 Au încetat [să mai fie] apropiații mei și m-au uitat cei care mă cunoșteau.

15 Locuitorii casei mele și slujitoarele mele mă consideră ca străin, am devenit un venetic în ochii lor.

16 Îl chem pe slujitorul meu, și nu-mi răspunde, cu gura mea îl rog.

17 Suflarea mea este străină pentru soția mea, sunt de milă pentru fiii sânului meu.

18 Până și copiii mă resping: dacă mă ridic, vorbesc împotriva mea.

19 Mă disprețuiesc toți prietenii mei apropiați și cei pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.

20 De pielea mea și de carnea mea atârnă oasele mele și am scăpat cu pielea de pe dinții mei.

21 Aveți milă, aveți milă de mine, voi, prieteni ai mei! Căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.

22 De ce mă urmăriți ca Dumnezeu și nu vă săturați de carnea mea?

23 Ce n-aș da să fie scrise cuvintele mele, ce n-aș da să fie înscrise într-o carte!

24 Cu un condei de fier sau de plumb să fie săpate pentru totdeauna în stâncă!

25 Eu știu că răscumpărătorul meu este viu și că, în cele din urmă, se va ridica peste țărână.

26 După ce îmi vor roade această piele a mea, fără carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu.

27 Eu îl voi vedea și ochii mei vor privi, și nu altcineva. Rărunchii mei se sfârșesc în mine.

28 Veți spune: «Cum îl vom urmări?». Rădăcina acestui lucru se găsește în mine.

29 Înstrăinați-vă de sabie, căci acestea sunt nelegiuiri [sortite] sabiei, ca să recunoașteți că există o judecată”.