1 Iată, speranța ta este falsă!
Oare nu este dărâmat cineva
chiar și la vederea lui?
2 Nu este nimeni așa de îndrăzneț, ca să-l ațâțe.
Cine e cel care va putea sta în fața mea?
3 Cine mi-a venit înainte ca să-l răsplătesc?
Tot ce este sub ceruri este al meu.
4 Nu voi trece sub tăcere vorbăria lui,
nici cuvintele viteze,
nici frumusețea ordinii sale.
5 Cine-și va descoperi în față îmbrăcămintea
și cine va intra printre dinții săi dubli?
6 Cine poate deschide porțile gurii lui?
În jurul dinților lui este teroare.
7 Șirurile scuturilor [sale] sunt mărețe,
strânse cu o pecete strâmtă.
8 Se ating unul de altul,
încât vântul nu trece printre ele.
9 Se ating unul de altul,
sunt prinse și nu pot fi despărțite.
10 Strănuturile sale fac să lucească lumina,
ochii săi sunt ca pleoapele zorilor.
11 Din gura lui pleacă flăcări,
scapără ca niște scântei de foc.
12 Din nările lui iese fum,
ca o oală aburindă și un cuptor arzând.
13 Suflarea lui aprinde cărbunii
și din gura lui iese o flacără.
14 În grumazul lui stă puterea
și înaintea lui saltă groaza.
15 Ceea ce atârnă de trupul lui este lipit,
turnat pe el și nu se mișcă.
16 Inima lui este tare ca piatra,
tare ca piatra de moară de dedesubt.
17 Când se ridică, se înspăimântă cei puternici,
dau greș din cauza terorilor [sale].
18 Cel care apropie de el sabia nu o ridică,
nici sulița, nici săgeata, nici lancea.
19 Consideră fierul ca paiul
și bronzul, ca lemnul putred.
20 Nu-l pune pe fugă săgeata,
iar pietrele de praștie se întorc la el ca pleava.
21 Ca pleava este considerată bâta
și râde de lancea care vibrează.
22 Sub el sunt cioburi ascuțite:
se întinde ca grapa peste pământ.
23 Face să clocotească adâncul ca o oală
și marea o pune ca unsoare.
24 În urma lui este o cărare de lumină
și abisul e considerat precum căruntețea.
25 Nu este pe pământ cine să-l domine;
el este făcut să fie fără frică.
26 Privește toate cele semețe,
el e rege peste toți puii animalelor feroce”.
1 Iată, speranța ta este falsă!
Oare nu este dărâmat cineva
chiar și la vederea lui?
2 Nu este nimeni așa de îndrăzneț, ca să-l ațâțe.
Cine e cel care va putea sta în fața mea?
3 Cine mi-a venit înainte ca să-l răsplătesc?
Tot ce este sub ceruri este al meu.
4 Nu voi trece sub tăcere vorbăria lui,
nici cuvintele viteze,
nici frumusețea ordinii sale.
5 Cine-și va descoperi în față îmbrăcămintea
și cine va intra printre dinții săi dubli?
6 Cine poate deschide porțile gurii lui?
În jurul dinților lui este teroare.
7 Șirurile scuturilor [sale] sunt mărețe,
strânse cu o pecete strâmtă.
8 Se ating unul de altul,
încât vântul nu trece printre ele.
9 Se ating unul de altul,
sunt prinse și nu pot fi despărțite.
10 Strănuturile sale fac să lucească lumina,
ochii săi sunt ca pleoapele zorilor.
11 Din gura lui pleacă flăcări,
scapără ca niște scântei de foc.
12 Din nările lui iese fum,
ca o oală aburindă și un cuptor arzând.
13 Suflarea lui aprinde cărbunii
și din gura lui iese o flacără.
14 În grumazul lui stă puterea
și înaintea lui saltă groaza.
15 Ceea ce atârnă de trupul lui este lipit,
turnat pe el și nu se mișcă.
16 Inima lui este tare ca piatra,
tare ca piatra de moară de dedesubt.
17 Când se ridică, se înspăimântă cei puternici,
dau greș din cauza terorilor [sale].
18 Cel care apropie de el sabia nu o ridică,
nici sulița, nici săgeata, nici lancea.
19 Consideră fierul ca paiul
și bronzul, ca lemnul putred.
20 Nu-l pune pe fugă săgeata,
iar pietrele de praștie se întorc la el ca pleava.
21 Ca pleava este considerată bâta
și râde de lancea care vibrează.
22 Sub el sunt cioburi ascuțite:
se întinde ca grapa peste pământ.
23 Face să clocotească adâncul ca o oală
și marea o pune ca unsoare.
24 În urma lui este o cărare de lumină
și abisul e considerat precum căruntețea.
25 Nu este pe pământ cine să-l domine;
el este făcut să fie fără frică.
26 Privește toate cele semețe,
el e rege peste toți puii animalelor feroce”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Iată, speranța ta este falsă!
Oare nu este dărâmat cineva
chiar și la vederea lui?
1 Poți tu să prinzi leviatanul cu undița, ori să-i legi limba cu o sfoară?
2 Nu este nimeni așa de îndrăzneț, ca să-l ațâțe.
Cine e cel care va putea sta în fața mea?
2 Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găurești falca cu cârligul?
3 Cine mi-a venit înainte ca să-l răsplătesc?
Tot ce este sub ceruri este al meu.
3 Îți va face el multe rugăminți și îți va spune el lucruri drăgălașe?
4 Nu voi trece sub tăcere vorbăria lui,
nici cuvintele viteze,
nici frumusețea ordinii sale.
4 Ori va face cu tine legământ și-l vei lua la tine rob pe toată viața?
5 Cine-și va descoperi în față îmbrăcămintea
și cine va intra printre dinții săi dubli?
5 Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasăre, sau îl vei lega tu ca să-ți înveselești fetele?
6 Cine poate deschide porțile gurii lui?
În jurul dinților lui este teroare.
6 Pescarii întovărășiți vor putea să-l scoată de vânzare și negustorii să-l vândă cu bucata?
7 Șirurile scuturilor [sale] sunt mărețe,
strânse cu o pecete strâmtă.
7 Vei putea tu să-i găurești pielea cu săgeți și capul cu cârligul pescăresc?
8 Se ating unul de altul,
încât vântul nu trece printre ele.
8 Ridică-ți numai mâna împotriva lui și vei pomeni de o asemenea luptă și nu o vei mai începe niciodată!
9 Se ating unul de altul,
sunt prinse și nu pot fi despărțite.
9 Iată, este o deșertăciune să mai nădăjduiești în izbândă; numai înfățișarea lui și te dă la pământ.
10 Strănuturile sale fac să lucească lumina,
ochii săi sunt ca pleoapele zorilor.
10 Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte? Cine va îndrăzni să dea piept cu Mine?
11 Din gura lui pleacă flăcări,
scapără ca niște scântei de foc.
11 Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu.
12 Din nările lui iese fum,
ca o oală aburindă și un cuptor arzând.
12 Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui și despre tăria lui și despre frumoasa lui întocmire.
13 Suflarea lui aprinde cărbunii
și din gura lui iese o flacără.
13 Cine a ridicat pulpana din față a veșmântului lui și cine poate pătrunde în căptușeala armurei lui?
14 În grumazul lui stă puterea
și înaintea lui saltă groaza.
14 Cine a deschis vreodată porțile gurii lui? Zimții lui sunt îngrozitori!
15 Ceea ce atârnă de trupul lui este lipit,
turnat pe el și nu se mișcă.
15 Spinarea lui este ca un șirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit și pecetluit puternic.
16 Inima lui este tare ca piatra,
tare ca piatra de moară de dedesubt.
16 Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele.
17 Când se ridică, se înspăimântă cei puternici,
dau greș din cauza terorilor [sale].
17 Fiecare e lipit de cel de lângă el și se țin așa și nu se mai despart.
18 Cel care apropie de el sabia nu o ridică,
nici sulița, nici săgeata, nici lancea.
18 Din strănutul lui scapără lumină și ochii lui sunt roșii ca pleoapele zorilor.
19 Consideră fierul ca paiul
și bronzul, ca lemnul putred.
19 Din gura lui ies parcă niște torțe aprinse și izbucnesc valuri de scântei.
20 Nu-l pune pe fugă săgeata,
iar pietrele de praștie se întorc la el ca pleava.
20 Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc și care fierbe.
21 Ca pleava este considerată bâta
și râde de lancea care vibrează.
21 Răsuflarea lui este de cărbuni aprinși și din gura lui țâșnesc flăcări.
22 Sub el sunt cioburi ascuțite:
se întinde ca grapa peste pământ.
22 Puterea lui e adunată în grumazul lui și înaintea lui țâșnește groaza.
23 Face să clocotească adâncul ca o oală
și marea o pune ca unsoare.
23 Carnea lui e îndesată; oricât ai apăsa în ea nu se lasă.
24 În urma lui este o cărare de lumină
și abisul e considerat precum căruntețea.
24 Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra râșniței, cea de dedesubt.
25 Nu este pe pământ cine să-l domine;
el este făcut să fie fără frică.
25 De măreția lui se tem și valurile; valurile mării se dau înapoi din fața lui.
26 Privește toate cele semețe,
el e rege peste toți puii animalelor feroce”.
26 Să-l atingi cu sabia nu folosești nimic; nici cu lancea, nici cu săgeata, nici cu toporul.
27 Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred.
28 Săgeata nu-l pune pe fugă și pietrele din praștie cad pe el ca niște pleavă.
29 O săgeată pentru el este un pai în vânt și își bate joc de vâjâitul unei lănci ce zboară.
30 Sub pântecele lui sunt niște solzi ascuțiți; când dă prin noroi, pare că dă cu grapa.
31 Când se afundă, apa fierbe ca într-o căldare; el preface marea într-un cazan de fiert mirodenii.
32 El lasă în urmă o dâră luminoasă și adâncul pare un cap cu plete albe.
33 Pe pământ el nu-și află perechea și e făcut să nu cunoască frica.
34 El se uită de sus la toți câți sunt puternici și este împărat peste toate fiarele sălbatice”.
