III. Elogiul înțelepciunii
Bunul inaccesibil
1 Argintul are o mină de unde se scoate
și aurul are un loc unde să fie curățat.
2 Fierul este luat din pământ
și piatra se topește [ca să dea] bronzul.
3 Se pune capăt întunericului,
cercetează în toate extremitățile piatra,
din beznă și din umbra morții.
4 Un popor străin sapă galerii uitate de picior de om,
atârnă și rătăcesc departe de oameni.
5 Pământul din care iese pâinea
e răscolit în dedesubtul său ca focul.
6 El este loc pentru pietrele de safir
și pulberea lui are aur.
7 Poteca sa nu o cunoaște pasărea răpitoare
și nu o zărește ochiul vulturului.
8 Nu o străbate animalul feroce
și nu merge pe ea leul.
9 Spre cremene își întinde mâna
și răstoarnă din rădăcină munții.
10 În stânci sapă tuneluri
și tot ce e de preț vede cu ochiul său.
11 Oprește curgerea apelor
și din locuri ascunse scoate lumină.
12 Dar înțelepciunea unde se găsește?
Și unde este locul priceperii?
Comoara incomparabilă
13 Omul nu-i cunoaște valoarea,
ea nu se găsește pe pământul celor vii.
14 Abisul spune: «Nu este în mine»,
iar marea zice: «Nu este cu mine».
15 Nu se dă aur curat în locul ei
și nu se cântărește argint ca preț al ei.
16 Nu se pune în balanță cu aurul de Ofír,
nici cu onixul prețios, nici cu safirul.
17 Nu se compară cu aurul, nici cu cristalul
și nu se schimbă cu obiecte de aur fin.
18 Mărgeanul și perlele nu se amintesc,
posedarea înțelepciunii e mai mult decât coralii.
19 Nu se compară cu topazul din Cuș
și cu aurul curat nu se pune în balanță.
20 De unde vine atunci înțelepciunea?
Unde este locul priceperii?
Proprietate a lui Dumnezeu
21 Este tăinuită de ochii oricărei ființe vii
și de păsările cerului este ascunsă.
22 Împărăția morții și moartea zic:
«Cu urechile noastre am auzit faima despre ea».
23 Dumnezeu îi pricepe calea,
el îi cunoaște locul.
24 Căci el privește până la marginile pământului,
vede tot ce este sub cer.
25 Când a cântărit greutatea vântului
și a fixat măsura apelor,
26 când a făcut o regulă pentru ploaie
și o cale pentru fulgerul tunetelor,
27 atunci a văzut-o și a remarcat-o,
a fixat-o și a cercetat-o.
28 Apoi i-a zis omului:
«Frica de Domnul, ea este înțelepciunea
și depărtarea de rău, priceperea!»”.
1 Argintul are o mină de unde se scoate
și aurul are un loc unde să fie curățat.
2 Fierul este luat din pământ
și piatra se topește [ca să dea] bronzul.
3 Se pune capăt întunericului,
cercetează în toate extremitățile piatra,
din beznă și din umbra morții.
4 Un popor străin sapă galerii uitate de picior de om,
atârnă și rătăcesc departe de oameni.
5 Pământul din care iese pâinea
e răscolit în dedesubtul său ca focul.
6 El este loc pentru pietrele de safir
și pulberea lui are aur.
7 Poteca sa nu o cunoaște pasărea răpitoare
și nu o zărește ochiul vulturului.
8 Nu o străbate animalul feroce
și nu merge pe ea leul.
9 Spre cremene își întinde mâna
și răstoarnă din rădăcină munții.
10 În stânci sapă tuneluri
și tot ce e de preț vede cu ochiul său.
11 Oprește curgerea apelor
și din locuri ascunse scoate lumină.
12 Dar înțelepciunea unde se găsește?
Și unde este locul priceperii?
13 Omul nu-i cunoaște valoarea,
ea nu se găsește pe pământul celor vii.
14 Abisul spune: «Nu este în mine»,
iar marea zice: «Nu este cu mine».
15 Nu se dă aur curat în locul ei
și nu se cântărește argint ca preț al ei.
16 Nu se pune în balanță cu aurul de Ofír,
nici cu onixul prețios, nici cu safirul.
17 Nu se compară cu aurul, nici cu cristalul
și nu se schimbă cu obiecte de aur fin.
18 Mărgeanul și perlele nu se amintesc,
posedarea înțelepciunii e mai mult decât coralii.
19 Nu se compară cu topazul din Cuș
și cu aurul curat nu se pune în balanță.
20 De unde vine atunci înțelepciunea?
Unde este locul priceperii?
21 Este tăinuită de ochii oricărei ființe vii
și de păsările cerului este ascunsă.
22 Împărăția morții și moartea zic:
«Cu urechile noastre am auzit faima despre ea».
23 Dumnezeu îi pricepe calea,
el îi cunoaște locul.
24 Căci el privește până la marginile pământului,
vede tot ce este sub cer.
25 Când a cântărit greutatea vântului
și a fixat măsura apelor,
26 când a făcut o regulă pentru ploaie
și o cale pentru fulgerul tunetelor,
27 atunci a văzut-o și a remarcat-o,
a fixat-o și a cercetat-o.
28 Apoi i-a zis omului:
«Frica de Domnul, ea este înțelepciunea
și depărtarea de rău, priceperea!»”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Argintul are o mină de unde se scoate
și aurul are un loc unde să fie curățat.
1 Argintul are zăcămintele lui de obârșie și aurul are locul lui de unde-l scoți și-l lămurești.
2 Fierul este luat din pământ
și piatra se topește [ca să dea] bronzul.
2 Din pământ scoatem fierul și din stânca topită scoatem arama.
3 Se pune capăt întunericului,
cercetează în toate extremitățile piatra,
din beznă și din umbra morții.
3 Omul a pus hotare întunericului și cercetează până în cele mai depărtate adâncuri, sfredelind piatra ascunsă în umbră și în beznă.
4 Un popor străin sapă galerii uitate de picior de om,
atârnă și rătăcesc departe de oameni.
4 Un popor străin a săpat cărări pe sub pământ, uitate de piciorul celor de deasupra și departe de oameni; scormonitorii se spânzură pe funii și se clatină încoace și în colo.
5 Pământul din care iese pâinea
e răscolit în dedesubtul său ca focul.
5 Și deasupra este pământul din care iese pâinea, dar pe dedesubt este răvășit ca de foc.
6 El este loc pentru pietrele de safir
și pulberea lui are aur.
6 Aici pietrele lui sunt de safir, dincoace sunt puzderii de aur,
7 Poteca sa nu o cunoaște pasărea răpitoare
și nu o zărește ochiul vulturului.
7 Cărări pe care nu le-a cunoscut pasărea de pradă și pe care ochiul vulturului nu și le-a însemnat.
8 Nu o străbate animalul feroce
și nu merge pe ea leul.
8 Fiarele sălbatice nu le-au călcat niciodată, niciodată leul nu s-a strecurat pe aici.
9 Spre cremene își întinde mâna
și răstoarnă din rădăcină munții.
9 Dar omul a ajuns cu mâna lui la aceste stânci de cremene și munții i-a răsturnat din temelie.
10 În stânci sapă tuneluri
și tot ce e de preț vede cu ochiul său.
10 El a săpat șanțuri în stânci și nimic de preț nu scapă privirii lui.
11 Oprește curgerea apelor
și din locuri ascunse scoate lumină.
11 El a răscolit izvoarele apelor și tot ce era în adâncime a scos afară la lumină.
12 Dar înțelepciunea unde se găsește?
Și unde este locul priceperii?
12 Dar înțelepciunea de unde izvorăște ea și care este locul de obârșie al priceperii?
13 Omul nu-i cunoaște valoarea,
ea nu se găsește pe pământul celor vii.
13 Pământeanul nu cunoaște calea către ea, căci ea nu se găsește pe meleagurile celor vii.
14 Abisul spune: «Nu este în mine»,
iar marea zice: «Nu este cu mine».
14 Adâncul a grăit: Ea nu se află în sânul meu! Și marea a spus la fel: Ea nu este la mine!
15 Nu se dă aur curat în locul ei
și nu se cântărește argint ca preț al ei.
15 Mintea cea înaltă nu poate fi schimbată cu bulgări de aur și argintul nu-l cântărești ca s-o plătești.
16 Nu se pune în balanță cu aurul de Ofír,
nici cu onixul prețios, nici cu safirul.
16 Ea nu poate să fie prețuită nici cu aurul Ofirului, nici cu prețioasa cornalină, nici cu pietre de safir!
17 Nu se compară cu aurul, nici cu cristalul
și nu se schimbă cu obiecte de aur fin.
17 Cu ea alături nu pot să stea nici aurul, nici cristalul și cu un vas din aurul cel mai curat nu se poate schimba ea.
18 Mărgeanul și perlele nu se amintesc,
posedarea înțelepciunii e mai mult decât coralii.
18 Despre mărgean și despre diamant, nici să mai pomenim, iar agonisirea înțelepciunii întrece cu mult pe aceea a mărgăritarelor.
19 Nu se compară cu topazul din Cuș
și cu aurul curat nu se pune în balanță.
19 Topazele Etiopiei nu stau în cumpănă cu ea și cu aurul cel mai curat nu vei plăti-o niciodată!
20 De unde vine atunci înțelepciunea?
Unde este locul priceperii?
20 Și această înțelepciune de unde vine ea și care este sălașul priceperii?
21 Este tăinuită de ochii oricărei ființe vii
și de păsările cerului este ascunsă.
21 Ea a fost ascunsă de ochii oricărei făpturi vii; ea a fost tăinuită și de pasărea cerului.
22 Împărăția morții și moartea zic:
«Cu urechile noastre am auzit faima despre ea».
22 Adâncul și moartea au zis: Noi am auzit vorbindu-se de ea.
23 Dumnezeu îi pricepe calea,
el îi cunoaște locul.
23 Dumnezeu îi cunoaște drumul și numai El este Cel ce știe locuința ei.
24 Căci el privește până la marginile pământului,
vede tot ce este sub cer.
24 Când El privea până la marginile pământului și îmbrățișa cu ochii tot ce se află sub ceruri,
25 Când a cântărit greutatea vântului
și a fixat măsura apelor,
25 Ca să dea vântului cumpănă și să chibzuiască legea apelor,
26 când a făcut o regulă pentru ploaie
și o cale pentru fulgerul tunetelor,
26 Când El statornicea ploilor un făgaș și o cale bubuitului tunetului,
27 atunci a văzut-o și a remarcat-o,
a fixat-o și a cercetat-o.
27 Atunci El a văzut înțelepciunea și a cântărit-o, atunci a pus-o în lumină și i-a măsurat adâncimea.
28 Apoi i-a zis omului:
«Frica de Domnul, ea este înțelepciunea
și depărtarea de rău, priceperea!»”.
28 După aceea Dumnezeu a zis omului: Iată, frica de Dumnezeu, aceasta este înțelepciunea, iar în depărtarea de cel rău stă priceperea”.
