Iob

Răspunsul lui Iob către Elifáz

Povara neliniștii

1 Iob a luat cuvântul și a zis:
2 „O, dacă s-ar cântări necazul meu
și dacă ar fi pusă împreună pe cântar
supărarea mea!
3 Ar fi mai grele decât nisipul mării;
de aceea cuvintele mele sunt confuze.
4 Căci săgețile Celui Atotputernic,
al căror venin îl bea duhul meu,
sunt în mine.
Înfricoșările lui Dumnezeu
sunt îndreptate asupra mea.
5 Oare rage măgarul sălbatic lângă iarbă?
Sau mugește boul lângă nutrețul său?
6 Ce e fără gust se mănâncă oare fără sare?
Sau este vreun gust în sucul de nalbă?
7 Ceea ce a refuzat sufletul meu să atingă,
aceea este hrană în durerea mea.

Să mă zdrobească Dumnezeu!

8 Cine ar face să se împlinească cererea mea!
De-ar da Dumnezeu
[să se împlinească] speranța mea!
9 De-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
să-și întindă mâna și să mă sfărâme!
10 Ar mai fi pentru mine o mângâiere,
aș tresălta în durerea care nu cruță,
pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 Care este puterea mea ca să [mai] aștept?
Care este sfârșitul meu
ca să [mai] lungesc viața mea?
12 Oare puterea mea este puterea pietrelor?
Sau carnea mea este de bronz?
13 Oare este vreun ajutor pentru mine?
Planul [tău] s-a îndepărtat de mine!

Trădarea prietenilor

14 Celui disperat i se cuvine îndurare
din partea prietenului său,
altfel ar putea abandona teama
de Cel Atotputernic.
15 Frații mei m-au înșelat ca un torent,
ca albia torenților care trec.
16 Tulburați de gheață,
peste ei se face ascunsă zăpada.
17 În timp de secetă seacă
și [în timp] de arșiță dispar din locul lor.
18 Caravanele o apucă pe drumul lor,
înaintează în pustiu și pier.
19 Caravanele din Temán le caută cu privirea,
călătorii din Șeba așteaptă după ele.
20 S-au rușinat pentru că și-au pus încrederea,
au venit până la ei și au fost făcuți de ocară.
21 Așa sunteți și voi, un nimic.
Vedeți angoasa și vă temeți.

Cerere de dreptate

22 Oare v-am zis eu: «Aduceți la mine
sau [aduceți] din averile voastre un dar la mine!
23 Scăpați-mă din mâna celui care oprimă
și din mâna celor violenți eliberați-mă!»?
24 Învățați-mă și voi tăcea;
faceți-mă să înțeleg ce am greșit!
25 Cât de puternice sunt cuvintele dreptății!
Ce dovedesc dovezile voastre?
26 Oare prin dovezi veți răsturna cuvintele
și [veți lăsa] în vânt vorbele celui deznădăjduit?
27 Într-adevăr, vă aruncați asupra orfanului,
îl vindeți pe prietenul vostru.
28 Acum, binevoiți să vă întoarceți spre mine!
În fața voastră, oare, voi minți?
29 Întoarceți-vă, să nu fie înșelăciune;
întoarceți-vă încă o dată: dreptatea mea este aici!
30 Oare este înșelăciune pe limba mea
sau cerul gurii mele nu înțelege supărările?

1 Iob a luat cuvântul și a zis:

2 „O, dacă s-ar cântări necazul meu și dacă ar fi pusă împreună pe cântar supărarea mea!

3 Ar fi mai grele decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt confuze.

4 Căci săgețile Celui Atotputernic, al căror venin îl bea duhul meu, sunt în mine. Înfricoșările lui Dumnezeu sunt îndreptate asupra mea.

5 Oare rage măgarul sălbatic lângă iarbă? Sau mugește boul lângă nutrețul său?

6 Ce e fără gust se mănâncă oare fără sare? Sau este vreun gust în sucul de nalbă?

7 Ceea ce a refuzat sufletul meu să atingă, aceea este hrană în durerea mea.

8 Cine ar face să se împlinească cererea mea! De-ar da Dumnezeu [să se împlinească] speranța mea!

9 De-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-și întindă mâna și să mă sfărâme!

10 Ar mai fi pentru mine o mângâiere, aș tresălta în durerea care nu cruță, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.

11 Care este puterea mea ca să [mai] aștept? Care este sfârșitul meu ca să [mai] lungesc viața mea?

12 Oare puterea mea este puterea pietrelor? Sau carnea mea este de bronz?

13 Oare este vreun ajutor pentru mine? Planul [tău] s-a îndepărtat de mine!

14 Celui disperat i se cuvine îndurare din partea prietenului său, altfel ar putea abandona teama de Cel Atotputernic.

15 Frații mei m-au înșelat ca un torent, ca albia torenților care trec.

16 Tulburați de gheață, peste ei se face ascunsă zăpada.

17 În timp de secetă seacă și [în timp] de arșiță dispar din locul lor.

18 Caravanele o apucă pe drumul lor, înaintează în pustiu și pier.

19 Caravanele din Temán le caută cu privirea, călătorii din Șeba așteaptă după ele.

20 S-au rușinat pentru că și-au pus încrederea, au venit până la ei și au fost făcuți de ocară.

21 Așa sunteți și voi, un nimic. Vedeți angoasa și vă temeți.

22 Oare v-am zis eu: «Aduceți la mine sau [aduceți] din averile voastre un dar la mine!

23 Scăpați-mă din mâna celui care oprimă și din mâna celor violenți eliberați-mă!»?

24 Învățați-mă și voi tăcea; faceți-mă să înțeleg ce am greșit!

25 Cât de puternice sunt cuvintele dreptății! Ce dovedesc dovezile voastre?

26 Oare prin dovezi veți răsturna cuvintele și [veți lăsa] în vânt vorbele celui deznădăjduit?

27 Într-adevăr, vă aruncați asupra orfanului, îl vindeți pe prietenul vostru.

28 Acum, binevoiți să vă întoarceți spre mine! În fața voastră, oare, voi minți?

29 Întoarceți-vă, să nu fie înșelăciune; întoarceți-vă încă o dată: dreptatea mea este aici!

30 Oare este înșelăciune pe limba mea sau cerul gurii mele nu înțelege supărările?