Iob

II. Dialogul dintre Iob și cei trei prieteni. Primul ciclu de discursuri

Lamentațiunea lui Iob

1 După aceea, Iob și-a deschis gura și și-a blestemat ziua [nașterii].
2 Iob a luat cuvântul și a zis:
3 „Să piară ziua în care m-am născut
și noaptea în care s-a spus:
«A fost zămislit un băiat»!
4 Ziua aceea să fie întuneric,
să nu o caute Dumnezeu de sus
și să nu strălucească asupra ei lumina!
5 S-o profaneze întunericul și umbra morții,
să se așeze asupra ei un nor
și s-o înspăimânte întunecimile zilei!
6 Noaptea aceea s-o ia întunericul,
să nu fie împreună cu zilele anului
și în numărul lunilor să nu intre!
7 Iată, noaptea aceea să fie stearpă,
să nu ajungă strigătul de bucurie în ea!
8 S-o blesteme cei care blestemă ziua,
ei care sunt gata să trezească Leviatánul!
9 Să se întunece stelele amurgului ei,
să aștepte lumina și să nu fie,
să nu vadă pleoapele aurorei!
10 Pentru că n-a închis porțile sânului
[pentru mine]
și nu a ascuns suferința de la ochii mei.

Pacea vieții de dincolo

11 De ce n-am murit din pântecele [mamei]
și, abia ieșit din sânul [ei],
să-mi fi dat duhul?
12 De ce m-au întâmpinat doi genunchi
și doi sâni care să mă alăpteze?
13 Căci acum aș fi fost culcat și aș fi fost liniștit,
aș dormi și m-aș odihni
14 împreună cu regii
și sfătuitorii pământului
care și-au construit niște ruine;
15 cu căpeteniile care aveau aur
și și-au umplut casele cu argint.
16 Sau de-aș fi fost ca un avorton ascuns,
ca pruncii care n-au văzut lumina!
17 Acolo, cei nelegiuiți încetează să se agite,
acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.
18 Acolo, prizonierii sunt liniștiți împreună,
nu mai aud glasul celui care oprimă.
19 Cel mare și cel mic sunt acolo;
și sclavul este liber de stăpânul său.

Enigma existenței

20 De ce i se dă celui care suferă lumină
și viață, celor amărâți cu sufletul –
21 cei care așteaptă moartea, și ea nu vine,
care sapă pentru ea
mai mult decât pentru comori,
22 care se bucură foarte mult,
se veselesc pentru că au găsit un mormânt –
23 adică omului, căruia îi este ascunsă calea
și pe care Dumnezeu îl îngrădește de peste tot?
24 Înaintea pâinii mele vine suspinul
și geamătul murmură ca apele.
25 Căci de ce m-am temut, aceea mi s-a întâmplat
și de ce mi-a fost frică a venit peste mine.
26 Nu am liniște, nu am pace și nici odihnă:
căci tulburarea vine”.

1 După aceea, Iob și-a deschis gura și și-a blestemat ziua [nașterii].

2 Iob a luat cuvântul și a zis:

3 „Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care s-a spus: «A fost zămislit un băiat»!

4 Ziua aceea să fie întuneric, să nu o caute Dumnezeu de sus și să nu strălucească asupra ei lumina!

5 S-o profaneze întunericul și umbra morții, să se așeze asupra ei un nor și s-o înspăimânte întunecimile zilei!

6 Noaptea aceea s-o ia întunericul, să nu fie împreună cu zilele anului și în numărul lunilor să nu intre!

7 Iată, noaptea aceea să fie stearpă, să nu ajungă strigătul de bucurie în ea!

8 S-o blesteme cei care blestemă ziua, ei care sunt gata să trezească Leviatánul!

9 Să se întunece stelele amurgului ei, să aștepte lumina și să nu fie, să nu vadă pleoapele aurorei!

10 Pentru că n-a închis porțile sânului [pentru mine] și nu a ascuns suferința de la ochii mei.

11 De ce n-am murit din pântecele [mamei] și, abia ieșit din sânul [ei], să-mi fi dat duhul?

12 De ce m-au întâmpinat doi genunchi și doi sâni care să mă alăpteze?

13 Căci acum aș fi fost culcat și aș fi fost liniștit, aș dormi și m-aș odihni

14 împreună cu regii și sfătuitorii pământului care și-au construit niște ruine;

15 cu căpeteniile care aveau aur și și-au umplut casele cu argint.

16 Sau de-aș fi fost ca un avorton ascuns, ca pruncii care n-au văzut lumina!

17 Acolo, cei nelegiuiți încetează să se agite, acolo se odihnesc cei sleiți de puteri.

18 Acolo, prizonierii sunt liniștiți împreună, nu mai aud glasul celui care oprimă.

19 Cel mare și cel mic sunt acolo; și sclavul este liber de stăpânul său.

20 De ce i se dă celui care suferă lumină și viață, celor amărâți cu sufletul –

21 cei care așteaptă moartea, și ea nu vine, care sapă pentru ea mai mult decât pentru comori,

22 care se bucură foarte mult, se veselesc pentru că au găsit un mormânt –

23 adică omului, căruia îi este ascunsă calea și pe care Dumnezeu îl îngrădește de peste tot?

24 Înaintea pâinii mele vine suspinul și geamătul murmură ca apele.

25 Căci de ce m-am temut, aceea mi s-a întâmplat și de ce mi-a fost frică a venit peste mine.

26 Nu am liniște, nu am pace și nici odihnă: căci tulburarea vine”.