Iob

traducerea catolică

Capitolul 26

Răspunsul lui Iob către Bildád

1 Iob a luat cuvântul și a zis:
2 „Cum l-ai ajutat tu pe cel fără putere
și cum ai salvat brațul fără vigoare!
3 Cum l-ai sfătuit pe cel fără înțelepciune
și cât de mult ai făcut cunoscut planul!
4 Cui i-ai făcut cunoscute cuvintele
și ce fel de suflare iese din tine?

Transcendența lui Dumnezeu

5 Morții tremură dedesubtul apelor
și al celor care le locuiesc.
6 Locuința morților este goală înaintea lui
și nu este văl pentru împărăția morții.
7 Întinde nordul peste abis
și atârnă pământul de ceea ce nu este.
8 Leagă apele de norii săi
și norul nu se rupe sub ele.
9 Acoperă fața tronului său
și-și întinde norul peste el.
10 Trasează o limită pe suprafața apelor,
până la extremitatea dintre lumină și întuneric.
11 Coloanele cerului se cutremură
și se uimesc la amenințarea lui.
12 Prin puterea lui, tulbură marea,
prin pricepere, îl zdrobește pe Raháb.
13 Cu suflarea lui, înseninează cerul
și mâna lui străpunge șarpele fugar.
14 Iată, acestea sunt marginile căilor sale!
Este un murmur cuvântul
pe care-l auzim despre el?
Tunetul puterii sale, cine-l poate înțelege?”.

Traducerea catolică

Traducerea ortodoxă

1 Iob a luat cuvântul și a zis:

1 Atunci Iov a răspuns și a zis:

2 „Cum l-ai ajutat tu pe cel fără putere și cum ai salvat brațul fără vigoare!

2 „În ce chip ajuți tu pe cel ce este fără de putere și sprijini brațul care a slăbit?

3 Cum l-ai sfătuit pe cel fără înțelepciune și cât de mult ai făcut cunoscut planul!

3 Cum știi tu să sfătuiești pe cel lipsit de înțelepciune și ce belșug de știință ai dat pe față?

4 Cui i-ai făcut cunoscute cuvintele și ce fel de suflare iese din tine?

4 Către cine ai îndreptat tu cuvintele tale și al cui duh grăia prin gura ta?

5 Morții tremură dedesubtul apelor și al celor care le locuiesc.

5 Înaintea lui Dumnezeu, umbrele răposaților tremură sub pământ, iar apele și vietățile din ape se înspăimântă.

6 Locuința morților este goală înaintea lui și nu este văl pentru împărăția morții.

6 Împărăția morților este goală înaintea Lui și adâncul este fără acoperiș.

7 Întinde nordul peste abis și atârnă pământul de ceea ce nu este.

7 El întinde miazănoaptea peste genune; El spânzură pământul pe nimic.

8 Leagă apele de norii săi și norul nu se rupe sub ele.

8 El închide apele în norii Săi și norii nu se rup sub greutatea apelor.

9 Acoperă fața tronului său și-și întinde norul peste el.

9 El acoperă fața lunii pline, desfășurând asupra ei norii Săi.

10 Trasează o limită pe suprafața apelor, până la extremitatea dintre lumină și întuneric.

10 El a tras un cerc pe suprafața apelor, până la hotarul dintre lumină și întuneric.

11 Coloanele cerului se cutremură și se uimesc la amenințarea lui.

11 Stâlpii cerului se clatină și se înspăimântă la mustrarea Lui.

12 Prin puterea lui, tulbură marea, prin pricepere, îl zdrobește pe Raháb.

12 Cu puterea Lui El a despicat marea și cu înțelepciunea Lui a sfărâmat furia ei.

13 Cu suflarea lui, înseninează cerul și mâna lui străpunge șarpele fugar.

13 Suflarea Lui înseninează cerurile și mâna Lui străpunge șarpele fugar!

14 Iată, acestea sunt marginile căilor sale! Este un murmur cuvântul pe care-l auzim despre el? Tunetul puterii sale, cine-l poate înțelege?”.

14 Și dacă acestea sunt marginile din afară ale înfăptuirilor Sale, cât de puțin lucru este ceea ce străbate până la noi! Dar tunetul puterii Sale, cine ar putea să-l înțeleagă?”