1 Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!”Ps 106,33-34 Am 4,7 Sir 48,1.3 Iac 5,17 Ap 11,6
2 Și a zis Domnul către Ilie:
3 „Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit și te ascunde la pârâul Cherit, care este în fața Iordanului.Evr 11,38
4 Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ți aducă acolo!”Ps 146,9
5 Și a plecat Ilie și a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus și a șezut la pârâul Cherit, care este în fața Iordanului.
6 Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața, pâine și carne seara; iar apă bea din pârâu.
7 După o vreme pârâul a secat, nemaifiind ploaie pe pământ.
8 Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând:
9 „Scoală și du-te la Sarepta Sidonului și șezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească!”Avd 1,20 Mt 10,41 Lc 4,25 Lc 21,2 Fa 28,2
10 Și s-a sculat el și s-a dus la Sarepta. Și când a ajuns la porțile cetății, iată o femeie văduvă aduna vreascuri și a chemat-o Ilie și i-a zis: „Adu-mi puțină apă ca să beau!”Lc 4,26
11 Și s-a dus ca să-i aducă, dar Ilie a strigat-o și i-a zis: „Adu-mi și o bucată de pâine să mănânc!”
12 Ea însă a zis: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o fărâmitură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas și puțin untdelemn într-un urcior. Și iată, am adunat câteva vreascuri și mă duc să o gătesc pentru mine și pentru fiul meu și apoi să mâncăm și să murim!”1Rg 18,10
13 Atunci i-a zis Ilie: „Nu te teme, ci du-te și fă cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine și adu-mi-o, iar pentru tine și pentru fiul tău vei face mai pe urmă.
14 Căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea și untdelemnul din urcior nu se va împuțina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ!”
15 Și s-a dus ea și a făcut așa, cum i-a zis Ilie; și s-a hrănit ea și el și casa ei o bucată de vreme.
16 Căci făina din vas n-a scăzut și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul Domnului, grăit prin Ilie.
17 După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, și boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul.
18 Și a zis ea către Ilie: „Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomenești păcatele mele și să-mi omori fiul?”Lc 5,8
19 Iar Ilie a zis: „Dă-mi pe fiul tău!” Și l-a luat din brațele ei și l-a suit în foișor unde ședea el și l-a pus pe patul său.2Rg 4,32
20 Apoi a strigat Ilie către Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare și văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?”Fa 28,8
21 Și suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!”
22 Și a ascultat Domnul glasul lui Ilie; și s-a întors sufletul copilului acestuia în el și a înviat.Sir 48,5 Evr 11,35
23 Și a luat Ilie copilul și s-a coborât cu el din foișor în casă și l-a dat mamei sale și a zis Ilie: „Iată copilul tău este viu!”1Rg 17,18
24 Atunci a zis femeia către Ilie: „Acum cunosc și eu că tu ești omul lui Dumnezeu și cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!”
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Ilíe din Tíșbe, unul dintre locuitorii din Galaád, i-a zis lui Aháb: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israél, în fața căruia stau, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie decât la cuvântul meu”.
1 Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în acești ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!”
2 Cuvântul Domnului a fost [adresat] către [Ilíe]:
2 Și a zis Domnul către Ilie:
3 „Pleacă de aici, întoarce-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherít, care este în fața Iordánului!
3 „Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit și te ascunde la pârâul Cherit, care este în fața Iordanului.
4 Vei bea apă din pârâu și am poruncit corbilor să se îngrijească de tine acolo”.
4 Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ți aducă acolo!”
5 El a plecat și a făcut după cuvântul Domnului. A mers și a locuit lângă pârâul Cherít, care este în fața Iordánului.
5 Și a plecat Ilie și a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus și a șezut la pârâul Cherit, care este în fața Iordanului.
6 Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne seara, iar el bea apă din pârâu.
6 Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața, pâine și carne seara; iar apă bea din pârâu.
7 Dar după ceva timp, pârâul a secat, căci nu mai fusese ploaie în țară.
7 După o vreme pârâul a secat, nemaifiind ploaie pe pământ.
8 Atunci, cuvântul Domnului i-a fost către [Ilíe]:
8 Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând:
9 „Ridică-te, mergi la Sarépta din Sidón și rămâi acolo! Iată, am poruncit acolo unei femei văduve să se îngrijească de tine!”.
9 „Scoală și du-te la Sarepta Sidonului și șezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească!”
10 [Ilíe] s-a ridicat și a mers la Sarépta. Când a ajuns la poarta cetății, iată, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne! El a strigat către ea și i-a zis: „Adu-mi, te rog, puțină apă într-un vas ca să beau!”.
10 Și s-a sculat el și s-a dus la Sarepta. Și când a ajuns la porțile cetății, iată o femeie văduvă aduna vreascuri și a chemat-o Ilie și i-a zis: „Adu-mi puțină apă ca să beau!”
11 Ea a plecat ca să-i aducă, iar el a strigat către ea: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine!”.
11 Și s-a dus ca să-i aducă, dar Ilie a strigat-o și i-a zis: „Adu-mi și o bucată de pâine să mănânc!”
12 Ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că nu am nimic copt, ci doar un pumn de făină într-un vas și puțin ulei într-un urcior. Iată, strâng două vreascuri ca să merg să pregătesc pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri”.
12 Ea însă a zis: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o fărâmitură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas și puțin untdelemn într-un urcior. Și iată, am adunat câteva vreascuri și mă duc să o gătesc pentru mine și pentru fiul meu și apoi să mâncăm și să murim!”
13 Ilíe i-a zis: „Nu te teme, mergi și fă după cuvântul tău! Dar fă pentru mine o turtă mică mai întâi și adu-mi-o; apoi vei face pentru tine și pentru fiul tău!
13 Atunci i-a zis Ilie: „Nu te teme, ci du-te și fă cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine și adu-mi-o, iar pentru tine și pentru fiul tău vei face mai pe urmă.
14 Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israél:
«Vasul cu făină nu se va termina
și untdelemnul din urcior nu se va împuțina
până în ziua când Domnul
va da ploaie peste fața pământului»”.
14 Căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea și untdelemnul din urcior nu se va împuțina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ!”
15 Ea a mers și a făcut după cuvântul lui Ilíe. Și au mâncat el, ea și casa ei mult timp.
15 Și s-a dus ea și a făcut așa, cum i-a zis Ilie; și s-a hrănit ea și el și casa ei o bucată de vreme.
16 Vasul cu făină nu s-a terminat și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul Domnului pe care l-a spus prin Ilíe.
16 Căci făina din vas n-a scăzut și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul Domnului, grăit prin Ilie.
17 După aceea, s-a îmbolnăvit fiul femeii, stăpâna casei. Boala lui a fost foarte grea până când nu a mai rămas în el suflare.
17 După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, și boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul.
18 [Femeia] i-a zis lui Ilíe: „Ce este între mine și tine, om al lui Dumnezeu? Ai venit la mine să-mi amintești nelegiuirea și să faci să-mi moară fiul?”.
18 Și a zis ea către Ilie: „Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomenești păcatele mele și să-mi omori fiul?”
19 El i-a zis: „Dă-mi-l pe fiul tău!”. El l-a luat de la sânul ei, l-a urcat în camera de sus unde locuia el și l-a culcat pe patul lui.
19 Iar Ilie a zis: „Dă-mi pe fiul tău!” Și l-a luat din brațele ei și l-a suit în foișor unde ședea el și l-a pus pe patul său.
20 Apoi l-a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare chiar vrei să-i faci rău văduvei care mă găzduiește la ea și să faci să-i moară fiul?”.
20 Apoi a strigat Ilie către Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare și văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?”
21 S-a întins de trei ori peste copil, l-a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, fă, te rog, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!”.
21 Și suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!”
22 Domnul a ascultat glasul lui Ilíe și s-a întors sufletul copilului în el și a fost viu.
22 Și a ascultat Domnul glasul lui Ilie; și s-a întors sufletul copilului acestuia în el și a înviat.
23 Ilíe a luat copilul, l-a coborât din camera de sus în casă și l-a dat mamei lui. Și a zis Ilíe: „Iată, fiul tău este viu!”.
23 Și a luat Ilie copilul și s-a coborât cu el din foișor în casă și l-a dat mamei sale și a zis Ilie: „Iată copilul tău este viu!”
24 Femeia i-a zis lui Ilíe: „Acum știu că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”.
24 Atunci a zis femeia către Ilie: „Acum cunosc și eu că tu ești omul lui Dumnezeu și cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!”
