1 Atunci a adunat Solomon la el în Ierusalim pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile semințiilor și pe toți capii de familii ai fiilor lui Israel, ca să aducă chivotul cu legea Domnului din cetatea lui David, adică din Sion.2Par 5,2
2 Și s-au adunat la regele Solomon toți Israeliții în zilele sărbătorilor din luna Etanim, care este a șaptea lună.Lv 23,24.34 Dt 16,13 2Par 7,9
3 Iar după ce au venit toți bătrânii lui Israel, au ridicat preoții chivotulNm 4,15
4 Și au adus chivotul Domnului și cortul adunării și toate lucrurile sfinte care au fost în cort; acestea le-au adus preoții și leviții.2Par 5,5
5 Iar regele Solomon împreună cu toată obștea fiilor lui Israel, care se adunaseră la el, mergea înaintea chivotului, aducând jertfe vite mărunte și mari, care nu se puteau socoti și nici număra din pricina mulțimii lor.2Par 5,6
6 Și au băgat preoții chivotul cu legea Domnului la locul lui, în Sfânta Sfintelor din templu, sub aripile heruvimilor;Ies 25,18 2Par 5,7
7 Căci heruvimii își aveau aripile întinse peste locul chivotului și heruvimii acopereau de sus chivotul și pârghiile lui:
8 Pârghiile însă se împinseseră așa, încât capetele lor se vedeau din locașul sfânt, din fața Sfintei Sfintelor, iar de afară nu se zăreau; și acolo se află ele până în ziua de azi.
9 În chivot nu era nimic, decât cele două table de piatră pe care Moise le pusese acolo în Horeb, când Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israel, după ieșirea lor din pământul Egiptului.Dt 10,5 Evr 9,4
10 Când preoții au ieșit din locașul sfânt, un nor a umplut templul Domnului.Ies 40,34
11 Și n-au putut preoții să stea la slujbă, din pricina norului, căci slava Domnului umpluse templul Domnului.Ies 16,10
12 Atunci Solomon a zis: „Domnul a spus că binevoiește să locuiască în norul cel întunecos.2Par 6,1
13 Eu ți-am zidit templul pentru locuință, în care Tu să petreci în veci”.Ps 131,14 Mt 23,21
14 Apoi s-a întors regele cu fața spre mulțime și a binecuvântat toată adunarea Israeliților, căci toată adunarea Israeliților sta de față,2Par 6,3
15 Și a zis: „Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grăit cu gura Sa către David, tatăl meu, ceea ce astăzi a împlinit cu mâna Sa!2Rg 21,4
16 El a zis: Din ziua în care am scos pe poporul Meu Israel din Egipt, nu Mi-am ales cetate în nici una din semințiile lui Israel, unde să fie zidită casa în care să petreacă numele Meu; dar apoi am ales Ierusalimul pentru petrecerea numelui Meu în el și am ales pe David ca să fie peste poporul Meu, Israel.2Par 6,5-6
17 Lui David, tatăl meu, îi intrase la inimă să zidească casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israel;2Rg 7,1 Ps 131,3
18 Însă Domnul a zis către David, tatăl meu: ți-ai pus în gând să zidești casă numelui Meu; este bine că ți-ai pus aceasta la inimă.
19 Însă nu tu vei zidi templul, ci fiul tău care va ieși din coapsele tale, acela va zidi casă numelui Meu.2Rg 7,5 Sol 9,8
20 Și a Împlinit Domnul cuvântul Său care l-a grăit. Eu am urmat în locul tatălui meu. David, și am șezut pe tronul lui Israel, precum Domnul a zis, și am zidit templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel;2Rg 7,12
21 Și am pregătit acolo loc pentru chivotul în care se află legământul Domnului, făcut cu părinții noștri, când i-a scos din pământul Egiptului”.
22 Apoi a stat Solomon înaintea jertfelnicului Domnului, în fața întregii adunări a lui Israel, și și-a ridicat mâinile la cer și a zis:2Par 6,12-13
23 „Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea ție, nici în cer sus, nici pe pământ jos; Tu păzești legământul și ai milă de robii Tăi care umblă cu toată inima lor înaintea Ta;2Mac 2,8
24 Tu ai împlinit ce ai grăit către robul Tău David, tatăl meu; căci ce ai grăit cu gura Ta, aceea astăzi ai împlinit cu mâna Ta.2Par 6,15
25 Și acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, să împlinești ceea ce ai grăit cu robul Tău David, tatăl meu, zicând: „Nu-ți va lipsi niciodată înaintea Mea un urmaș, care să șadă pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi își vor păzi drumul lor, purtându-se așa cum te-ai purtat tu înaintea Mea!”2Rg 7,12-16 Ps 131,11
26 Și acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fă să se adeverească cuvântul Tău care l-ai grăit cu robul Tău David, tatăl meu!2Rg 7,28
27 Oare adevărat să fie că Domnul va locui cu oamenii pe pământ? Cerul și cerul cerurilor nu Te încap, cu atât mai puțin acest templu pe care l-am zidit numelui Tău;2Par 6,18 Is 66,1 Ir 23,24 Fa 7,48
28 Însă caută la rugăciunea robului Tău și la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Ascultă strigarea și rugăciunea lui cu care se roagă astăzi;
29 Să-ți fie ochii Tăi deschiși ziua și noaptea la templul acesta, la acest loc, pentru care Tu ai zis: „Numele Meu va fi acolo”; să asculți strigarea și rugăciunea cu care robul Tău se va ruga în locul acesta.Dt 12,11 1Rg 9,3 2Rg 21,4 Ne 1,6 Lc 19,46 In 4,20
30 Să asculți rugăciunea robului Tău și a poporului Tău, Israel, când ei se vor ruga în locul acesta; să asculți din locul șederii Tale cel din ceruri, să asculți și să miluiești.2Par 6,21
31 Când cineva va greși împotriva aproapelui său și i se va cere jurământ ca să jure și pentru jurământ ei vor veni înaintea jertfelnicului Tău la templul acesta,2Par 6,22
32 Atunci Tu să asculți din cer și să faci judecată robilor Tăi, să osândești pe cel vinovat, întorcându-i în capul lui fapta lui, și să scapi pe cel drept, dându-i după dreptatea lui!Dt 25,1 2Par 6,23 Iz 9,10
33 Când poporul Tău Israel va fi bătut de dușman, pentru că a păcătuit înaintea Ta, și ei se vor întoarce la Tine și se vor mărturisi numelui Tău aducând rugăciuni și cereri în acest templu,2Par 6,24 Dn 9,7
34 Atunci Tu să asculți din cer, să ierți păcatul poporului Tău Israel și să-l întorci în pământul pe care l-ai dat părinților lor!
35 Când se va încuia cerul și nu va fi ploaie, pentru că ei au păcătuit înaintea Ta, și Îți vor aduce rugăciuni în locul acesta și vor mărturisi numele Tău și se vor întoarce de la păcatul lor, căci Tu i-ai smerit,Dt 11,17 2Par 6,26
36 Atunci Tu să asculți din cer și să ierți păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel, arătându-le calea cea bună pe care să meargă, și să trimiți ploaie pământului Tău pe care l-ai dat poporului Tău de moștenire!2Par 6,27 Ps 85,11 Ps 118,30 Pr 9,6
37 De va fi foamete pe pământ, de va fi ciumă și boală molipsitoare, de va fi vânt dogoritor, uscăciune, lăcustă, omidă, dușmanul de îl va strâmtora în porțile cetății lui, de va fi orice necaz sau orice boală,Lv 26,16
38 Orice rugăciune, orice cerere care se va face de orice om din tot poporul lui Israel, când ei își vor cunoaște mustrarea cugetului lor și își vor întinde mâinile lor la templul acesta,
39 Tu să asculți din cer, din locul șederii Tale, și să miluiești; să faci și să dai fiecăruia după căile sale, după cum Tu cunoști inima lui; căci Tu singur știi inima tuturor fiilor oamenilor;1Rg 16,7 2Par 6,30 Ps 7,9-11 Rm 8,27
40 Pentru ca să se teamă de Tine toate zilele, cât vor trăi pe pământul pe care l-ai dat părinților noștri!
41 Chiar străinul, care nu este din poporul Tău Israel, de va veni pentru numele Tău din pământ depărtat,Dt 3,24 2Par 6,32 Fa 8,27
42 Căci se va auzi de numele Tău cel mare și de mâna Ta cea puternică și de brațul Tău cel întins, și el va veni și se va ruga la templul acesta,
43 Să-l ascuți din cer, din locul șederii Tale, și să faci tot ceea ce străinul Îți va cere ție, pentru ca să știe toate popoarele pământului de numele Tău, să se teamă de Tine, cum se teme poporul Tău Israel, și să știe că numele Tău este chemat peste templul acesta pe care eu l-am zidit!Is 56,7 Mt 21,13
44 Când poporul Tău va porni cu război împotriva dușmanului său, pe drumul pe care-l vei trimite, și se va ruga Domnului, întorcându-se spre cetatea care ți-ai ales-o și spre templul pe care l-am zidit numelui Tău,2Par 6,34 Dn 6,11
45 Atunci ascultă din cer rugăciunea lor și să faci ceea ce le este cu dreptate!2Par 6,35
46 Când ei vor păcătui înaintea Ta, căci nu este om care să nu păcătuiască, și Tu Te vei mânia pe ei și îi vei da dușmanilor lor, și cei care i-au robit îi vor duce în pământul dușmanului, departe sau aproape,2Par 6,36 Iov 15,14 Pr 20,9 Ecc 7,20 Iac 3,1 1In 1,8
47 Și când ei, în pământul în care se vor găsi în robie, își vor veni în sine și se vor întoarce și ți se vor ruga în pământul celor ce i-au robit, zicând: „Am păcătuit, fărădelege am făcut, vinovați suntem”,
48 Și se vor întoarce către Tine cu toată inima lor și cu tot sufletul lor, în pământul dușmanilor care i-au robit, și se vor ruga către Tine, întorcându-se spre pământul care l-ai dat părinților lor, spre cetatea care ți-ai ales-o și spre templul pe care l-am zidit numelui Tău,Dt 30,2 2Par 6,38 Iz 8,16
49 Atunci să asculți din cer, din locul șederii Tale, rugăciunea și cererea lor, făcându-le ceea ce este cu dreptate.Ps 78,11
50 Să ierți poporului Tău ce a păcătuit înaintea Ta și toate nelegiuirile lui care le-a făcut înaintea Ta și să trezești mila către ei în cei ce i-au robit, pentru ca să fie miloși cu ei;Ne 2,2 Pr 16,7 Ir 42,12
51 Căci ei sunt poporul Tău și moștenirea Ta, pe care l-ai scos din Egipt, din cuptorul cel de fier!Dt 4,20
52 Să-ți fie urechile Tale și ochii Tăi deschiși la rugăciunea robului Tău și la rugăciunea poporului Tău Israel, pentru ca să-i auzi totdeauna, când ei vor striga către Tine,2Par 6,40 Ps 120,4
53 Că Tu Ți i-ai ales spre moștenire dintre toate popoarele pământului, precum ai grăit prin Moise, robul Tău, când ai scos pe părinții noștri din Egipt, Stăpâne Doamne!”Ies 19,5
54 Când Solomon a sfârșit toată această rugăciune și cerere către Domnul, s-a sculat dinaintea jertfelnicului Domnului, unde stătuse îngenunchiat cu mâinile întinse spre cer,2Par 7,1
55 Și stând în picioare, a binecuvântat toată adunarea Israeliților, zicând:
56 „Binecuvântat fie Domnul Dumnezeu, Care a dat odihnă poporului Său Israel, precum a grăit! Nu a rămas neîmplinit nici un cuvânt din toate bunele Lui cuvinte care le-a grăit prin robul Său Moise.Dt 12,10 Ios 21,45 Ios 23,14
57 Să fie cu noi Domnul Dumnezeul nostru cum a fost El cu părinții noștri și să nu ne lase, părăsindu-ne.Ps 9,10 Ps 26,13 Ps 36,28 Ps 93,14
58 Plecând spre El inima noastră, să umblăm pe toate căile Lui și să păzim poruncile, rânduielile și legile Lui, pe care le-a poruncit părinților noștri;Ps 118,112 Ps 140,4-5
59 Și să fie cuvintele acestea cu care m-am rugat astăzi, înaintea Domnului, aproape de Domnul Dumnezeul nostru, ziua și noaptea, pentru ca să facă dreptate robului și poporului Său Israel, din zi în zi,Ps 147,8
60 Pentru ca să cunoască toate popoarele că Domnul este Dumnezeu și nu este altul afară de El!Is 41,4 Is 43,10 Ir 3,23
61 Să fie inima voastră întreagă la Domnul Dumnezeul nostru, ca să petreceți după rânduielile Lui și să păziți poruncile Lui, ca acum!”
62 Și regele împreună cu toți Israeliții au adus jertfă Domnului.2Par 7,4
63 Pentru jertfa de împăcare pe care a adus-o el Domnului, Solomon a adus douăzeci și două de mii de vite mari și o sută douăzeci de mii de vite mărunte. Așa a sfințit regele și toți fiii lui Israel templul Domnului.2Par 7,5
64 Tot în acea zi regele a mai sfințit și mijlocul curții care era înaintea templului Domnului, săvârșind acolo arderea de tot, darul de pâine și grăsimea jertfelor de împăcare, pentru că jertfelnicul de aramă care se afla înaintea Domnului era mic pentru a încăpea arderea de tot, darul de pâine și grăsimea jertfelor de împăcare.2Par 4,1 2Par 7,7
65 Și a sărbătorit Solomon și sărbătoarea (Corturilor) în același timp împreună cu tot Israelul, strângându-se adunare mare de la intrarea Hamatului și până la râul Egiptului, pentru a fi înaintea Domnului Dumnezeului nostru timp de șapte zile și alte șapte zile, adică paisprezece zile.Lv 23,34
66 În ziua a opta Solomon a dat drumul poporului. Și au binecuvântat toți pe rege și s-au întors la corturile lor, bucurându-se și veselindu-se cu inima pentru tot binele ce l-a făcut Domnul robului Său David și poporului Său Israel.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Atunci i-a adunat Solomón la Ierusalím pe bătrânii lui Israél și pe toate căpeteniile triburilor, pe capii de familie ai fiilor lui Israél ca să mute arca alianței Domnului din cetatea lui Davíd, adică Sión.
1 Atunci a adunat Solomon la el în Ierusalim pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile semințiilor și pe toți capii de familii ai fiilor lui Israel, ca să aducă chivotul cu legea Domnului din cetatea lui David, adică din Sion.
2 Toți oamenii lui Israél s-au adunat la regele Solomón pentru sărbătoarea din luna Etánim, care este a șaptea lună.
2 Și s-au adunat la regele Solomon toți Israeliții în zilele sărbătorilor din luna Etanim, care este a șaptea lună.
3 Au venit toți bătrânii lui Israél, iar preoții au ridicat arca.
3 Iar după ce au venit toți bătrânii lui Israel, au ridicat preoții chivotul
4 Au adus arca Domnului, cortul întâlnirii și toate instrumentele sanctuarului care erau în cort: preoții și levíții le-au dus.
4 Și au adus chivotul Domnului și cortul adunării și toate lucrurile sfinte care au fost în cort; acestea le-au adus preoții și leviții.
5 Regele Solomón și toată adunarea lui Israél care era cu el stăteau înaintea arcei și aduceau jertfe din turmă și din cireadă, care nu se puteau număra, nici calcula cât de multe erau.
5 Iar regele Solomon împreună cu toată obștea fiilor lui Israel, care se adunaseră la el, mergea înaintea chivotului, aducând jertfe vite mărunte și mari, care nu se puteau socoti și nici număra din pricina mulțimii lor.
6 Preoții au dus arca alianței Domnului la locul ei, în interiorul [încăperii] Debír, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor.
6 Și au băgat preoții chivotul cu legea Domnului la locul lui, în Sfânta Sfintelor din templu, sub aripile heruvimilor;
7 Căci heruvimii aveau aripile întinse spre locul arcei. Heruvimii acopereau arca și drugii erau pe deasupra.
7 Căci heruvimii își aveau aripile întinse peste locul chivotului și heruvimii acopereau de sus chivotul și pârghiile lui:
8 Drugii erau atât de lungi, încât capetele lor se vedeau din sanctuar în [încăperea] Debír, dar nu se vedeau afară. Și sunt acolo până în ziua de azi.
8 Pârghiile însă se împinseseră așa, încât capetele lor se vedeau din locașul sfânt, din fața Sfintei Sfintelor, iar de afară nu se zăreau; și acolo se află ele până în ziua de azi.
9 În arcă nu erau decât cele două table de piatră pe care le-a pus Moise în ea la Hóreb când Domnul a încheiat [alianță] cu fiii lui Israél la ieșirea lor din țara Egiptului.
9 În chivot nu era nimic, decât cele două table de piatră pe care Moise le pusese acolo în Horeb, când Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israel, după ieșirea lor din pământul Egiptului.
10 Când preoții au ieșit din sanctuar, norul a umplut casa Domnului.
10 Când preoții au ieșit din locașul sfânt, un nor a umplut templul Domnului.
11 Preoții nu au putut să rămână acolo să slujească din cauza norului. Căci gloria Domnului a umplut casa Domnului.
11 Și n-au putut preoții să stea la slujbă, din pricina norului, căci slava Domnului umpluse templul Domnului.
12 Atunci Solomón a zis:
„Domnul a zis că vrea
să locuiască în norul dens.
12 Atunci Solomon a zis: „Domnul a spus că binevoiește să locuiască în norul cel întunecos.
13 Eu ți-am zidit o casă înaltă,
un sălaș unde să locuiești
pentru totdeauna!”.
13 Eu ți-am zidit templul pentru locuință, în care Tu să petreci în veci”.
14 Regele și-a întors fața și a binecuvântat toată adunarea lui Israél. Toată adunarea lui Israél stătea în picioare.
14 Apoi s-a întors regele cu fața spre mulțime și a binecuvântat toată adunarea Israeliților, căci toată adunarea Israeliților sta de față,
15 Și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israél, care i-a vorbit cu gura lui Davíd, tatăl meu, și care a împlinit cu mâna lui [ceea ce a spus]:
15 Și a zis: „Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grăit cu gura Sa către David, tatăl meu, ceea ce astăzi a împlinit cu mâna Sa!
16 «Din ziua când l-am făcut pe poporul meu, Israél, să iasă din Egipt, n-am ales nicio cetate dintre toate triburile lui Israél ca să-mi zidească o casă unde să fie numele meu, dar l-am ales pe Davíd [rege] peste poporul meu, Israél».
16 El a zis: Din ziua în care am scos pe poporul Meu Israel din Egipt, nu Mi-am ales cetate în nici una din semințiile lui Israel, unde să fie zidită casa în care să petreacă numele Meu; dar apoi am ales Ierusalimul pentru petrecerea numelui Meu în el și am ales pe David ca să fie peste poporul Meu, Israel.
17 Tatăl meu Davíd avea de gând să zidească o casă pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israél.
17 Lui David, tatăl meu, îi intrase la inimă să zidească casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israel;
18 Domnul i-a zis lui Davíd, tatăl meu: «Pentru că ai avut de gând să construiești o casă pentru numele meu, bine ai făcut că ai avut acest gând.
18 Însă Domnul a zis către David, tatăl meu: ți-ai pus în gând să zidești casă numelui Meu; este bine că ți-ai pus aceasta la inimă.
19 Numai că nu tu vei zidi casa, ci fiul tău, cel ieșit din coapsele tale, el va zidi casa pentru numele meu».
19 Însă nu tu vei zidi templul, ci fiul tău care va ieși din coapsele tale, acela va zidi casă numelui Meu.
20 Domnul a împlinit cuvintele pe care le rostise. Eu m-am ridicat în locul lui Davíd, tatăl meu, și am stat pe tronul lui Israél, după cum a spus Domnul. Eu voi zidi casa pentru numele Domnului Dumnezeului lui Israél.
20 Și a Împlinit Domnul cuvântul Său care l-a grăit. Eu am urmat în locul tatălui meu. David, și am șezut pe tronul lui Israel, precum Domnul a zis, și am zidit templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel;
21 Am stabilit acolo un loc pentru arca în care este alianța Domnului pe care a încheiat-o cu părinții voștri când i-a scos din țara Egiptului”.
21 Și am pregătit acolo loc pentru chivotul în care se află legământul Domnului, făcut cu părinții noștri, când i-a scos din pământul Egiptului”.
22 Solomón a stat înaintea altarului Domnului, în fața întregii adunări a lui Israél. Și-a întins mâinile spre cer
22 Apoi a stat Solomon înaintea jertfelnicului Domnului, în fața întregii adunări a lui Israel, și și-a ridicat mâinile la cer și a zis:
23 și a zis: „Doamne Dumnezeul lui Israél, nu este Dumnezeu ca tine nici sus în ceruri, nici jos pe pământ: tu ții alianța și îndurarea față de slujitorii tăi care umblă înaintea ta din toată inima lor!
23 „Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea ție, nici în cer sus, nici pe pământ jos; Tu păzești legământul și ai milă de robii Tăi care umblă cu toată inima lor înaintea Ta;
24 Ai ținut ceea ce i-ai spus slujitorului tău Davíd, tatăl meu: ceea ce ai spus cu gura ta ai împlinit cu mâna ta, așa cum este astăzi.
24 Tu ai împlinit ce ai grăit către robul Tău David, tatăl meu; căci ce ai grăit cu gura Ta, aceea astăzi ai împlinit cu mâna Ta.
25 Acum, Doamne Dumnezeul lui Israél, [împlinește] față de slujitorul tău Davíd, tatăl meu, ceea ce ai spus: «Nu va lipsi om din fața mea care să stea pe tronul lui Israél. Numai fiii tăi să țină căile lor, umblând înaintea mea așa cum ai umblat tu!».
25 Și acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, să împlinești ceea ce ai grăit cu robul Tău David, tatăl meu, zicând: „Nu-ți va lipsi niciodată înaintea Mea un urmaș, care să șadă pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi își vor păzi drumul lor, purtându-se așa cum te-ai purtat tu înaintea Mea!”
26 Acum, Dumnezeul lui Israél, să se adeverească cuvintele tale pe care le-ai rostit slujitorului tău Davíd, tatăl meu!
26 Și acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fă să se adeverească cuvântul Tău care l-ai grăit cu robul Tău David, tatăl meu!
27 Căci într-adevăr locuiește Dumnezeu pe pământ? Iată, cerurile și cerurile cerurilor nu pot să te cuprindă! Cu atât mai puțin această casă pe care am construit-o.
27 Oare adevărat să fie că Domnul va locui cu oamenii pe pământ? Cerul și cerul cerurilor nu Te încap, cu atât mai puțin acest templu pe care l-am zidit numelui Tău;
28 Întoarce-ți fața spre rugăciunea slujitorului tău și spre cererea lui, Doamne Dumnezeul meu, ca să asculți strigătul și rugăciunea pe care ți-o adresează astăzi slujitorul tău!
28 Însă caută la rugăciunea robului Tău și la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Ascultă strigarea și rugăciunea lui cu care se roagă astăzi;
29 Să fie ochii tăi deschiși spre casa aceasta noapte și zi, spre locul în care ai zis: «Acolo va fi numele meu», ca să asculți rugăciunea pe care ți-o va adresa slujitorul tău în locul acesta!
29 Să-ți fie ochii Tăi deschiși ziua și noaptea la templul acesta, la acest loc, pentru care Tu ai zis: „Numele Meu va fi acolo”; să asculți strigarea și rugăciunea cu care robul Tău se va ruga în locul acesta.
30 Ascultă cererea slujitorului tău și a poporului tău, Israél, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din sălașul locuinței tale, din ceruri! Ascultă și iartă!
30 Să asculți rugăciunea robului Tău și a poporului Tău, Israel, când ei se vor ruga în locul acesta; să asculți din locul șederii Tale cel din ceruri, să asculți și să miluiești.
31 Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său și se va pune asupra lui un jurământ ca să-l facă să jure și jurământul va veni înaintea altarului tău în casa aceasta,
31 Când cineva va greși împotriva aproapelui său și i se va cere jurământ ca să jure și pentru jurământ ei vor veni înaintea jertfelnicului Tău la templul acesta,
32 ascultă-l din ceruri și fă dreptate slujitorilor tăi: condamnă-l pe cel vinovat, ca să aduci calea lui asupra capului lui, și îndreptățește-l pe cel drept, ca să-i dai după dreptatea lui!
32 Atunci Tu să asculți din cer și să faci judecată robilor Tăi, să osândești pe cel vinovat, întorcându-i în capul lui fapta lui, și să scapi pe cel drept, dându-i după dreptatea lui!
33 Când poporul tău, Israél, va fi lovit de dușman pentru că a păcătuit împotriva ta, dacă se vor întoarce la tine și vor preamări numele tău, dacă se vor ruga și-ți vor adresa cereri în casa aceasta,
33 Când poporul Tău Israel va fi bătut de dușman, pentru că a păcătuit înaintea Ta, și ei se vor întoarce la Tine și se vor mărturisi numelui Tău aducând rugăciuni și cereri în acest templu,
34 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului tău, Israél, și adu-i înapoi în țara pe care le-ai dat-o părinților lor!
34 Atunci Tu să asculți din cer, să ierți păcatul poporului Tău Israel și să-l întorci în pământul pe care l-ai dat părinților lor!
35 Când se va închide cerul și nu va fi ploaie pentru că au păcătuit împotriva ta, dacă se vor ruga în locul acesta și vor preamări numele tău, dacă se vor întoarce de la păcatele lor pentru că i-ai umilit,
35 Când se va încuia cerul și nu va fi ploaie, pentru că ei au păcătuit înaintea Ta, și Îți vor aduce rugăciuni în locul acesta și vor mărturisi numele Tău și se vor întoarce de la păcatul lor, căci Tu i-ai smerit,
36 ascultă-i din ceruri și iartă păcatul slujitorilor tăi și al poporului tău, Israél! Învață-i calea cea bună pe care să meargă și dă ploaie peste țara ta pe care ai dat-o poporului tău ca moștenire!
36 Atunci Tu să asculți din cer și să ierți păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel, arătându-le calea cea bună pe care să meargă, și să trimiți ploaie pământului Tău pe care l-ai dat poporului Tău de moștenire!
37 Când va fi foamete în țară, când va fi ciumă, tăciune, mană, lăcuste, omizi, când îi vor asedia dușmanii în țara porților lor, când va fi vreo plagă, vreo boală,
37 De va fi foamete pe pământ, de va fi ciumă și boală molipsitoare, de va fi vânt dogoritor, uscăciune, lăcustă, omidă, dușmanul de îl va strâmtora în porțile cetății lui, de va fi orice necaz sau orice boală,
38 orice rugăciune, orice cerere făcută pentru fiecare om și pentru tot poporul tău, Israél, când își va recunoaște fiecare suferința inimii și își va întinde mâinile spre casa aceasta,
38 Orice rugăciune, orice cerere care se va face de orice om din tot poporul lui Israel, când ei își vor cunoaște mustrarea cugetului lor și își vor întinde mâinile lor la templul acesta,
39 ascultă-l din ceruri, din sălașul locuinței tale, și iartă-l! Binevoiește și dă fiecăruia după toate căile lui, tu care cunoști inima lui – pentru că tu, numai tu cunoști inima tuturor fiilor oamenilor –
39 Tu să asculți din cer, din locul șederii Tale, și să miluiești; să faci și să dai fiecăruia după căile sale, după cum Tu cunoști inima lui; căci Tu singur știi inima tuturor fiilor oamenilor;
40 ca să se teamă de tine în toate zilele cât vor trăi pe fața pâmântului pe care l-ai dat părinților noștri!
40 Pentru ca să se teamă de Tine toate zilele, cât vor trăi pe pământul pe care l-ai dat părinților noștri!
41 Când străinul care nu este din poporul tău, Israél, va veni dintr-o țară îndepărtată pentru numele tău –
41 Chiar străinul, care nu este din poporul Tău Israel, de va veni pentru numele Tău din pământ depărtat,
42 căci se va auzi de numele tău cel mare, de mâna ta cea puternică și de brațul tău cel întins – când va veni să se roage în casa aceasta,
42 Căci se va auzi de numele Tău cel mare și de mâna Ta cea puternică și de brațul Tău cel întins, și el va veni și se va ruga la templul acesta,
43 ascultă-l din ceruri, din sălașul locuinței tale și fă după cum străinul a strigat către tine, pentru ca să cunoască toate popoarele pământului numele tău și să se teamă de tine ca și poporul tău, Israél, și să se știe că numele tău este invocat asupra acestei case pe care am construit-o!
43 Să-l ascuți din cer, din locul șederii Tale, și să faci tot ceea ce străinul Îți va cere ție, pentru ca să știe toate popoarele pământului de numele Tău, să se teamă de Tine, cum se teme poporul Tău Israel, și să știe că numele Tău este chemat peste templul acesta pe care eu l-am zidit!
44 Când poporul tău va ieși la luptă împotriva dușmanului său pe drumul pe care îl vei trimite și se va ruga Domnului îndreptat spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,
44 Când poporul Tău va porni cu război împotriva dușmanului său, pe drumul pe care-l vei trimite, și se va ruga Domnului, întorcându-se spre cetatea care ți-ai ales-o și spre templul pe care l-am zidit numelui Tău,
45 ascultă din ceruri rugăciunile și cererile lui și fă-i dreptate!
45 Atunci ascultă din cer rugăciunea lor și să faci ceea ce le este cu dreptate!
46 Când va păcătui împotriva ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – și te vei mânia pe el și-l vei da în mâna dușmanului, care-l va duce captiv în țara dușmanului, departe sau aproape,
46 Când ei vor păcătui înaintea Ta, căci nu este om care să nu păcătuiască, și Tu Te vei mânia pe ei și îi vei da dușmanilor lor, și cei care i-au robit îi vor duce în pământul dușmanului, departe sau aproape,
47 dacă va pune [asta] la inimă în țara unde va fi captiv, dacă se va întoarce și va căuta îndurare la tine în țara captivității lui, zicând: «Am păcătuit, am săvârșit nelegiuire: sunt vinovat»,
47 Și când ei, în pământul în care se vor găsi în robie, își vor veni în sine și se vor întoarce și ți se vor ruga în pământul celor ce i-au robit, zicând: „Am păcătuit, fărădelege am făcut, vinovați suntem”,
48 dacă se va întoarce la tine din toată inima lui și din tot sufletul său în țara dușmanilor lui care l-au dus în captivitate, dacă se va ruga ție îndreptat spre țara lui pe care ai dat-o părinților lor, spre cetatea pe care ai ales-o, spre casa pe care am construit-o pentru numele tău,
48 Și se vor întoarce către Tine cu toată inima lor și cu tot sufletul lor, în pământul dușmanilor care i-au robit, și se vor ruga către Tine, întorcându-se spre pământul care l-ai dat părinților lor, spre cetatea care ți-ai ales-o și spre templul pe care l-am zidit numelui Tău,
49 ascultă din ceruri, din sălașul locuinței tale rugăciunile și cererile sale și fă-i dreptate!
49 Atunci să asculți din cer, din locul șederii Tale, rugăciunea și cererea lor, făcându-le ceea ce este cu dreptate.
50 Iartă-i poporului tău păcatele și toate nelegiuirile pe care le-a săvârșit împotriva ta și fă-l să găsească îndurarea înaintea celor care l-au dus captiv, ca să se îndure de el!
50 Să ierți poporului Tău ce a păcătuit înaintea Ta și toate nelegiuirile lui care le-a făcut înaintea Ta și să trezești mila către ei în cei ce i-au robit, pentru ca să fie miloși cu ei;
51 Căci ei sunt poporul tău și moștenirea ta. Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier.
51 Căci ei sunt poporul Tău și moștenirea Ta, pe care l-ai scos din Egipt, din cuptorul cel de fier!
52 Ochii tăi să fie deschiși la cererea slujitorului tău și la cererea poporului tău, Israél, ca să-i asculți în orice îți vor cere!
52 Să-ți fie urechile Tale și ochii Tăi deschiși la rugăciunea robului Tău și la rugăciunea poporului Tău Israel, pentru ca să-i auzi totdeauna, când ei vor striga către Tine,
53 Căci tu i-ai ales dintre toate popoarele pământului ca să fie moștenirea ta, după cum ai vorbit prin Moise, slujitorul tău, când i-ai făcut pe părinții noștri să iasă din Egipt, Doamne Dumnezeule!”.
53 Că Tu Ți i-ai ales spre moștenire dintre toate popoarele pământului, precum ai grăit prin Moise, robul Tău, când ai scos pe părinții noștri din Egipt, Stăpâne Doamne!”
54 Când Solomón a terminat de adresat Domnului toată rugăciunea aceasta și cererea aceasta, s-a ridicat dinaintea altarului Domnului unde îngenunchease și unde era cu mâinile întinse spre cer.
54 Când Solomon a sfârșit toată această rugăciune și cerere către Domnul, s-a sculat dinaintea jertfelnicului Domnului, unde stătuse îngenunchiat cu mâinile întinse spre cer,
55 Stând în picioare, a binecuvântat toată adunarea lui Israél cu glas puternic, zicând:
55 Și stând în picioare, a binecuvântat toată adunarea Israeliților, zicând:
56 „Binecuvântat să fie Domnul care a dat liniște poporului său, Israél, conform cu tot ce a spus! Nu a rămas neîmplinit niciunul dintre cuvintele cele bune pe care le-a spus prin Moise, slujitorul său.
56 „Binecuvântat fie Domnul Dumnezeu, Care a dat odihnă poporului Său Israel, precum a grăit! Nu a rămas neîmplinit nici un cuvânt din toate bunele Lui cuvinte care le-a grăit prin robul Său Moise.
57 Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi cum a fost cu părinții noștri; să nu ne părăsească și să nu ne lase!
57 Să fie cu noi Domnul Dumnezeul nostru cum a fost El cu părinții noștri și să nu ne lase, părăsindu-ne.
58 Să ne plece inimile spre el, ca să umblăm pe toate căile sale și să păzim poruncile lui, hotărârile lui și legile pe care le-a poruncit părinților noștri!
58 Plecând spre El inima noastră, să umblăm pe toate căile Lui și să păzim poruncile, rânduielile și legile Lui, pe care le-a poruncit părinților noștri;
59 Cuvintele acestea pe care le-am adresat în rugăciune înaintea Domnului să fie zi și noapte aproape de Domnul, ca să facă dreptate slujitorului său și poporului său, Israél, după nevoia fiecărei zile!
59 Și să fie cuvintele acestea cu care m-am rugat astăzi, înaintea Domnului, aproape de Domnul Dumnezeul nostru, ziua și noaptea, pentru ca să facă dreptate robului și poporului Său Israel, din zi în zi,
60 Pentru ca să cunoască toate popoarele pământului că Domnul, el este Dumnezeu și că nu este altul!
60 Pentru ca să cunoască toate popoarele că Domnul este Dumnezeu și nu este altul afară de El!
61 Inima voastră să fie întru totul cu Domnul Dumnezeul nostru ca să mergeți după hotărârile sale și să păziți poruncile sale, așa cum este astăzi!”.
61 Să fie inima voastră întreagă la Domnul Dumnezeul nostru, ca să petreceți după rânduielile Lui și să păziți poruncile Lui, ca acum!”
62 Regele și tot Israélul care era cu el au adus jertfe înaintea Domnului.
62 Și regele împreună cu toți Israeliții au adus jertfă Domnului.
63 Solomón a înjunghiat douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de împăcare, jertfă pentru Domnul. Și au dedicat regele și toți fiii lui Israél casa Domnului.
63 Pentru jertfa de împăcare pe care a adus-o el Domnului, Solomon a adus douăzeci și două de mii de vite mari și o sută douăzeci de mii de vite mărunte. Așa a sfințit regele și toți fiii lui Israel templul Domnului.
64 În ziua aceea, regele a consacrat interiorul curții care este înaintea templului Domnului; căci acolo a adus arderile de tot, ofrandele și grăsimile jertfelor de împăcare, pentru că altarul de bronz care este înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderile de tot, ofrandele și grăsimile jertfelor de împăcare.
64 Tot în acea zi regele a mai sfințit și mijlocul curții care era înaintea templului Domnului, săvârșind acolo arderea de tot, darul de pâine și grăsimea jertfelor de împăcare, pentru că jertfelnicul de aramă care se afla înaintea Domnului era mic pentru a încăpea arderea de tot, darul de pâine și grăsimea jertfelor de împăcare.
65 Solomón a celebrat în acea vreme sărbătoarea cu tot Israélul care era cu el – o adunare mare venită de la intrarea în Hamát până la râul Egiptului – înaintea Domnului Dumnezeului nostru timp de șapte zile și alte șapte zile, adică paisprezece zile.
65 Și a sărbătorit Solomon și sărbătoarea (Corturilor) în același timp împreună cu tot Israelul, strângându-se adunare mare de la intrarea Hamatului și până la râul Egiptului, pentru a fi înaintea Domnului Dumnezeului nostru timp de șapte zile și alte șapte zile, adică paisprezece zile.
66 În ziua a opta, a dat drumul poporului. Ei l-au binecuvântat pe rege și s-au dus la corturile lor, veseli și cu inima bucuroasă pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul lui Davíd, slujitorul său, și poporului său, Israél.
66 În ziua a opta Solomon a dat drumul poporului. Și au binecuvântat toți pe rege și s-au întors la corturile lor, bucurându-se și veselindu-se cu inima pentru tot binele ce l-a făcut Domnul robului Său David și poporului Său Israel.
