1 După ce regatul s-a întărit în mâinile lui Solomon, Solomon s-a înrudit cu Faraon, regele Egiptului, căci a luat pentru el pe fiica lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David, până o terminat de zidit casa sa, templul Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului.1Rg 7,8
2 Poporul tot mai aducea jertfe pe înălțimi, căci nu era încă zidit templul numelui Domnului până în acel timp.Lv 17,4 2Par 33,17
3 Și Solomon, care iubea pe Domnul, purtându-se după legea tatălui său, a adus și el jertfe și tămâieri pe înălțimi.
4 Deci s-a sculat și el și s-a dus la Ghibeon, ca să aducă jertfe acolo, căci acolo era cea mai mare înălțime. O mie de jertfe pentru ardere de tot a adus Solomon pe acel jertfelnic.1Par 16,39 2Par 1,3
5 La Ghibeon însă S-a arătat Domnul lui Solomon noaptea în vis și a zis: „Cere ce vrei să-ți dau!”1Rg 9,2 2Par 1,7
6 Și a zis Solomon: „Tu ai făcut cu robul Tău David, tatăl meu, mare milă; și, pentru că el s-a purtat cu vrednicie și cu dreptate și inimă curată înaintea Ta, nu ți-ai luat această milă mare de la el; și i-ai dăruit fiu pe tronul lui, precum și este aceasta astăzi.1Par 28,5 2Par 1,8 Sol 9,7
7 Și acum Tu, Doamne Dumnezeul meu, ai pus pe robul Tău rege în locul lui David, tatăl meu; însă eu sunt foarte tânăr și nu știu să conduc.Ir 10,23
8 Și robul Tău este în mijlocul poporului Tău pe care l-ai ales, popor nesfârșit de mare, care din pricina mulțimii lui nu se poate nici socoti, nici număra.2Par 1,9
9 Dăruiește-i dar robului Tău minte pricepută, ca să asculte și să judece poporul Tău și să deosebească ce este bine și ce este rău; căci cine poate să povățuiască pe acest popor al Tău, care este nesfârșit de mare?”Sol 6,21 Sol 9,4
10 Și i-a plăcut Domnului că Solomon a cerut aceasta.
11 Și a zis Dumnezeu: „Deoarece tu ai cerut aceasta și n-ai cerut viață lungă; n-ai cerut bogăție, n-ai cerut sufletele dușmanilor tăi, ci ai cerut înțelepciune, ca să știi să judeci,
12 Iată Eu voi face după cuvântul tău; iată, Eu îți dau minte înțeleaptă și pricepută, cum nici unul n-a fost ca tine înaintea ta și cum nici nu se va mai ridica după tine.1Rg 4,29 1Rg 5,12 1Rg 10,23 Iac 1,5
13 Ba îți voi da și ceea ce tu n-ai cerut: bogăție și slavă, așa încât nici unul dintre regi nu va fi asemenea ție, în toate zilele tale.Sol 7,11 Mt 6,33 Lc 12,31
14 Și dacă vei umbla pe drumul Meu, ca să păzești legile Mele și poruncile Mele, cum a umblat tatăl tău David, îți voi înmulți și zilele tale”.Lv 18,5 Ps 90,16 Pr 3,16
15 Și s-a trezit Solomon din somn Și iată, acesta fusese vis. Apoi s-a sculat și a venit la Ierusalim și a stat înaintea jertfelnicului celui de dinaintea chivotului cu legea Domnului, care era în Sion, a adus arderi de tot, a săvârșit jertfe de împăcare și a făcut mare ospăț pentru toate slugile sale.
16 Atunci au venit două femei desfrânate la rege și au stat înaintea lui.
17 Și a zis una din femei: „Rogu-mă, domnul meu, noi trăim într-o casă; și eu am născut la ea, în casa aceea.
18 A treia zi după ce am născut eu, a născut și această femeie și eram împreună și nu era nimeni străin cu noi în casă, afară de noi amândouă.
19 Însă noaptea a muțit fiul acestei femei, căci a adormit peste el.
20 Și s-a sculat ea pe la miezul nopții și mi-a luat pe fiul meu de lângă mine, când eu, roaba ta, dormeam și l-a pus la pieptul ci; iar pe fiul ei cel mort l-a pus la pieptul meu.
21 Dimineața când m-am sculat ca să-mi alăptez fiul, iată, el era mort; iar când m-am uitat la el mai bine dimineața, acesta nu era fiul meu, pe care-l născusem”.
22 Iar cealaltă femeie a zis: „Ba nu, fiul meu e viu, iar fiul tău e mort!” Iar aceasta îi zicea: „Ba nu, fiul tău este mort și al meu e viu!” și vorbeau ele așa înaintea regelui.
23 Atunci regele a zis: „Aceasta zice: Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort; iar aceea zice; Ba nu, fiul tău este cel mort și fiul meu este cel viu”.
24 Apoi a zis Solomon: „Dați-mi o sabie”; și i s-a adus regelui o sabie.
25 Și a zis regele: „Tăiați copilul cel viu în două și dați o jumătate din el uneia și o jumătate din el celeilalte!”
26 Și a răspuns femeia al cărui fiu era viu regelui, – căci i se rupea inima de milă pentru fiul ei: „Rogu-mă, domnul meu, dați-i ei acest prunc viu și nu-l omorâți!” Iar cealaltă a zis: „Ca să nu fie nici al meu, nici al ei, tăiați-l!”Is 49,15
27 Și regele a zis: „Dați-i acesteia copilul cel viu, că aceasta este mama lui!”Pr 16,10
28 Și a auzit tot Israelul de judecata aceasta pe care a făcut-o regele. Și au început să se teamă de rege, căci vedeau că înțelepciunea lui Dumnezeu este în el, ca să facă judecată și dreptate.Sol 8,4.11
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Solomón s-a înrudit prin căsătorie cu Faraón, regele Egiptului. A luat-o de soție pe fiica lui Faraón și a adus-o în cetatea lui Davíd până ce a terminat de construit casa lui, casa Domnului și zidul Ierusalímului de jur împrejur.
1 După ce regatul s-a întărit în mâinile lui Solomon, Solomon s-a înrudit cu Faraon, regele Egiptului, căci a luat pentru el pe fiica lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David, până o terminat de zidit casa sa, templul Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului.
2 Dar poporul aducea jertfe pe înălțimi, pentru că nu fusese construită o casă pentru numele Domnului până în zilele acelea.
2 Poporul tot mai aducea jertfe pe înălțimi, căci nu era încă zidit templul numelui Domnului până în acel timp.
3 Solomón îl iubea pe Domnul, mergând după obiceiurile lui Davíd, tatăl său. Numai că oferea pe înălțimi jertfe și tămâie.
3 Și Solomon, care iubea pe Domnul, purtându-se după legea tatălui său, a adus și el jertfe și tămâieri pe înălțimi.
4 Regele a mers la Gabaón să aducă jertfe acolo, căci era cea mai însemnată înălțime. O mie de arderi de tot a adus Solomón pe altarul acela.
4 Deci s-a sculat și el și s-a dus la Ghibeon, ca să aducă jertfe acolo, căci acolo era cea mai mare înălțime. O mie de jertfe pentru ardere de tot a adus Solomon pe acel jertfelnic.
5 La Gabaón, Domnul i s-a arătat în vis lui Solomón noaptea. Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau!”.
5 La Ghibeon însă S-a arătat Domnul lui Solomon noaptea în vis și a zis: „Cere ce vrei să-ți dau!”
6 Solomón a răspuns: „Tu ai arătat o mare îndurare față de slujitorul tău Davíd, tatăl meu, pentru că umbla înaintea ta în adevăr, în dreptate și în corectitudinea inimii față de tine. Ai păstrat pentru el această mare bunăvoință și i-ai dat un fiu care stă pe tronul său, cum este astăzi.
6 Și a zis Solomon: „Tu ai făcut cu robul Tău David, tatăl meu, mare milă; și, pentru că el s-a purtat cu vrednicie și cu dreptate și inimă curată înaintea Ta, nu ți-ai luat această milă mare de la el; și i-ai dăruit fiu pe tronul lui, precum și este aceasta astăzi.
7 Acum, Doamne Dumnezeul meu, tu l-ai făcut pe slujitorul tău rege în locul tatălui meu, Davíd. Însă eu sunt doar un copil: nu știu să ies și să intru.
7 Și acum Tu, Doamne Dumnezeul meu, ai pus pe robul Tău rege în locul lui David, tatăl meu; însă eu sunt foarte tânăr și nu știu să conduc.
8 Slujitorul tău este în mijlocul poporului pe care l-ai ales, popor numeros care nu poate fi nici socotit, nici numărat.
8 Și robul Tău este în mijlocul poporului Tău pe care l-ai ales, popor nesfârșit de mare, care din pricina mulțimii lui nu se poate nici socoti, nici număra.
9 Dă-i slujitorului tău o inimă ascultătoare, ca să-l judece pe poporul tău, discernând între bine și rău! Căci cine poate să-l judece pe poporul tău, care este atât de mare?”.
9 Dăruiește-i dar robului Tău minte pricepută, ca să asculte și să judece poporul Tău și să deosebească ce este bine și ce este rău; căci cine poate să povățuiască pe acest popor al Tău, care este nesfârșit de mare?”
10 Cererea aceasta a fost plăcută în ochii Domnului pentru că Solomón a cerut lucrul acesta.
10 Și i-a plăcut Domnului că Solomon a cerut aceasta.
11 Dumnezeu a zis: „Fiindcă ai cerut lucrul acesta – nu ai cerut pentru tine zile multe, nu ai cerut pentru tine bogății, nu ai cerut viața dușmanilor tăi, ci ai cerut pentru tine discernământ ca să asculți judecata –,
11 Și a zis Dumnezeu: „Deoarece tu ai cerut aceasta și n-ai cerut viață lungă; n-ai cerut bogăție, n-ai cerut sufletele dușmanilor tăi, ci ai cerut înțelepciune, ca să știi să judeci,
12 iată, voi face după cuvintele tale. Îți voi da o inimă înțeleaptă și chibzuită: ca tine nu a mai fost nimeni înainte și după tine nu se va mai ridica nimeni ca tine.
12 Iată Eu voi face după cuvântul tău; iată, Eu îți dau minte înțeleaptă și pricepută, cum nici unul n-a fost ca tine înaintea ta și cum nici nu se va mai ridica după tine.
13 Îți voi da ce n-ai cerut: bogății și faimă. Și nu va fi nimeni ca tine între regi în toate zilele [vieții] tale.
13 Ba îți voi da și ceea ce tu n-ai cerut: bogăție și slavă, așa încât nici unul dintre regi nu va fi asemenea ție, în toate zilele tale.
14 Dacă vei merge pe căile mele, păzind hotărârile și poruncile mele, așa cum a umblat Davíd, tatăl tău, îți voi lungi zilele”.
14 Și dacă vei umbla pe drumul Meu, ca să păzești legile Mele și poruncile Mele, cum a umblat tatăl tău David, îți voi înmulți și zilele tale”.
15 Apoi Solomón s-a trezit. Și, iată, a fost un vis! Solomón a venit la Ierusalím și a stat înaintea arcei alianței Domnului. A adus arderi de tot, a oferit jertfe de împăcare și a dat un ospăț tuturor slujitorilor lui.
15 Și s-a trezit Solomon din somn Și iată, acesta fusese vis. Apoi s-a sculat și a venit la Ierusalim și a stat înaintea jertfelnicului celui de dinaintea chivotului cu legea Domnului, care era în Sion, a adus arderi de tot, a săvârșit jertfe de împăcare și a făcut mare ospăț pentru toate slugile sale.
16 Atunci au venit două prostituate la rege și au stat înaintea lui.
16 Atunci au venit două femei desfrânate la rege și au stat înaintea lui.
17 Una dintre femei a zis: „Domnul meu, eu și femeia aceasta locuiam în aceeași casă și am născut cu ea în casă.
17 Și a zis una din femei: „Rogu-mă, domnul meu, noi trăim într-o casă; și eu am născut la ea, în casa aceea.
18 La trei zile după ce am născut eu, a născut și femeia aceasta. Locuiam împreună și nu era niciun străin cu noi în casă; nu eram decât noi amândouă în casă.
18 A treia zi după ce am născut eu, a născut și această femeie și eram împreună și nu era nimeni străin cu noi în casă, afară de noi amândouă.
19 Dar a murit fiul acestei femei noaptea, pentru că s-a culcat peste el.
19 Însă noaptea a muțit fiul acestei femei, căci a adormit peste el.
20 Ea s-a sculat pe la mijlocul nopții, l-a luat pe fiul meu de lângă mine când slujitoarea ta dormea și l-a culcat la sânul ei; iar pe fiul ei care murise l-a culcat la sânul meu.
20 Și s-a sculat ea pe la miezul nopții și mi-a luat pe fiul meu de lângă mine, când eu, roaba ta, dormeam și l-a pus la pieptul ci; iar pe fiul ei cel mort l-a pus la pieptul meu.
21 Dimineața m-am ridicat să-l alăptez pe fiul meu și, iată, era mort. Dimineața m-am uitat cu atenție la el și, iată, nu era fiul meu pe care-l născusem”.
21 Dimineața când m-am sculat ca să-mi alăptez fiul, iată, el era mort; iar când m-am uitat la el mai bine dimineața, acesta nu era fiul meu, pe care-l născusem”.
22 Cealaltă femeie a zis: „Ba nu! Fiul meu este cel viu, iar fiul tău, cel mort”. Dar [cea dintâi] a răspuns: „Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu”. Și așa vorbeau ele înaintea regelui.
22 Iar cealaltă femeie a zis: „Ba nu, fiul meu e viu, iar fiul tău e mort!” Iar aceasta îi zicea: „Ba nu, fiul tău este mort și al meu e viu!” și vorbeau ele așa înaintea regelui.
23 Regele a zis: „Una zice: «Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort». Și cealaltă zice: «Ba nu! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu»”.
23 Atunci regele a zis: „Aceasta zice: Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort; iar aceea zice; Ba nu, fiul tău este cel mort și fiul meu este cel viu”.
24 Regele a zis: „Aduceți-mi o sabie!”. Și au adus o sabie înaintea regelui.
24 Apoi a zis Solomon: „Dați-mi o sabie”; și i s-a adus regelui o sabie.
25 Regele a zis: „Împărțiți copilul cel viu și dați o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!”.
25 Și a zis regele: „Tăiați copilul cel viu în două și dați o jumătate din el uneia și o jumătate din el celeilalte!”
26 Atunci femeia al cărei copil era viu a simțit că i se rupe inima pentru copil și i-a zis împăratului: „Te rog, domnul meu, dă-i-l ei pe copilul cel viu, dar nu-l omorâți!”. Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău, ci să-l împartă!”.
26 Și a răspuns femeia al cărui fiu era viu regelui, – căci i se rupea inima de milă pentru fiul ei: „Rogu-mă, domnul meu, dați-i ei acest prunc viu și nu-l omorâți!” Iar cealaltă a zis: „Ca să nu fie nici al meu, nici al ei, tăiați-l!”
27 Regele a zis: „Dați-i [celei dintâi] copilul cel viu și nu-l omorâți! Ea este mama lui”.
27 Și regele a zis: „Dați-i acesteia copilul cel viu, că aceasta este mama lui!”
28 Tot Israélul a auzit de judecata pe care o făcuse regele. S-au temut de rege, căci au văzut că înțelepciunea lui Dumnezeu era în el pentru a face judecata.
28 Și a auzit tot Israelul de judecata aceasta pe care a făcut-o regele. Și au început să se teamă de rege, căci vedeau că înțelepciunea lui Dumnezeu este în el, ca să facă judecată și dreptate.
