1 Benhadad, regele Siriei, și-a adunat oștirea sa; și s-au însoțit cu el treizeci și doi de regi, cu cai și care de război. Și s-a dus și a împresurat Samaria și s-a războit împotriva ei.
2 Atunci a trimis soli la Ahab, regele lui Israel, în cetate și a zis:
3 „Așa zice Benhadad: Argintul tău și aurul tău este al meu, femeile tale și fiii tăi cei frumoși sunt ai mei!”
4 Iar regele lui Israel a răspuns și a zis: „După cuvântul tău să fie, domnul meu rege. Eu și toate ale mele ale tale să fie!”
5 Și s-au întors solii și au zis: „Așa zice Benhadad: Am trimis la tine ca să-ți spună: Argintul și aurul tău, femeile și fiii tăi să mi le dai!
6 De aceea mâine, pe vremea aceasta, voi trimite robii mei la tine, iar ei îți vor scotoci casa ta și casele slugilor tale și pe tot ce este mai scump în ochii tăi vor pune mâna și vor lua!”
7 Atunci a chemat regele lui Israel pe toți bătrânii țării și a zis: „Luați seama și vedeți că îmi caută mereu pricină; când a trimis la mine pentru femeile mele și pentru fiii mei și pentru argintul meu și pentru aurul meu, eu nu l-am respins!”
8 Și au zis toți bătrânii și tot poporul: „Să nu-l asculți, nici să nu te învoiești!”
9 Și a zis el solilor lui Benhadad: „Spuneți domnului meu, regele: Toate lucrurile pentru care ai trimis la robul tău ia început sunt gata să le fac; dar acest lucru nu pot să-l fac!” Și au plecat solii și au dus răspunsul.
10 Și a trimis Benhadad la el, ca să-i spună: „Asta și asta să-mi facă mie dumnezeii și așa să mă pedepsească, dacă țărâna Samariei are să ajungă să umple pumnii tuturor oamenilor care au să vină cu mine!”1Rg 19,2
11 Și a răspuns regele lui Israel și a zis: „Spuneți să nu se laude cel ce se încinge ca cel ce se descinge”.1Rg 22,27
12 Când a primit acest răspuns, Benhadad era la ospăț în corturi, cu ceilalți regi. Și a zis robilor săi: „Împresurați cetatea!” Și au împresurat-o.
13 Dar iată un prooroc s-a apropiat de Ahab, regele lui Israel, și a zis: „Așa zice Domnul: Vezi toată mulțimea aceasta mare? Iată, Eu ți-o dau astăzi în mână, ca să cunoști că Eu sunt Domnul.1Rg 18,4 1Rg 22,8
14 Iar Ahab a zis: „Prin cine?” Răspuns-a acela: „Așa zice Domnul: Prin slugile căpeteniilor de peste ținuturi!” Și a zis Ahab: „Cine va începe lupta?” Iar acela a zis: „Tu!”
15 Atunci a numărat Ahab slugile căpeteniilor de peste ținuturi, și s-au găsit două sute treizeci și două; după ei a numărat și tot poporul și toți fiii lui Israel au fost șapte mii.
16 Și au ieșit la război pe la amiază. Iar Benhadad băuse până se îmbătase în corturi cu cei treizeci și doi de regi, care-i dăduseră ajutor.
17 Și au ieșit la război mai întâi slugile căpeteniilor de peste ținuturi. Și a trimis Benhadad pe unii din ai lui, și aceștia i-au făcut cunoscut că oamenii din Samaria au ieșit la război.
18 Iar el le-a zis: „Dacă ei au venit pentru pace, să-i prindeți de vii; iar dacă au venit pentru război, tot de vii să-i prindeți!”
19 Au ieșit, așadar, la război slugile căpeteniilor de peste ținuturi din cetate și oștirea oare era după ei și au lovit fiecare pe potrivnicul său;
20 Și au fugit Sirienii, iar Israeliții îi fugăreau din urmă; și Benhadad a scăpat pe un cal cu călăreții săi.
21 Atunci, ieșind regele israelitean, a luat caii și carele și a făcut măcel mare în rândul Sirienilor.
22 Și s-a apropiat proorocul de regele israelit și i-a zis: „Du-te de te întărește, ca să știi să bagi de seamă ce ai de făcut, pentru că după un an regele Siriei are să se scoale din nou împotriva ta!”
23 Zis-au slugile regelui sirian către el: „Dumnezeul lor este Dumnezeul munților, iar nu Dumnezeul văilor, pentru aceasta au fost ei mai tari decât noi; dar de ne vom bate cu ei în vale, vom fi noi mai tari decât ei.
24 Așadar, iată ce să faci: Să scoți pe fiecare rege de la locul lui, și să-l înlocuiești cu căpeteniile din ținuturi.
25 Și să strângi atâta oștire, câtă oștire ai pierdut, și cai atâția, câți ai avut, și care atâtea, câte ai avut, și să ne batem cu ei și în vale; și atunci de bună seamă vom fi mai tari decât ei”. Și a ascultat el cuvântul lor și a făcut așa.
26 După trecerea anului, Benhadad a numărat pe Sirieni și a mers la Afec, ca să se bată cu Israel.
27 Fiii lui Israel însă erau și ei cu toate gata de luptă și au ieșit în întâmpinarea lor. Fiii lui Israel și-au așezat tabăra înaintea lor, ca două turme mici de capre, iar Sirienii umpleau pământul.1Mac 3,16
28 Atunci s-a apropiat omul lui Dumnezeu și a zis regelui lui Israel: „Așa zice Domnul: Pentru că Sirienii vorbesc: Domnul este Dumnezeul munților, iar nu Dumnezeul văilor, iată Eu îți voi da toată această mulțime în mâna ta, ca să cunoști că Eu sunt Domnul!”Ies 15,3 2Rg 19,22
29 Și au stat taberele una în fața celeilalte șapte zile; iar în ziua a șaptea s-a început bătălia și fiii lui Israel au doborât într-o singură zi o sută de mii de pedestrași sirieni.
30 Ceilalți au fugit la Afec, în cetate; acolo a căzut zidul peste douăzeci și șapte de mii de oameni, din cei rămași. Iar Benhadad a fugit în cetate și a intrat la curtea domnească într-o cămară dosnică.1Rg 20,26 1Rg 22,25 2Par 18,24
31 Slugile sale însă i-au zis: „Am auzit că regii casei lui Israel sunt regi milostivi; dă-ne voie să punem sac peste coapsele noastre și peste capetele noastre funii, să mergem la regele israelit; poate ne va cruța viața”.2Rg 6,26 2Mac 10,25
32 Și s-au încins ei peste coapsele lor cu sac și au venit la regele lui Israel și i-au zis: „Robul tău Benhadad zice: Cruță-mi viața!” Acela însă a zis: „De mai trăiește încă, e fratele meu!”
33 Și oamenii aceștia au luat aceasta ca semn bun și repede i-au apucat vorba din gură și au zis: „Fratele tău Benhadad trăiește”. Iar el a zis: „Duceți-vă de-l aduceți”. Și a venit Benhadad la el, și acesta l-a luat cu el în car.
34 Și i-a zis Benhadad: „Cetățile care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău, eu ți le întorc; și îți deschid târg de vânzare în Damasc, cum și-a deschis tatăl meu în Samaria”. Și a zis Ahab: „Cu acest legământ și eu îți voi da drumul!” Și încheind cu el legământ, i-a dat drumul.1Rg 22,3
35 Atunci un om din fiii proorocilor a zis către un prieten al său, după cuvântul Domnului: „Bate-mă!” Dar acesta nu s-a învoit să-l bată.
36 Atunci i-a zis: „Pentru că nu asculți de glasul Domnului, iată, când vei pleca de lângă mine, te va ucide un leu”. Și plecând omul acela de la el, l-a întâlnit un leu și l-a ucis pe dânsul.1Rg 13,24
37 Iar cel din fiii proorocilor a găsit un alt om și i-a zis: „Lovește-mă!” Și acest om l-a lovit și l-a rănit.
38 Și s-a dus proorocul în calea regelui, acoperindu-și ochii cu părul capului său.
39 Iar când a trecut regele pe lângă el, a strigat după rege și a zis: „Robul tău a fost la bătălie, și iată un om care stătuse la o parte mi-a adus un alt om și mi-a zis: Păzește pe omul acesta; de îl vei scăpa, vei răspunde cu sufletul tău pentru sufletul lui sau va trebui să-l plătiți cu un talant de argint.
40 Când robul tău se îndeletnicea cu unele treburi, acela a scăpat”. Și i-a zis regele lui Israel: „Osânda ta singur ai spus-o”.
41 Atunci el și-a dat la o parte părul de peste ochii lui și l-a cunoscut regele că este unul din prooroci.
42 Și i-a zis: „Așa zice Domnul: Pentru că ai dat drumul din mâinile tale unui om blestemat de Mine, sufletul tău va fi în locul sufletului lui și poporul tău în locul poporului lui!”1Rg 22,35
43 Și s-a dus regele lui Israel acasă, trist și aprins de mânie și a venit în Samaria.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Ben-Hadád, regele Síriei, și-a adunat toți vitejii. Cu el erau treizeci și doi de regi, cai și care. A urcat împotriva Samaríei și a făcut război împotriva ei.
1 Benhadad, regele Siriei, și-a adunat oștirea sa; și s-au însoțit cu el treizeci și doi de regi, cu cai și care de război. Și s-a dus și a împresurat Samaria și s-a războit împotriva ei.
2 A trimis mesageri la Aháb, regele lui Israél, în cetate.
2 Atunci a trimis soli la Ahab, regele lui Israel, în cetate și a zis:
3 Și i-a zis: „Așa vorbește Ben-Hadád: «Argintul tău și aurul tău sunt ale mele. Soțiile tale și fiii tăi buni sunt și ei ai mei»”.
3 „Așa zice Benhadad: Argintul tău și aurul tău este al meu, femeile tale și fiii tăi cei frumoși sunt ai mei!”
4 Regele lui Israél i-a răspuns: „După cuvântul tău, stăpâne al meu, rege: și eu sunt al tău și tot ce am!”.
4 Iar regele lui Israel a răspuns și a zis: „După cuvântul tău să fie, domnul meu rege. Eu și toate ale mele ale tale să fie!”
5 Mesagerii s-au întors și au zis: „Așa vorbește Ben-Hadád: «Am trimis la tine să-ți spună să-mi dai argintul tău, aurul tău, soțiile și fiii tăi!
5 Și s-au întors solii și au zis: „Așa zice Benhadad: Am trimis la tine ca să-ți spună: Argintul și aurul tău, femeile și fiii tăi să mi le dai!
6 De aceea, mâine pe vremea aceasta, îi voi trimite la tine pe slujitorii mei ca să scotocească prin casa ta și prin casele slujitorilor tăi: tot ceea ce va fi plăcut în ochii tăi, vor lua»”.
6 De aceea mâine, pe vremea aceasta, voi trimite robii mei la tine, iar ei îți vor scotoci casa ta și casele slugilor tale și pe tot ce este mai scump în ochii tăi vor pune mâna și vor lua!”
7 Regele lui Israél i-a chemat pe toți bătrânii țării și a zis: „Recunoașteți și vedeți că acesta caută răul, pentru că a trimis la mine pentru soțiile și copiii mei, pentru argintul și aurul meu și nu i-am refuzat!”.
7 Atunci a chemat regele lui Israel pe toți bătrânii țării și a zis: „Luați seama și vedeți că îmi caută mereu pricină; când a trimis la mine pentru femeile mele și pentru fiii mei și pentru argintul meu și pentru aurul meu, eu nu l-am respins!”
8 Toți bătrânii și tot poporul i-au zis lui Aháb: „Nu-l asculta și nu fi de acord!”.
8 Și au zis toți bătrânii și tot poporul: „Să nu-l asculți, nici să nu te învoiești!”
9 [Aháb] le-a zis mesagerilor lui Ben-Hadád: „Spuneți-i domnului meu, regele: «Tot ceea ce ai trimis prima dată [să i se spună] slujitorului tău voi face. Dar lucrul acesta nu pot să-l fac»”. Mesagerii au plecat și i-au transmis cuvântul.
9 Și a zis el solilor lui Benhadad: „Spuneți domnului meu, regele: Toate lucrurile pentru care ai trimis la robul tău ia început sunt gata să le fac; dar acest lucru nu pot să-l fac!” Și au plecat solii și au dus răspunsul.
10 Ben-Hadád a trimis [să i se spună] lui Aháb: „Așa să-mi facă zeii – ba mai rău – dacă va fi de ajuns praful din Samaría să umple mâinile întregului popor care este la picioarele mele!”.
10 Și a trimis Benhadad la el, ca să-i spună: „Asta și asta să-mi facă mie dumnezeii și așa să mă pedepsească, dacă țărâna Samariei are să ajungă să umple pumnii tuturor oamenilor care au să vină cu mine!”
11 Regele lui Israél a răspuns: „Să nu se laude cel care se încinge precum cel care se descinge!”.
11 Și a răspuns regele lui Israel și a zis: „Spuneți să nu se laude cel ce se încinge ca cel ce se descinge”.
12 Când [Hadád] a auzit cuvântul acesta – el stătea la băut cu mesagerii în corturi – le-a zis slujitorilor săi: „Dispuneți-vă!”. Și ei s-au dispus împotriva cetății.
12 Când a primit acest răspuns, Benhadad era la ospăț în corturi, cu ceilalți regi. Și a zis robilor săi: „Împresurați cetatea!” Și au împresurat-o.
13 Dar, iată, un profet s-a apropiat de Aháb, regele lui Israél, și a zis: „Așa vorbește Domnul: «Ai văzut această mulțime mare? Iată, astăzi o dau în mâna ta, ca să știi că eu sunt Domnul!»”.
13 Dar iată un prooroc s-a apropiat de Ahab, regele lui Israel, și a zis: „Așa zice Domnul: Vezi toată mulțimea aceasta mare? Iată, Eu ți-o dau astăzi în mână, ca să cunoști că Eu sunt Domnul.
14 Aháb a zis: „Prin cine?”. Iar [profetul] a răspuns: „Așa vorbește Domnul: «Prin slujitorii căpeteniilor de provincie»”. [Aháb] a zis: „Cine va începe lupta?”. [Profetul] a răspuns: „Tu”.
14 Iar Ahab a zis: „Prin cine?” Răspuns-a acela: „Așa zice Domnul: Prin slugile căpeteniilor de peste ținuturi!” Și a zis Ahab: „Cine va începe lupta?” Iar acela a zis: „Tu!”
15 I-a numărat pe slujitorii căpeteniilor de provincie: erau două sute treizeci și doi; după ei a numărat tot poporul; toți fiii lui Israél erau șapte mii.
15 Atunci a numărat Ahab slugile căpeteniilor de peste ținuturi, și s-au găsit două sute treizeci și două; după ei a numărat și tot poporul și toți fiii lui Israel au fost șapte mii.
16 Au ieșit la amiază. Ben-Hadád bea și se îmbăta în corturi, el și cei treizeci și doi de regi care îl ajutau.
16 Și au ieșit la război pe la amiază. Iar Benhadad băuse până se îmbătase în corturi cu cei treizeci și doi de regi, care-i dăduseră ajutor.
17 Slujitorii căpeteniilor de provincie au ieșit mai întâi. S-a trimis la Ben-Hadád să-i facă cunoscut: „Au ieșit oameni din Samaría”.
17 Și au ieșit la război mai întâi slugile căpeteniilor de peste ținuturi. Și a trimis Benhadad pe unii din ai lui, și aceștia i-au făcut cunoscut că oamenii din Samaria au ieșit la război.
18 El le-a zis: „Dacă au ieșit cu gând de pace, prindeți-i vii; dacă au ieșit pentru luptă, prindeți-i [tot] vii!”.
18 Iar el le-a zis: „Dacă ei au venit pentru pace, să-i prindeți de vii; iar dacă au venit pentru război, tot de vii să-i prindeți!”
19 Ei, slujitorii căpeteniilor de provincie, au ieșit din cetate, iar armata îi urma.
19 Au ieșit, așadar, la război slugile căpeteniilor de peste ținuturi din cetate și oștirea oare era după ei și au lovit fiecare pe potrivnicul său;
20 Fiecare și-a lovit vecinul. Arám a fugit, iar Israél l-a urmărit. Ben-Hadád a scăpat [fugind] pe un cal; și niște călăreți [au scăpat].
20 Și au fugit Sirienii, iar Israeliții îi fugăreau din urmă; și Benhadad a scăpat pe un cal cu călăreții săi.
21 Regele lui Israél a ieșit, a lovit caii și carele și a făcut în Arám un mare măcel.
21 Atunci, ieșind regele israelitean, a luat caii și carele și a făcut măcel mare în rândul Sirienilor.
22 Atunci profetul s-a apropiat de regele lui Israél și i-a zis: „Mergi, întărește-te, caută și vezi ce ai de făcut, căci anul viitor regele lui Arám va veni împotriva ta!”.
22 Și s-a apropiat proorocul de regele israelit și i-a zis: „Du-te de te întărește, ca să știi să bagi de seamă ce ai de făcut, pentru că după un an regele Siriei are să se scoale din nou împotriva ta!”
23 Slujitorii regelui din Arám i-au zis: „Dumnezeul lor este un dumnezeu al munților, de aceea au fost mai puternici decât noi. Dar dacă vom lupta cu ei în câmpie, vom fi mai puternici decât ei.
23 Zis-au slugile regelui sirian către el: „Dumnezeul lor este Dumnezeul munților, iar nu Dumnezeul văilor, pentru aceasta au fost ei mai tari decât noi; dar de ne vom bate cu ei în vale, vom fi noi mai tari decât ei.
24 Fă și lucrul acesta: fă să se întoarcă regii fiecare la casa lui și pune guvernatori în locul lor!
24 Așadar, iată ce să faci: Să scoți pe fiecare rege de la locul lui, și să-l înlocuiești cu căpeteniile din ținuturi.
25 Fă-ți o armată ca armata pe care ai pierdut-o, cai și care, ca să luptăm cu ei în câmpie și vom fi mai puternici decât ei!”. El a ascultat de sfatul lor și a făcut așa.
25 Și să strângi atâta oștire, câtă oștire ai pierdut, și cai atâția, câți ai avut, și care atâtea, câte ai avut, și să ne batem cu ei și în vale; și atunci de bună seamă vom fi mai tari decât ei”. Și a ascultat el cuvântul lor și a făcut așa.
26 Anul următor, Ben-Hadád l-a adunat pe Arám și a urcat la Áfec ca să lupte împotriva lui Israél.
26 După trecerea anului, Benhadad a numărat pe Sirieni și a mers la Afec, ca să se bată cu Israel.
27 Fiii lui Israél s-au adunat, și-au făcut provizii și au ieșit înaintea lor. Fiii lui Israél și-au fixat tabăra în fața lor ca două turme mici de capre. Arám umplea țara.
27 Fiii lui Israel însă erau și ei cu toate gata de luptă și au ieșit în întâmpinarea lor. Fiii lui Israel și-au așezat tabăra înaintea lor, ca două turme mici de capre, iar Sirienii umpleau pământul.
28 Un om al lui Dumnezeu s-a apropiat și i-a zis regelui lui Israél: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că Arám a zis: ‹Domnul este un dumnezeu al munților, și nu un dumnezeu al văilor›, voi da toată această mulțime mare în mâinile tale și veți ști că eu sunt Domnul»”.
28 Atunci s-a apropiat omul lui Dumnezeu și a zis regelui lui Israel: „Așa zice Domnul: Pentru că Sirienii vorbesc: Domnul este Dumnezeul munților, iar nu Dumnezeul văilor, iată Eu îți voi da toată această mulțime în mâna ta, ca să cunoști că Eu sunt Domnul!”
29 Au stat în tabără unii în fața celorlalți [timp de] șapte zile. În ziua a șaptea s-au apropiat în luptă și fiii lui Israél l-au lovit pe Arám – o sută de mii de pedestrași – într-o singură zi.
29 Și au stat taberele una în fața celeilalte șapte zile; iar în ziua a șaptea s-a început bătălia și fiii lui Israel au doborât într-o singură zi o sută de mii de pedestrași sirieni.
30 Supraviețuitorii au fugit la Aféc, în cetate. Dar a căzut zidul peste douăzeci și șapte de mii de supraviețuitori.
Iar Ben-Hadád a fugit în cetate, în camera dinăuntru.
30 Ceilalți au fugit la Afec, în cetate; acolo a căzut zidul peste douăzeci și șapte de mii de oameni, din cei rămași. Iar Benhadad a fugit în cetate și a intrat la curtea domnească într-o cămară dosnică.
31 Slujitorii lui [Ben-Hadád] i-au zis: „Iată, am auzit că regii casei lui Israél sunt regi îndurători; să ne punem saci în jurul coapselor noastre, funii pe capetele noastre și să ieșim la regele lui Israél: poate va lăsa sufletul tău să trăiască!”.
31 Slugile sale însă i-au zis: „Am auzit că regii casei lui Israel sunt regi milostivi; dă-ne voie să punem sac peste coapsele noastre și peste capetele noastre funii, să mergem la regele israelit; poate ne va cruța viața”.
32 Și-au încins coapsele cu saci și capetele cu funii, au venit la regele lui Israél și i-au zis: „Slujitorul tău Ben-Hadád a zis: «Lasă-mi, te rog, sufletul să trăiască!»”. [Aháb] a răspuns: „Este încă în viață? Este fratele meu”.
32 Și s-au încins ei peste coapsele lor cu sac și au venit la regele lui Israel și i-au zis: „Robul tău Benhadad zice: Cruță-mi viața!” Acela însă a zis: „De mai trăiește încă, e fratele meu!”
33 Oamenii aceștia au luat lucrul acesta ca semn bun, s-au grăbit să îl creadă și au zis: „Ben-Hadád este fratele tău?”. El a zis: „Mergeți și aduceți-l!”. Ben-Hadád a ieșit la el și l-a urcat pe car.
33 Și oamenii aceștia au luat aceasta ca semn bun și repede i-au apucat vorba din gură și au zis: „Fratele tău Benhadad trăiește”. Iar el a zis: „Duceți-vă de-l aduceți”. Și a venit Benhadad la el, și acesta l-a luat cu el în car.
34 [Ben-Hadád] i-a zis: „Îți voi da înapoi cetățile pe care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău; poți să-ți faci străzi în Damásc așa cum a făcut tatăl meu în Samaría”. [Aháb] a zis: „Prin alianța [aceasta] te voi lăsa să pleci”. Au încheiat alianța și i-a dat drumul.
34 Și i-a zis Benhadad: „Cetățile care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău, eu ți le întorc; și îți deschid târg de vânzare în Damasc, cum și-a deschis tatăl meu în Samaria”. Și a zis Ahab: „Cu acest legământ și eu îți voi da drumul!” Și încheind cu el legământ, i-a dat drumul.
35 Unul dintre fiii profeților i-a zis aproapelui său, la cuvântul Domnului: „Lovește-mă!”. Dar omul a refuzat să-l lovească.
35 Atunci un om din fiii proorocilor a zis către un prieten al său, după cuvântul Domnului: „Bate-mă!” Dar acesta nu s-a învoit să-l bată.
36 Atunci el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, un leu te va ucide!”. Și, când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu și l-a ucis.
36 Atunci i-a zis: „Pentru că nu asculți de glasul Domnului, iată, când vei pleca de lângă mine, te va ucide un leu”. Și plecând omul acela de la el, l-a întâlnit un leu și l-a ucis pe dânsul.
37 A găsit un alt om și i-a zis: „Lovește-mă!”. Omul l-a lovit și l-a rănit.
37 Iar cel din fiii proorocilor a găsit un alt om și i-a zis: „Lovește-mă!” Și acest om l-a lovit și l-a rănit.
38 Profetul a mers și a stat înaintea regelui pe drum. S-a prefăcut că este altcineva cu un văl [pe care l-a pus] pe ochii săi.
38 Și s-a dus proorocul în calea regelui, acoperindu-și ochii cu părul capului său.
39 Când a trecut regele, [profetul] a strigat către rege, zicând: „Slujitorul tău era în mijlocul luptei și, iată, un om s-a îndepărtat, a venit la mine și mi-a zis: «Ai grijă de omul acesta! Dacă va lipsi, atunci viața ta va fi pentru viața lui sau îmi vei cântări un talánt de argint».
39 Iar când a trecut regele pe lângă el, a strigat după rege și a zis: „Robul tău a fost la bătălie, și iată un om care stătuse la o parte mi-a adus un alt om și mi-a zis: Păzește pe omul acesta; de îl vei scăpa, vei răspunde cu sufletul tău pentru sufletul lui sau va trebui să-l plătiți cu un talant de argint.
40 Dar în timp ce slujitorul tău trebăluia pe ici și pe colo, iată, [omul acela] a dispărut”. Atunci regele lui Israél i-a zis: „Așa este judecata ta. Tu [însuți] ai decis-o”.
40 Când robul tău se îndeletnicea cu unele treburi, acela a scăpat”. Și i-a zis regele lui Israel: „Osânda ta singur ai spus-o”.
41 [El] s-a grăbit să-și îndepărteze vălul de pe ochi, iar regele lui Israél l-a recunoscut că era unul dintre profeți.
41 Atunci el și-a dat la o parte părul de peste ochii lui și l-a cunoscut regele că este unul din prooroci.
42 [Profetul] i-a zis regelui: „Așa vorbește Domnul: «Pentru că l-ai lăsat să-ți scape din mână pe omul [sortit] nimicirii, viața ta va fi în locul vieții lui și poporul tău, în locul poporului său»”.
42 Și i-a zis: „Așa zice Domnul: Pentru că ai dat drumul din mâinile tale unui om blestemat de Mine, sufletul tău va fi în locul sufletului lui și poporul tău în locul poporului lui!”
43 Regele lui Israél a mers acasă trist și mâniat și a ajuns în Samaría.
43 Și s-a dus regele lui Israel acasă, trist și aprins de mânie și a venit în Samaria.
