35 Iar regele Solomon a pus în locul lui peste oștire pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Cârmuirea regatului era însă la Ierusalim; iar mai mare peste preoți, în locul lui Abiatar, regele a pus pe Țadoc preotul. Solomon, fiul lui David, a domnit peste Israel și Iuda, în Ierusalim. Și a dat Domnul lui Solomon înțelepciune și pricepere foarte mare și cunoștințe multe, ca nisipul de pe țărmul mării. Și Solomon a avut înțelepciune mai presus de înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și de înțelepciunea tuturor înțelepților Egiptenilor. El a luat pentru sine pe fiica lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David, până ce a terminat de zidit casa sa și, mai întâi, templul Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului; în șapte ani a făcut acestea și le-a isprăvit. Solomon a avut șaptezeci de mii de oameni salahori optzeci de mii de tăietori de piatră în munte. El a făcut marea și postamentele și spălătoriile cele mari, stâlpii, fântâna cea din curte și marea de aramă; și a zidit el cetățuia și întăriturile ei și a împărțit cetatea lui David. Atunci fiica lui Faraon o trecut din cetatea lui David în casa sa pe care i-o zidise el; tot atunci a zidit Solomon zidul dimprejurul cetății. Și aducea Solomon de trei ori pe an arderi de tot și jertfe de pace pe jertfelnicul pe care-l făcuse Domnului; și săvârșea la el și tămâieri înaintea Domnului. Și a isprăvit zidirea templului. La lucrările lui Solomon erau trei mii șapte sute de ispravnici mari care conduceau poporul ce făcea lucrul. Și a zidit el Asurul, Magdinul, Gazerul, Bet-Horonul de Sus și Valatul. Dar aceste cetăți le-a zidit el după ce a făcut templul Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului. Încă din timpul vieții sale, David poruncise lui Solomon, zicând: „Iată, ai pe Șimei, fiul lui Ghera, fiul lui Ieminie, din Bahurim; el m-a blestemat cu greu blestem, în ziua când m-am dus la Mahanaim; dar el mi-a ieșit în cale la Iordan și eu m-am jurat pe Domnul față de el, zicând: Nu te voi mai ucide cu sabia! Tu însă să nu-l lași nepedepsit; căci ești bărbat înțelept și știi ce să faci cu el, ca să-i cobori căruntețea lui cu sânge în casa morților”.1Rg 2,8 1Rg 4,29-30 1Rg 5,15-16 1Rg 6,38 1Rg 9,15-17.25 1Rg 11,27
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
35 Regele l-a pus pe Benáia, fiul lui Iehoiáda, în locul lui [Ióab] peste armată, iar pe Sadóc, preotul, regele l-a pus în locul lui Abiatár.
35 Iar regele Solomon a pus în locul lui peste oștire pe Benaia, fiul lui Iehoiada. Cârmuirea regatului era însă la Ierusalim; iar mai mare peste preoți, în locul lui Abiatar, regele a pus pe Țadoc preotul. Solomon, fiul lui David, a domnit peste Israel și Iuda, în Ierusalim. Și a dat Domnul lui Solomon înțelepciune și pricepere foarte mare și cunoștințe multe, ca nisipul de pe țărmul mării. Și Solomon a avut înțelepciune mai presus de înțelepciunea tuturor fiilor Răsăritului și de înțelepciunea tuturor înțelepților Egiptenilor. El a luat pentru sine pe fiica lui Faraon și a adus-o în cetatea lui David, până ce a terminat de zidit casa sa și, mai întâi, templul Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului; în șapte ani a făcut acestea și le-a isprăvit. Solomon a avut șaptezeci de mii de oameni salahori optzeci de mii de tăietori de piatră în munte. El a făcut marea și postamentele și spălătoriile cele mari, stâlpii, fântâna cea din curte și marea de aramă; și a zidit el cetățuia și întăriturile ei și a împărțit cetatea lui David. Atunci fiica lui Faraon o trecut din cetatea lui David în casa sa pe care i-o zidise el; tot atunci a zidit Solomon zidul dimprejurul cetății. Și aducea Solomon de trei ori pe an arderi de tot și jertfe de pace pe jertfelnicul pe care-l făcuse Domnului; și săvârșea la el și tămâieri înaintea Domnului. Și a isprăvit zidirea templului. La lucrările lui Solomon erau trei mii șapte sute de ispravnici mari care conduceau poporul ce făcea lucrul. Și a zidit el Asurul, Magdinul, Gazerul, Bet-Horonul de Sus și Valatul. Dar aceste cetăți le-a zidit el după ce a făcut templul Domnului și zidul dimprejurul Ierusalimului. Încă din timpul vieții sale, David poruncise lui Solomon, zicând: „Iată, ai pe Șimei, fiul lui Ghera, fiul lui Ieminie, din Bahurim; el m-a blestemat cu greu blestem, în ziua când m-am dus la Mahanaim; dar el mi-a ieșit în cale la Iordan și eu m-am jurat pe Domnul față de el, zicând: Nu te voi mai ucide cu sabia! Tu însă să nu-l lași nepedepsit; căci ești bărbat înțelept și știi ce să faci cu el, ca să-i cobori căruntețea lui cu sânge în casa morților”.
