1 Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
2 Cum este crinul între spini, așa este draga mea între fete.Is 53,2 Ir 33,15
3 Cum este mărul între copaci, așa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!Ps 90,1 Ap 2,7 Ap 22,2
4 El m-a dus în casa de ospăț și sus drept steag era iubirea.Ps 35,8
5 Întăriți-mă cu vin, cu mere răcoriți-mă, că sunt bolnavă de iubire.
6 Stânga sa este sub cap la mine și cu dreapta lui mă cuprinde.Cant 8,3
7 Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziți pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!Cant 3,5 Cant 5,8
8 Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.In 10,4.19
9 Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l privește pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
10 Și începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, și vino!
11 Iarna a trecut, ploaia a încetat.
12 Flori pe câmp s-au arătat și a sosit vremea cântării, în țarină glas de turturea se aude.
13 Smochinii își dezvelesc mugurii și florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, și vino!Lc 21,30
14 Porumbița mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ți fața ta! Lasă-mă să-ți aud glasul! Că glasul tău e dulce și fața ta plăcută.Cant 1,15 Cant 6,9 Cant 8,13 Mt 10,16
15 Prindeți vulpile, prindeți puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.Iz 13,4 Lc 13,32
16 Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui. El printre crini își paște mieii.Cant 6,2 Cant 7,11
17 Până nu se răcorește ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munții ce ne despart.Cant 4,6
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Eu sunt un trandafir din Șarón,
un crin din văi;
1 Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
2 ca un crin între spini,
așa este prietena mea între fete.
2 Cum este crinul între spini, așa este draga mea între fete.
3 Ca un măr printre copacii pădurii,
așa este iubitul meu între băieți.
3 Cum este mărul între copaci, așa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!
4 El mă face să intru în casa vinului
și steagul lui deasupra mea este iubirea.
4 El m-a dus în casa de ospăț și sus drept steag era iubirea.
5 Întăriți-mă cu turte de stafide,
așterneți-mi patul printre meri,
căci eu sunt bolnavă de iubire!
5 Întăriți-mă cu vin, cu mere răcoriți-mă, că sunt bolnavă de iubire.
6 Stânga lui este sub capul meu
și dreapta lui mă îmbrățișează.
6 Stânga sa este sub cap la mine și cu dreapta lui mă cuprinde.
7 Vă conjur, fiice ale Ierusalímului,
pe gazelele și pe cerboaicele câmpului:
n-o deșteptați, nu treziți iubirea
până când îi place ei.
7 Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziți pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!
8 Glasul iubitului meu:
iată, vine săltând pe munți
și sărind pe coline!
8 Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
9 Iubitul meu se aseamănă
cu o gazelă sau cu puiul de cerb.
Iată, el stă în spatele zidului,
se uită pe fereastră și privește printre zăbrele!
9 Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l privește pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
10 Iubitul meu ia cuvântul și-mi zice:
„Ridică-te, prietena mea,
frumoasa mea, vino!
10 Și începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, și vino!
11 Căci, iată, iarna a trecut,
ploaia a încetat, s-a dus.
11 Iarna a trecut, ploaia a încetat.
12 Flori se văd pe pământ,
timpul cântării s-a apropiat
și glasul turturelei se aude
în ținuturile noastre.
12 Flori pe câmp s-au arătat și a sosit vremea cântării, în țarină glas de turturea se aude.
13 Smochinul și-a îndulcit primele roade,
iar vița-de-vie în floare răspândește miros.
Ridică-te, prietena mea,
frumoasa mea, vino!
13 Smochinii își dezvelesc mugurii și florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, și vino!
14 Porumbița mea din crăpăturile stâncii,
fă-mă să văd înfățișarea ta
din ascunzișurile potecilor,
fă-mă să aud glasul tău!
Căci glasul tău este dulce
și înfățișarea ta, plăcută.
14 Porumbița mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ți fața ta! Lasă-mă să-ți aud glasul! Că glasul tău e dulce și fața ta plăcută.
15 Prindeți pentru noi vulpile,
vulpile cele mici care distrug viile,
căci viile noastre sunt în floare!
15 Prindeți vulpile, prindeți puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.
16 Iubitul meu este al meu, iar eu sunt a lui;
el paște [turma sa] printre crini.
16 Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui. El printre crini își paște mieii.
17 Până să sufle [vântul] zilei
și să se ducă umbrele,
întoarce-te, iubitul meu,
tu, care te asemeni cu o gazelă
sau cu un pui de cerb,
care sunt pe munții din Béter!
17 Până nu se răcorește ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munții ce ne despart.
