1 Cuvântul Domnului care a fost către Ioil, fiul lui Petuel.
2 Ascultați acestea, voi bătrânilor, luați aminte, voi toți locuitorii țării! Oare s-a mai întâmplat așa în vremea voastră sau în zilele părinților voștri?
3 Povestiți-le feciorilor voștri, iar ei feciorilor lor, iar aceia neamului care va veni după ei!Ies 10,2 Ps 77,4
4 Ceea ce a rămas de la lăcustele mici au mâncat lăcustele mari, și ceea ce a rămas de la cele mari au mâncat cele zburătoare, și ceea ce a rămas de la cele zburătoare au prăpădit stolurile de lăcuste.Am 7,1 Ioil 2,25
5 Deșteptați-vă, bețivilor, și plângeți! Și voi, băutorilor de vin, tânguiți-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la gură.
6 Căci un popor a năvălit în țara mea, puternic și fără de număr; dinții lui ca dinții de leu, iar fălcile, ca fălcile de leoaică.Ioil 2,4-5 Ap 9,8
7 Pustiit-a via mea, iar smochinul meu mi l-a făcut bucăți; l-a jupuit de coajă și l-a trântit la pământ. Mlădițele de vită au rămas albe.Dn 4,11
8 Tânguiește-te ca o fecioară încinsă cu sac după bărbatul din tinerețea ei!
9 Prinosul și jertfa cu turnare nu mai sunt în templul Domnului! Preoții, slujitorii Domnului, sunt în mare jale.Ies 29,40 Lv 2,1
10 Câmpul a rămas pustiu, țarina este plină de jale; grâul nu mai este, mustul ajuns-a de ocară, iar untdelemn n-a rămas chiar nici un strop!Dt 28,40 Ps 106,33-34 Is 24,3 Ir 14,2
11 Plugarii sunt zăpăciți, stăpânii de vii se tânguiesc pentru grâu și pentru orz, căci secerișul din țarini este pierdut.Ir 14,4
12 Vița de vie este fără vlagă, smochinul tânjește, rodiile de asemenea și finicii, merii și toți copacii de pe câmp s-au uscat; ba mai mult, bucuria ajuns-a ocară pentru fiii oamenilor.Is 16,10 Ir 48,33 Os 2,14 Os 9,2
13 Încingeți-vă și vă tânguiți, voi preoților, izbucniți în bocete, voi slujitori ai altarului! Intrați în templu și petreceți noaptea în sac de jale, voi slujitori ai lui Dumnezeu, căci prinosul și jertfa cu turnare au fost îndepărtate din templul Dumnezeului vostru!
14 Postiți post sfânt, strângeți obște de prăznuire, adunați pe bătrâni, pe toți locuitorii țării în templul Dumnezeului vostru și strigați către Domnul rugându-L:Ioil 2,15
15 „O, ce zi! Căci aproape este ziua Domnului și vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.Is 13,6 Ioil 2,1
16 Oare nu ni s-a luat hrana de sub ochii noștri, bucuria și veselia din templul Dumnezeului nostru?Dt 16,11
17 Semințele s-au uscat sub bulgării din brazdă, grânarele sunt goale, hambarele sunt fără nimic în ele, căci nu mai este grâu.
18 Cum gem vitele! Cirezile de boi mugesc, căci nu află nicăieri pășune; chiar și turmele de oi sunt în mare lipsă.Ir 14,5
19 Către Tine, Doamne, strig! Căci focul a mistuit toate pășunile pustiului și văpaia lui a dogorit toți copacii de pe câmp.
20 Și fiarele câmpului zbiară către tine, căci pâraiele de apă au secat și focul a mistuit pășunile stepei”.Ps 103,11 Ps 146,9
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Cuvântul Domnului
care a fost către Ioél, fiul lui Petuél.
1 Cuvântul Domnului care a fost către Ioil, fiul lui Petuel.
2 Ascultați aceasta, bătrâni,
și plecați-vă urechea, toți locuitorii țării!
Oare a mai fost aceasta în zilele voastre
sau în zilele părinților voștri?
2 Ascultați acestea, voi bătrânilor, luați aminte, voi toți locuitorii țării! Oare s-a mai întâmplat așa în vremea voastră sau în zilele părinților voștri?
3 Povestiți-o fiilor voștri și fiii voștri,
fiilor lor și fiii lor, generației următoare!
3 Povestiți-le feciorilor voștri, iar ei feciorilor lor, iar aceia neamului care va veni după ei!
4 Ce a rămas de la vierme,
l-a devorat lăcusta;
ce a rămas de la lăcustă,
l-a devorat cărăbușul
și ce a rămas de la cărăbuș,
l-a devorat omida.
4 Ceea ce a rămas de la lăcustele mici au mâncat lăcustele mari, și ceea ce a rămas de la cele mari au mâncat cele zburătoare, și ceea ce a rămas de la cele zburătoare au prăpădit stolurile de lăcuste.
5 Treziți-vă, bețivilor, și plângeți!
Jeliți, toți cei care beți vin,
din cauza mustului,
pentru că vi s-a luat de la gură!
5 Deșteptați-vă, bețivilor, și plângeți! Și voi, băutorilor de vin, tânguiți-vă pentru vinul cel nou, căci vi s-a luat de la gură.
6 Căci urcă împotriva țării mele
un neam puternic și fără număr:
dinții lui sunt ca dinții leului
și are măsele ca leoaica.
6 Căci un popor a năvălit în țara mea, puternic și fără de număr; dinții lui ca dinții de leu, iar fălcile, ca fălcile de leoaică.
7 A pus să fie via mea o devastare,
smochinul, un trunchi.
L-a decojit și l-a aruncat,
iar rădăcinile sale s-au albit.
7 Pustiit-a via mea, iar smochinul meu mi l-a făcut bucăți; l-a jupuit de coajă și l-a trântit la pământ. Mlădițele de vită au rămas albe.
8 Gemi ca o fecioară încinsă cu sac
pentru stăpânul tinereții sale!
8 Tânguiește-te ca o fecioară încinsă cu sac după bărbatul din tinerețea ei!
9 Au încetat ofrandele și libațiile
din casa Domnului;
jelesc preoții, slujitorii Domnului.
9 Prinosul și jertfa cu turnare nu mai sunt în templul Domnului! Preoții, slujitorii Domnului, sunt în mare jale.
10 Câmpia este devastată,
pământul geme,
pentru că grâul este devastat,
mustul a secat și untdelemnul lipsește.
10 Câmpul a rămas pustiu, țarina este plină de jale; grâul nu mai este, mustul ajuns-a de ocară, iar untdelemn n-a rămas chiar nici un strop!
11 Rușinați-vă, plugari, și gemeți, viticultori,
din cauza grâului și a orzului,
căci s-a pierdut secerișul câmpului!
11 Plugarii sunt zăpăciți, stăpânii de vii se tânguiesc pentru grâu și pentru orz, căci secerișul din țarini este pierdut.
12 Via s-a uscat, smochinul s-a veștejit,
rodiul și palmierul, mărul
și toți copacii câmpiei s-au uscat.
A încetat veselia dintre fiii oamenilor.
12 Vița de vie este fără vlagă, smochinul tânjește, rodiile de asemenea și finicii, merii și toți copacii de pe câmp s-au uscat; ba mai mult, bucuria ajuns-a ocară pentru fiii oamenilor.
13 Încingeți-vă și văitați-vă, preoților!
Gemeți, slujitori ai altarului;
veniți și petreceți noaptea cu saci,
slujitori ai Dumnezeului meu!
Căci au dispărut
din casa Dumnezeului vostru
ofranda și libația.
13 Încingeți-vă și vă tânguiți, voi preoților, izbucniți în bocete, voi slujitori ai altarului! Intrați în templu și petreceți noaptea în sac de jale, voi slujitori ai lui Dumnezeu, căci prinosul și jertfa cu turnare au fost îndepărtate din templul Dumnezeului vostru!
14 Consacrați un post,
convocați o adunare!
Adunați-i pe bătrâni,
pe toți locuitorii țării
în casa Domnului Dumnezeului vostru
și strigați către Domnul!
14 Postiți post sfânt, strângeți obște de prăznuire, adunați pe bătrâni, pe toți locuitorii țării în templul Dumnezeului vostru și strigați către Domnul rugându-L:
15 „Ah, ce zi! Da, se apropie ziua Domnului,
vine ca o devastare
de la Cel Atotputernic”.
15 „O, ce zi! Căci aproape este ziua Domnului și vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic.
16 Oare nu s-au luat
dinaintea ochilor noștri hrana,
veselia și bucuria,
din casa Dumnezeului nostru?
16 Oare nu ni s-a luat hrana de sub ochii noștri, bucuria și veselia din templul Dumnezeului nostru?
17 S-au uscat semințele sub brazdele lor,
au fost devastate grânarele
și au fost dărâmate hambarele,
pentru că s-a uscat grâul.
17 Semințele s-au uscat sub bulgării din brazdă, grânarele sunt goale, hambarele sunt fără nimic în ele, căci nu mai este grâu.
18 Cum gem animalele!
Cirezile de vite rătăcesc,
căci nu mai este cine să le pască;
chiar și turmele de oi suferă.
18 Cum gem vitele! Cirezile de boi mugesc, căci nu află nicăieri pășune; chiar și turmele de oi sunt în mare lipsă.
19 Către tine, Doamne, strig,
căci focul a devorat pășunile din pustiu
și flacăra a ars toți copacii câmpiei.
19 Către Tine, Doamne, strig! Căci focul a mistuit toate pășunile pustiului și văpaia lui a dogorit toți copacii de pe câmp.
20 Chiar și animalele câmpiei
se îndreaptă către tine,
căci s-au uscat canalele de apă
și focul a devorat pășunile din pustiu.
20 Și fiarele câmpului zbiară către tine, căci pâraiele de apă au secat și focul a mistuit pășunile stepei”.
