1 După aceasta au venit Moabiții și dimpreună cu ei au venit și Amon asupra lui Iosafat cu război.
2 Atunci au venit unii și au spus lui Iosafat, zicând: „Vine o mare mulțime de popor împotriva ta de dincolo de mare, din Siria; și iată-i se află la Hațațon-Tamar, adică la Enghedi”.Fc 14,7 Ios 15,62
3 La vestea aceasta s-a înfricoșat Iosafat și și-a îndreptat fața sa, ca să caute pe Domnul făcând cunoscut tuturor din tot Iuda ca să postească.2Par 17,3 Ps 76,2
4 Deci s-a adunat Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul și au venit din toate cetățile lui Iuda ca să roage pe Domnul.
5 Iar Iosafat a stat în mijlocul adunării lui Iuda și a Ierusalimului, la templul Domnului dinaintea curții noi
6 Și a zis: „Doamne Dumnezeul părinților noștri! Nu ești Tu oare Dumnezeu în cer sus, domnind peste toate regatele popoarelor și n-ai Tu oare în mâna Ta tăria și puterea, încât nimeni nu este să-ți stea ție împotrivă?1Par 29,12 2Par 14,11 Ps 8,1-2 Ps 46,7-8 Is 14,27
7 Dumnezeul nostru, oare nu Tu ai izgonit pe locuitorii acestei țări din fața poporului Tău Israel și ai dat-o pe veci urmașilor lui Avraam, pe care îl iubeai?Ps 47,3 Is 41,8 In 8,33 Iac 2,23
8 Și ei s-au așezat în ea și ți-au zidit templu sfânt numelui Tău, zicând:
9 De va veni vreo nenorocire peste noi, ori sabia care ne pedepsește, sau vreo boală molipsitoare, sau foamete, și noi vom sta înaintea templului acesta și înaintea feței Tale – căci numele Tău este în templul acesta – și vom striga în strâmtorarea noastră, către Tine, Tu să ne asculți și să ne izbăvești.2Par 6,28
10 Și acum, iată Amoniții, Moabiții și locuitorii muntelui Seir, prin țara cărora Tu nu le-ai îngăduit Israeliților să treacă, când veneau ei din pământul Egiptului, ci au trecut pe lângă ei și nu i-au nimicit,Dt 2,9
11 Iată ei vor să ne răsplătească, fiindcă au venit să ne izgonească din stăpânirea Ta care ne-ai dat-o de moștenire.
12 Dumnezeul nostru, judecă-i Tu, căci noi n-avem nici o putere împotriva acestei mari mulțimi care a venit asupra noastră și nu știm ce să facem; dar ochii noștri ne sunt la Tine”.Ps 24,15 Ps 120,1 Ps 122,4 Is 37,20 Mt 8,25
13 Și stăteau toți Iudeii înaintea feței Domnului și copiii cei mici ai lor, femeile lor și feciorii lor.
14 Atunci S-a pogorât Duhul Domnului în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul Zahariei, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levit dintre fiii lui AsafJd 11,29 2Par 24,20
15 Și acesta a zis: „Ascultați toți ai lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și tu rege Iosafat! Așa zice Domnul către voi: Să nu vă temeți, nici să vă spăimântați de mulțimea aceasta mare, căci războiul nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu.Ies 14,13 Ios 10,14 Is 33,2
16 Mâine să plecați împotriva lor; iată ei urcă coasta Țiț și aveți să-i găsiți în capătul văii din fața pustiei Ieruel.
17 Nu voi aveți să vă luptați de astă dată; dar înșirați-vă, stați și priviți izbăvirea Domnului, pe care o va trimite El vouă. Iuda și Ierusalime! Să nu vă temeți, nici să vă spăimântați! Să le ieșiți mâine înainte și Domnul va fi cu voi!”Ies 14,13 Nm 14,9 Ps 120,2
18 Atunci s-a plecat Iosafat cu fața la pământ, de asemenea și toți Iudeii și locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, ca să se închine Domnului.
19 Apoi s-au sculat leviții dintre fiii lui Cahat și dintre fiii lui Core, ca să laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas foarte tare.
20 Și s-au sculat ei de dimineață tare și au ieșit să se ducă în pustiul Tecoa; pe când ieșeau ei, a stat Iosafat și a zis: „Ascultați-mă Iudeilor, voi, locuitori ai Ierusalimului! Aveți încredere în Domnul Dumnezeul vostru și fiți tari! Aveți încredere în proorocii Lui și veți izbuti cu bine!”Ies 14,31 2Rg 14,2 Ps 45,1-2
21 Apoi s-a sfătuit el cu poporul și a rânduit cântăreți care să cânte Domnului, ca, ieșind aceștia în podoabe sfinte înaintea celor înarmați, să preamărească și să zică: „Slăviți pe Domnul, că în veac este mila Lui!”
22 Dar când au început ei să scoată strigăte de laudă și să preamărească, Domnul a stârnit neînțelegeri între Amoniți și Moabiți și între locuitorii muntelui Seir, care veniseră în Iuda, și au fost bătuți;
23 Căci s-au sculat Amoniții și Moabiții împotriva locuitorilor muntelui Seir, bătându-i și stârpindu-i; iar când au sfârșit cu locuitorii din Seir, atunci au început să se ucidă și ei unul pe altul.Jd 7,22 1Rg 14,20
24 Și când cei din Iuda au ajuns pe dealul de unde se vedea pustiul și s-au uitat la acea mulțime de lume, iată toți erau stârvuri căzute pe pământ și nici unul nu era teafăr.
25 Atunci a venit Iosafat și poporul lui ca să adune prada; și au găsit la ei multe bogății, haine și lucruri scumpe și au adunat atâta cât nu puteau să ducă. Trei zile au adunat, atât de multă pradă au aflat.
26 Iar în ziua a patra s-au adunat la Emec Beraca, fiindcă acolo binecuvântaseră ei pe Domnul. Pentru aceasta se și cheamă locul acela Valea Binecuvântării până în ziua de azi.
27 Apoi toți bărbații din Iuda și din Ierusalim și cu Iosafat în fruntea lor s-au întors foarte voioși la Ierusalim, pentru că Domnul le dăduse biruință asupra vrăjmașilor lor.
28 Și au venit în Ierusalim la templul Domnului, cu chitare, cu harfe și cu trâmbițe.
29 Și frica lui Dumnezeu a cuprins pe toate regatele pământului, când au auzit că Însuși Domnul a luptat împotriva vrăjmașilor lui Israel.2Par 14,14
30 După aceea domnia lui Iosafat a fost în liniște, pentru că Dumnezeu i-a dat odihnă din toate părțile.2Par 14,6 2Par 15,15
31 Așa a domnit Iosafat peste Iuda. Când s-a făcut rege, el era de treizeci și cinci de ani și douăzeci și cinci de ani a domnit în Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba, fiica lui Șilhi.1Rg 22,42
32 El a ținut drumul lui Asa, tatăl său și nu s-a dat în lături de loc, făcând tot fapte ce erau plăcute în ochii Domnului.
33 Numai înălțimile n-au fost de tot îndepărtate și nici poporul nu se îndreptase încă cu tărie către Dumnezeul părinților lor.1Rg 22,43
34 Celelalte fapte ale lui Iosafat, de la cele dintâi până la cele din urmă, se află scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, și sunt trecute și în cartea regilor lui Israel.1Rg 22,45
35 Apoi Iosafat, regele lui Iuda, a intrat în legătură cu Ohozia, regele lui Israel, care petrecea în fărădelegi,1Rg 22,4.44
36 Și s-a întovărășit cu el, ca să facă corăbii, spre a fi trimise la Tarsis; și corăbiile le-au făcut ei la Ețion-Gheber.1Rg 9,26 1Rg 22,48
37 Atunci a proorocit Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareșa, o proorocie asupra lui Iosafat, zicând: „Fiindcă tu ai intrat în legătură cu Ohozia, de aceea Domnul ți-a sfărâmat lucrurile tale”. Și s-au spart corăbiile și n-au mai putut să mai meargă la Tarsis.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 După aceea, fiii lui Moáb și fiii lui Amón și, cu ei, câțiva din Maón au venit la luptă împotriva lui Iosafát.
1 După aceasta au venit Moabiții și dimpreună cu ei au venit și Amon asupra lui Iosafat cu război.
2 Au venit și i-au făcut cunoscut lui Iosafát, zicând: „A venit împotriva ta o mare mulțime de dincolo de mare, din Arám; iată, sunt la Hațețón-Tamár, adică En-Ghédi!”.
2 Atunci au venit unii și au spus lui Iosafat, zicând: „Vine o mare mulțime de popor împotriva ta de dincolo de mare, din Siria; și iată-i se află la Hațațon-Tamar, adică la Enghedi”.
3 Iosafát a fost cuprins de teamă, a hotărât să-l caute pe Domnul și a declarat un post pentru întregul Iúda.
3 La vestea aceasta s-a înfricoșat Iosafat și și-a îndreptat fața sa, ca să caute pe Domnul făcând cunoscut tuturor din tot Iuda ca să postească.
4 Iúda s-a adunat să-l cheme pe Domnul și au venit și din cetățile lui Iúda să-l caute pe Domnul.
4 Deci s-a adunat Iuda ca să ceară ajutor de la Domnul și au venit din toate cetățile lui Iuda ca să roage pe Domnul.
5 Iosafát a stat [în picioare] în mijlocul adunării lui Iúda și a Ierusalímului, în casa Domnului, înaintea curții celei noi.
5 Iar Iosafat a stat în mijlocul adunării lui Iuda și a Ierusalimului, la templul Domnului dinaintea curții noi
6 Și a zis:
„Doamne Dumnezeul părinților noștri,
oare nu ești tu Dumnezeu în ceruri
și nu stăpânești tu
peste toate domniile popoarelor?
Oare nu sunt în mâna ta tăria și puterea?
Nimeni nu poate să stea înaintea ta.
6 Și a zis: „Doamne Dumnezeul părinților noștri! Nu ești Tu oare Dumnezeu în cer sus, domnind peste toate regatele popoarelor și n-ai Tu oare în mâna Ta tăria și puterea, încât nimeni nu este să-ți stea ție împotrivă?
7 Oare nu ești tu Dumnezeul nostru,
care i-ai alungat pe locuitorii țării acesteia
dinaintea poporului tău, Israél,
și nu i-ai dat-o tu descendenței lui Abrahám,
care te iubește pentru totdeauna?
7 Dumnezeul nostru, oare nu Tu ai izgonit pe locuitorii acestei țări din fața poporului Tău Israel și ai dat-o pe veci urmașilor lui Avraam, pe care îl iubeai?
8 Ei au locuit în ea
și au construit în ea un sanctuar
pentru numele tău, zicând:
8 Și ei s-au așezat în ea și ți-au zidit templu sfânt numelui Tău, zicând:
9 «Dacă va veni peste noi vreun rău,
sabie sau judecată, ciumă sau foamete,
vom veni înaintea acestei case
și înaintea feței tale
– căci numele tău este în casa aceasta –,
vom striga către tine din necazul nostru,
iar tu ne vei asculta și ne vei elibera».
9 De va veni vreo nenorocire peste noi, ori sabia care ne pedepsește, sau vreo boală molipsitoare, sau foamete, și noi vom sta înaintea templului acesta și înaintea feței Tale – căci numele Tău este în templul acesta – și vom striga în strâmtorarea noastră, către Tine, Tu să ne asculți și să ne izbăvești.
10 Acum, iată, fiii lui Amón,
ai lui Moáb și cei din muntele Seír,
la care i-ai dat lui Israél să meargă
atunci când venea din țara Egiptului
– căci s-au abătut de la ei și nu i-au nimicit –,
10 Și acum, iată Amoniții, Moabiții și locuitorii muntelui Seir, prin țara cărora Tu nu le-ai îngăduit Israeliților să treacă, când veneau ei din pământul Egiptului, ci au trecut pe lângă ei și nu i-au nimicit,
11 iată-i cum ne răsplătesc,
venind să ne alunge din moștenirea ta
pe care tu ne-ai dat-o în stăpânire!
11 Iată ei vor să ne răsplătească, fiindcă au venit să ne izgonească din stăpânirea Ta care ne-ai dat-o de moștenire.
12 Dumnezeul nostru,
oare nu vei face judecată împotriva lor?
Căci noi nu avem putere
înaintea acestei mari mulțimi
care vine împotriva noastră.
Noi nu știm ce să facem,
iar ochii noștri sunt [îndreptați] spre tine!”.
12 Dumnezeul nostru, judecă-i Tu, căci noi n-avem nici o putere împotriva acestei mari mulțimi care a venit asupra noastră și nu știm ce să facem; dar ochii noștri ne sunt la Tine”.
13 Întregul Iúda stătea înaintea Domnului: pruncii, soțiile și fiii lor.
13 Și stăteau toți Iudeii înaintea feței Domnului și copiii cei mici ai lor, femeile lor și feciorii lor.
14 Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării peste Iahaziél, fiul lui Zaharía, fiul lui Benáia, fiul lui Ieiél, fiul lui Matanía, un levít dintre fiii lui Asáf.
14 Atunci S-a pogorât Duhul Domnului în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul Zahariei, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, levit dintre fiii lui Asaf
15 [Iahaziél] a zis: „Fiți atenți, voi cei din întregul Iúda, locuitori din Ierusalím și tu, rege Iosafát! Așa vă vorbește Domnul: «Nu vă temeți și nu vă înspăimântați înaintea acestei mari mulțimi, căci lupta nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu!
15 Și acesta a zis: „Ascultați toți ai lui Iuda și locuitorii Ierusalimului, și tu rege Iosafat! Așa zice Domnul către voi: Să nu vă temeți, nici să vă spăimântați de mulțimea aceasta mare, căci războiul nu este al vostru, ci al lui Dumnezeu.
16 Mâine, coborâți împotriva lor! Iată, ei vin pe urcușul Țiț; îi veți găsi la capătul torentului, în fața pustiului Ieruél».
16 Mâine să plecați împotriva lor; iată ei urcă coasta Țiț și aveți să-i găsiți în capătul văii din fața pustiei Ieruel.
17 Nu voi veți avea de luptat cu această ocazie: voi așezați-vă, stați și vedeți eliberarea Domnului, care este cu voi! Iúda și Ierusalím, nu vă temeți și nu vă înspăimântați! Mâine ieșiți înaintea lor și Domnul va fi cu voi!”.
17 Nu voi aveți să vă luptați de astă dată; dar înșirați-vă, stați și priviți izbăvirea Domnului, pe care o va trimite El vouă. Iuda și Ierusalime! Să nu vă temeți, nici să vă spăimântați! Să le ieșiți mâine înainte și Domnul va fi cu voi!”
18 Iosafát s-a plecat cu fața la pământ, iar întregul Iúda și locuitorii Ierusalímului au căzut înaintea Domnului ca să se prosterne Domnului.
18 Atunci s-a plecat Iosafat cu fața la pământ, de asemenea și toți Iudeii și locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, ca să se închine Domnului.
19 Levíții dintre fiii lui Chehát și dintre fiii lui Córe s-au ridicat să-l laude pe Domnul Dumnezeul lui Israél cu glas tare și puternic.
19 Apoi s-au sculat leviții dintre fiii lui Cahat și dintre fiii lui Core, ca să laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu glas foarte tare.
20 S-au sculat dimineața și au ieșit spre pustiul Técoa. În timp ce ieșeau, Iosafát a stat [în picioare] și le-a zis: „Ascultați-mă, Iúda și voi, locuitori ai Ierusalímului! Credeți în Domnul Dumnezeul vostru și veți fi întăriți! Aveți încredere în profeții lui și veți avea succes!”.
20 Și s-au sculat ei de dimineață tare și au ieșit să se ducă în pustiul Tecoa; pe când ieșeau ei, a stat Iosafat și a zis: „Ascultați-mă Iudeilor, voi, locuitori ai Ierusalimului! Aveți încredere în Domnul Dumnezeul vostru și fiți tari! Aveți încredere în proorocii Lui și veți izbuti cu bine!”
21 Apoi s-a sfătuit cu poporul și a stabilit cântăreți pentru Domnul ca să-l laude în sfântă splendoare. Când ieșeau înaintea armatei, spuneau: „Preamăriți-l pe Domnul, căci veșnică este îndurarea lui!”.
21 Apoi s-a sfătuit el cu poporul și a rânduit cântăreți care să cânte Domnului, ca, ieșind aceștia în podoabe sfinte înaintea celor înarmați, să preamărească și să zică: „Slăviți pe Domnul, că în veac este mila Lui!”
22 În momentul când au început să cânte cu bucurie și să-l laude, Domnul a pus o capcană împotriva fiilor lui Amón, ai lui Moáb și ai celor din muntele Seír care veniseră împotriva lui Iúda și au fost bătuți.
22 Dar când au început ei să scoată strigăte de laudă și să preamărească, Domnul a stârnit neînțelegeri între Amoniți și Moabiți și între locuitorii muntelui Seir, care veniseră în Iuda, și au fost bătuți;
23 Fiii lui Amón și ai lui Moáb s-au ridicat împotriva locuitorilor din muntele Seír ca să-i distrugă și să-i nimicească. După ce au terminat cu locuitorii din Seír, s-au ajutat unul pe altul să se nimicească.
23 Căci s-au sculat Amoniții și Moabiții împotriva locuitorilor muntelui Seir, bătându-i și stârpindu-i; iar când au sfârșit cu locuitorii din Seir, atunci au început să se ucidă și ei unul pe altul.
24 Iúda a venit pe înălțimea spre pustiu; s-a întors spre mulțime și, iată, erau cadavre căzute la pământ și nu scăpase nimeni!
24 Și când cei din Iuda au ajuns pe dealul de unde se vedea pustiul și s-au uitat la acea mulțime de lume, iată toți erau stârvuri căzute pe pământ și nici unul nu era teafăr.
25 Iosafát și poporul său au mers să ia prada de la ei. Au găsit multe bunuri, haine și obiecte prețioase. Au strâns mai mult decât puteau duce și timp de trei zile au adunat prada, pentru că era multă.
25 Atunci a venit Iosafat și poporul lui ca să adune prada; și au găsit la ei multe bogății, haine și lucruri scumpe și au adunat atâta cât nu puteau să ducă. Trei zile au adunat, atât de multă pradă au aflat.
26 A patra zi, s-au adunat la Émec-Beracá, pentru că acolo îl binecuvântaseră pe Domnul. De aceea au dat acelui loc numele de Émec-Beracá până azi.
26 Iar în ziua a patra s-au adunat la Emec Beraca, fiindcă acolo binecuvântaseră ei pe Domnul. Pentru aceasta se și cheamă locul acela Valea Binecuvântării până în ziua de azi.
27 Toți oamenii din Iúda și din Ierusalím, cu Iosafát în frunte, s-au întors la Ierusalím cu bucurie, căci Domnul le dăduse bucurie asupra dușmanilor lor.
27 Apoi toți bărbații din Iuda și din Ierusalim și cu Iosafat în fruntea lor s-au întors foarte voioși la Ierusalim, pentru că Domnul le dăduse biruință asupra vrăjmașilor lor.
28 Au intrat în Ierusalím în sunet de alăute, de harpe și de trâmbițe, până la casa Domnului.
28 Și au venit în Ierusalim la templul Domnului, cu chitare, cu harfe și cu trâmbițe.
29 Groaza lui Dumnezeu a fost asupra tuturor domniilor pământului când au auzit că Domnul a luptat împotriva dușmanilor lui Israél.
29 Și frica lui Dumnezeu a cuprins pe toate regatele pământului, când au auzit că Însuși Domnul a luptat împotriva vrăjmașilor lui Israel.
30 Domnia lui Iosafát a fost liniștită și Dumnezeul lui i-a dat odihnă de jur împrejur.
30 După aceea domnia lui Iosafat a fost în liniște, pentru că Dumnezeu i-a dat odihnă din toate părțile.
31 Iosafát a devenit rege peste Iúda. Avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit douăzeci și cinci de ani la Ierusalím. Numele mamei sale era Azubá, fiica lui Șilhí.
31 Așa a domnit Iosafat peste Iuda. Când s-a făcut rege, el era de treizeci și cinci de ani și douăzeci și cinci de ani a domnit în Ierusalim. Pe mama lui o chema Azuba, fiica lui Șilhi.
32 El a mers pe calea tatălui său, Asá, și nu s-a abătut de la ea, făcând ceea ce este plăcut în ochii Domnului.
32 El a ținut drumul lui Asa, tatăl său și nu s-a dat în lături de loc, făcând tot fapte ce erau plăcute în ochii Domnului.
33 Numai că înălțimile nu le-a îndepărtat și poporul încă nu avea inima statornică față de Dumnezeul părinților lor.
33 Numai înălțimile n-au fost de tot îndepărtate și nici poporul nu se îndreptase încă cu tărie către Dumnezeul părinților lor.
34 Celelalte fapte ale lui Iosafát, cele dintâi și cele de pe urmă, iată-le scrise între Faptele lui Iehú, fiul lui Hanáni, care face parte din Cartea Regilor lui Israél.
34 Celelalte fapte ale lui Iosafat, de la cele dintâi până la cele din urmă, se află scrise în istoria lui Iehu, fiul lui Hanani, și sunt trecute și în cartea regilor lui Israel.
35 După aceea, Iosafát, regele lui Iúda, s-a aliat cu Ahazía, regele lui Israél, care lucra cu răutate.
35 Apoi Iosafat, regele lui Iuda, a intrat în legătură cu Ohozia, regele lui Israel, care petrecea în fărădelegi,
36 S-a unit cu el ca să facă corăbii care să meargă la Tarșíș. Și au făcut corăbii la Éțion-Ghéber.
36 Și s-a întovărășit cu el, ca să facă corăbii, spre a fi trimise la Tarsis; și corăbiile le-au făcut ei la Ețion-Gheber.
37 Eliezér, fiul lui Dodóva din Maréșa, a profețit împotriva lui Iosafát și a zis: „Pentru că te-ai aliat cu Ahazía, Domnul ți-a sfărâmat lucrarea”. Corăbiile au fost sfărâmate și n-au putut să meargă la Tarșíș.
37 Atunci a proorocit Eliezer, fiul lui Dodava, din Mareșa, o proorocie asupra lui Iosafat, zicând: „Fiindcă tu ai intrat în legătură cu Ohozia, de aceea Domnul ți-a sfărâmat lucrurile tale”. Și s-au spart corăbiile și n-au mai putut să mai meargă la Tarsis.
