1 Cu adevărat toate acestea le-am pus la inimă și inima mea le-a văzut: că cei drepți și cei înțelepți împreună cu toate faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu. Nici măcar iubirea, nici ura nu o cunoaște omul; ci totul este deșertăciune înaintea oamenilor,
2 Căci toți au aceeași soartă: cel drept ca și cel păcătos, cel bun ca și cel rău, cel curat ca și cel necurat, cel ce aduce jertfă ca și cel ce nu aduce, cel bun ca și cel rău, cel ce jură ca și cel ce cinstește jurământul.Fa 7,11 Fa 27,1.20
3 Este un mare rău în tot ceea ce se face sub soare, căci toți au aceeași soartă și pe lângă aceasta inima oamenilor este plină de răutate și nebunia în inima lor dăinuiește toată viața lor și se duc în același loc cu cei morți;Ecc 8,11
4 Oare cine va rămâne în viață? Pentru toți cei vii este o nădejde, căci un câine viu este mai de preț decât un câine mort.
5 Cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat.Iov 14,21 Ps 30,12
6 Și dragostea lor, ura lor și pizma lor a pierit de mult și nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare.
7 Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea cu inimă bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este îndurător pentru faptele tale.
8 Toată vremea veșmintele tale să fie albe și untdelemnul să nu lipsească de pe capul tău!Mt 6,17
9 Bucură-te de viață cu femeia pe care o iubești în toate zilele vieții tale celei deșarte, pe care ți-a hărăzit-o Dumnezeu sub soare; căci aceasta este partea ta în viață și în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare.Pr 5,18 1Ptr 3,7
10 Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârșească, fă cu hotărâre, căci în locuința morților în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici știință, nici înțelepciune.
11 Și iarăși am văzut sub soare că izbânda în alergare nu este a celor iuți și biruința a celor viteji, și pâinea a celor înțelepți, nici bogăția a celor pricepuți, nici faima pentru cei învățați, căci timpul și întâmplarea întâmpină pe toți.Ecc 3,1 Am 2,14 Lc 12,25
12 Că omul nu știe nici măcar vremea lui: întocmai ca și peștii care sunt prinși în vicleanul năvod, întocmai ca și păsările în laț, așa sunt prinși fără de veste oamenii în vremea de restriște, când vine dintr-odată peste ei.Lc 12,39 Lc 21,35 Ef 6,13
13 Și am mai văzut sub soare acest fapt de înțelepciune care mi s-a părut într-adevăr mare:
14 A fost odată o cetate mică, locuită de oameni puțini și împotriva ei a pornit un rege vestit, care a împresurat-o și a ridicat de jur împrejur întărituri puternice.
15 Într-însa se afla un sărac înțelept care a scăpat cetatea prin înțelepciunea lui și nimeni nu-și mai aduce aminte de acest om sărman.Pr 29,8
16 Și am zis: „Mai bună este înțelepciunea decât puterea; dar înțelepciunea celui sărac este urgisită, și cuvintele lui nu sunt luate în seamă”.Ps 13,6 Pr 21,22 Pr 24,5
17 Vorbele celui înțelept spuse domol sunt mai ascultate decât strigătul unui stăpân între nebuni.
18 Înțelepciunea este mai de preț decât armele de luptă; dar o singură greșeală nimicește mult bine.Ios 7,25
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Mi-am pus la inimă toate aceste lucruri ca să clarific toate, cum că cei drepți, cei înțelepți și faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu, că omul nu cunoaște nici iubirea, nici ura, chiar dacă toate sunt înaintea lui.
1 Cu adevărat toate acestea le-am pus la inimă și inima mea le-a văzut: că cei drepți și cei înțelepți împreună cu toate faptele lor sunt în mâna lui Dumnezeu. Nici măcar iubirea, nici ura nu o cunoaște omul; ci totul este deșertăciune înaintea oamenilor,
2 Toate sunt [la fel] pentru toți:
este o singură soartă
pentru cel drept și pentru cel vinovat,
pentru cel bun,
pentru cel pur și pentru cel impur,
pentru cel care aduce jertfă
și pentru cel care nu aduce jertfă;
cum este cel bun, așa este cel păcătos,
cum este cel care jură,
așa este și cel care se teme să jure.
2 Căci toți au aceeași soartă: cel drept ca și cel păcătos, cel bun ca și cel rău, cel curat ca și cel necurat, cel ce aduce jertfă ca și cel ce nu aduce, cel bun ca și cel rău, cel ce jură ca și cel ce cinstește jurământul.
3 Acest rău este în tot ceea ce se face sub soare, căci este o singură soartă pentru toți. Ba chiar inima fiilor oamenilor este plină de răutate și prostia este în inimile lor în timpul vieții lor și după ea [se duc] la moarte.
3 Este un mare rău în tot ceea ce se face sub soare, căci toți au aceeași soartă și pe lângă aceasta inima oamenilor este plină de răutate și nebunia în inima lor dăinuiește toată viața lor și se duc în același loc cu cei morți;
4 Pentru cel care este tovarăș cu cei vii, mai este o speranță, căci este mai bun un câine viu decât un leu mort.
4 Oare cine va rămâne în viață? Pentru toți cei vii este o nădejde, căci un câine viu este mai de preț decât un câine mort.
5 Cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic. Nu mai este pentru ei niciun profit, căci amintirea lor a fost uitată.
5 Cei vii știu că vor muri, dar cei morți nu știu nimic și parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat.
6 Și iubirea lor, și ura lor, și gelozia lor au pierit deja; nu mai este pentru ei parte în veci în tot ceea ce se face sub soare.
6 Și dragostea lor, ura lor și pizma lor a pierit de mult și nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare.
7 Mergi, mănâncă-ți pâinea cu bucurie
și bea-ți vinul cu inimă bună,
căci i-a plăcut deja lui Dumnezeu lucrarea ta!
7 Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea cu inimă bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este îndurător pentru faptele tale.
8 În orice timp, să fie hainele tale albe și să nu lipsească untdelemnul de pe capul tău!
8 Toată vremea veșmintele tale să fie albe și untdelemnul să nu lipsească de pe capul tău!
9 Vezi-ți de viață împreună cu soția ta, pe care o iubești în toate zilele vieții tale deșarte care ți s-au dat sub soare! În toate zilele deșertăciunii tale, aceasta este partea ta între cei vii și în truda ta cu care te trudești sub soare.
9 Bucură-te de viață cu femeia pe care o iubești în toate zilele vieții tale celei deșarte, pe care ți-a hărăzit-o Dumnezeu sub soare; căci aceasta este partea ta în viață și în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare.
10 Tot ce găsește mâna ta să facă, fă cu puterea ta! Căci nu este lucrare, rațiune a lucrurilor, cunoaștere și înțelepciune în locuința morților, înspre care tu mergi.
10 Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârșească, fă cu hotărâre, căci în locuința morților în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici știință, nici înțelepciune.
11 M-am întors și am văzut sub soare că alergarea nu este pentru cei iuți, războiul nu este pentru cei viteji, pâinea nu este pentru cei înțelepți, bogăția nu este pentru cei pricepuți și harul nu este pentru cei care cunosc, căci este un timp și o șansă care li se întâmplă tuturor.
11 Și iarăși am văzut sub soare că izbânda în alergare nu este a celor iuți și biruința a celor viteji, și pâinea a celor înțelepți, nici bogăția a celor pricepuți, nici faima pentru cei învățați, căci timpul și întâmplarea întâmpină pe toți.
12 Căci omul nu-și cunoaște timpul ca peștii care sunt prinși în plasa cea rea și ca păsările care sunt prinse în laț. Ca ei sunt surprinși fiii oamenilor la timpul cel rău care cade asupra lor pe neașteptate.
12 Că omul nu știe nici măcar vremea lui: întocmai ca și peștii care sunt prinși în vicleanul năvod, întocmai ca și păsările în laț, așa sunt prinși fără de veste oamenii în vremea de restriște, când vine dintr-odată peste ei.
13 Am mai văzut o înțelepciune sub soare și era mare pentru mine.
13 Și am mai văzut sub soare acest fapt de înțelepciune care mi s-a părut într-adevăr mare:
14 Era o mică cetate, cu puțini oameni în ea; și a venit asupra ei un rege mare, a înconjurat-o și a construit împotriva ei întărituri mari.
14 A fost odată o cetate mică, locuită de oameni puțini și împotriva ei a pornit un rege vestit, care a împresurat-o și a ridicat de jur împrejur întărituri puternice.
15 Dar se afla în ea un om sărac și înțelept care a scăpat cetatea aceea prin înțelepciunea lui. Dar nimeni nu și-a amintit de omul acela sărac.
15 Într-însa se afla un sărac înțelept care a scăpat cetatea prin înțelepciunea lui și nimeni nu-și mai aduce aminte de acest om sărman.
16 Atunci am zis:
„Mai bună este înțelepciunea decât vitejia”,
deși înțelepciunea săracului este disprețuită
și cuvintele lui nu sunt ascultate.
16 Și am zis: „Mai bună este înțelepciunea decât puterea; dar înțelepciunea celui sărac este urgisită, și cuvintele lui nu sunt luate în seamă”.
17 Cuvintele înțelepților
sunt ascultate în liniște,
mai bine decât strigătele
celor care domnesc printre nesimțiți.
17 Vorbele celui înțelept spuse domol sunt mai ascultate decât strigătul unui stăpân între nebuni.
18 Înțelepciunea este mai bună
decât instrumentele de luptă,
dar un singur păcătos
face să se piardă mult bine.
18 Înțelepciunea este mai de preț decât armele de luptă; dar o singură greșeală nimicește mult bine.
