Capitolul 11
Ecclesiastul 111 Aruncă pâinea ta pe apă, căci o vei afla după multe zile.Lc 6,38 Lc 12,17.33
2 Împarte o bucată în șapte și chiar în opt, căci nu știi ce nenorocire se poate întâmpla în țară.Lc 16,9
3 Când norii se umplu de ploaie, ei se deșartă pe pământ. Și dacă un copac cade la miazăzi sau la miazănoapte, unde a căzut, acolo rămâne.
4 Cel ce păzește vântul nu seamănă, și cel ce se uită la nori nu seceră.
5 După cum nu știi care este calea vântului, cum se întocmesc oasele în pântecele maicii, tot așa nu cunoști lucrarea lui Dumnezeu, care face toate.Ps 138,15 In 3,8
6 Dis-de-dimineață seamănă sămânța și până seara nu odihni mâna ta, căci nu știi care va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.Rm 12,11
7 Și lumina este dulce și plăcut este ochilor să privească soarele.Mt 20,33
8 Chiar dacă ar trăi mulți ani, omul să se bucure de toate și să-și aducă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se întâmplă este deșertăciune.Iov 10,21
9 Bucură-te, omule, cât ești tânăr și inima ta să fie veselă în zilele tinereții tale și mergi în căile inimii tale și după ce-ți arată ochii tăi, dar să știi că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa. Alungă necazul din inima ta și depărtează suferințele de trupul tău, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciune.2Tim 2,22
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Aruncă-ți pâinea pe apă
și o vei găsi și după multe zile!
1 Aruncă pâinea ta pe apă, căci o vei afla după multe zile.
2 Dă o parte la șapte sau la opt,
căci nu știi ce rău va fi pe pământ!
2 Împarte o bucată în șapte și chiar în opt, căci nu știi ce nenorocire se poate întâmpla în țară.
3 Dacă norii sunt plini de ploaie,
se golesc asupra pământului
și, dacă un copac cade la sud sau la nord,
în locul unde cade copacul, acolo va fi.
3 Când norii se umplu de ploaie, ei se deșartă pe pământ. Și dacă un copac cade la miazăzi sau la miazănoapte, unde a căzut, acolo rămâne.
4 Cine păzește vântul nu seamănă
și cine se uită la nori nu seceră.
4 Cel ce păzește vântul nu seamănă, și cel ce se uită la nori nu seceră.
5 Așa cum nu cunoști calea vântului
și nici cum se umplu oasele
în sânul [mamei],
tot așa nu cunoști lucrarea lui Dumnezeu,
care le face pe toate.
5 După cum nu știi care este calea vântului, cum se întocmesc oasele în pântecele maicii, tot așa nu cunoști lucrarea lui Dumnezeu, care face toate.
6 Dimineața seamănă sămânța ta
și până seara nu-ți odihni mâna!
Căci tu nu știi dacă [o sămânță]
se aseamănă cu alta,
dacă amândouă sunt la fel de bune.
6 Dis-de-dimineață seamănă sămânța și până seara nu odihni mâna ta, căci nu știi care va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.
7 Dulce este lumina
și bine este pentru ochi să vadă soarele.
7 Și lumina este dulce și plăcut este ochilor să privească soarele.
8 Dacă un om ar avea mulți ani,
să se bucure de toți!
Își va aminti de zilele de întuneric,
căci vor fi multe.
Tot ceea ce vine este deșertăciune.
8 Chiar dacă ar trăi mulți ani, omul să se bucure de toate și să-și aducă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se întâmplă este deșertăciune.
9 Bucură-te, tinere, în tinerețea ta,
fă-ți bine inimii tale în zilele tinereții tale,
umblă pe căile inimii tale
și după ceea ce văd ochii tăi!
Dar să știi că pentru toate acestea,
Dumnezeu te va aduce la judecată!
9 Bucură-te, omule, cât ești tânăr și inima ta să fie veselă în zilele tinereții tale și mergi în căile inimii tale și după ce-ți arată ochii tăi, dar să știi că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa. Alungă necazul din inima ta și depărtează suferințele de trupul tău, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciune.
10 Îndepărtează indignarea din inima ta
și fă să treacă răul din trupul tău!
Căci copilăria și adolescența
sunt deșertăciune.
Traducerea ortodoxă
Traducerea greacă bizantină
1 Aruncă pâinea ta pe apă, căci o vei afla după multe zile.
1 Ἀπόστειλον τὸν ἄρτον σου ἐπὶ πρόσωπον τοῦ ὕδατος, ὅτι ἐν πλήθει τῶν ἡμερῶν εὑρήσεις αὐτόν·
2 Împarte o bucată în șapte și chiar în opt, căci nu știi ce nenorocire se poate întâmpla în țară.
2 δὸς μερίδα τοῖς ἑπτὰ καί γε τοῖς ὀκτώ, ὅτι οὐ γινώσκεις τί ἔσται πονηρὸν ἐπὶ τὴν γῆν.
3 Când norii se umplu de ploaie, ei se deșartă pe pământ. Și dacă un copac cade la miazăzi sau la miazănoapte, unde a căzut, acolo rămâne.
3 ἐὰν πληρωθῶσιν τὰ νέφη ὑετοῦ, ἐπὶ τὴν γῆν ἐκχέουσιν· καὶ ἐὰν πέσῃ ξύλον ἐν τῷ νότῳ καὶ ἐὰν ἐν τῷ βορρᾷ, τόπῳ, οὗ πεσεῖται τὸ ξύλον, ἐκεῖ ἔσται.
4 Cel ce păzește vântul nu seamănă, și cel ce se uită la nori nu seceră.
4 τηρῶν ἄνεμον οὐ σπερεῖ, καὶ βλέπων ἐν ταῖς νεφέλαις οὐ θερίσει,
5 După cum nu știi care este calea vântului, cum se întocmesc oasele în pântecele maicii, tot așa nu cunoști lucrarea lui Dumnezeu, care face toate.
5 ἐν οἷς οὐκ ἔστιν γινώσκων τίς ἡ ὁδὸς τοῦ πνεύματος. ὡς ὀστᾶ ἐν γαστρὶ τῆς κυοφορούσης, οὕτως οὐ γνώσῃ τὰ ποιήματα τοῦ θεοῦ, ὅσα ποιήσει σὺν τὰ πάντα.
6 Dis-de-dimineață seamănă sămânța și până seara nu odihni mâna ta, căci nu știi care va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.
6 ἐν πρωίᾳ σπεῖρον τὸ σπέρμα σου, καὶ εἰς ἑσπέραν μὴ ἀφέτω ἡ χείρ σου, ὅτι οὐ γινώσκεις ποῖον στοιχήσει, ἢ τοῦτο ἢ τοῦτο, καὶ ἐὰν τὰ δύο ἐπὶ τὸ αὐτὸ ἀγαθά.
7 Și lumina este dulce și plăcut este ochilor să privească soarele.
7 καὶ γλυκὺ τὸ φῶς καὶ ἀγαθὸν τοῖς ὀφθαλμοῖς τοῦ βλέπειν σὺν τὸν ἥλιον·
8 Chiar dacă ar trăi mulți ani, omul să se bucure de toate și să-și aducă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se întâmplă este deșertăciune.
8 ὅτι καὶ ἐὰν ἔτη πολλὰ ζήσεται ὁ ἄνθρωπος, ἐν πᾶσιν αὐτοῖς εὐφρανθήσεται καὶ μνησθήσεται τὰς ἡμέρας τοῦ σκότους, ὅτι πολλαὶ ἔσονται· πᾶν τὸ ἐρχόμενον ματαιότης.
9 Bucură-te, omule, cât ești tânăr și inima ta să fie veselă în zilele tinereții tale și mergi în căile inimii tale și după ce-ți arată ochii tăi, dar să știi că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa. Alungă necazul din inima ta și depărtează suferințele de trupul tău, căci copilăria și tinerețea sunt deșertăciune.
9 Εὐφραίνου, νεανίσκε, ἐν νεότητί σου, καὶ ἀγαθυνάτω σε ἡ καρδία σου ἐν ἡμέραις νεότητός σου, καὶ περιπάτει ἐν ὁδοῖς καρδίας σου καὶ ἐν ὁράσει ὀφθαλμῶν σου καὶ γνῶθι ὅτι ἐπὶ πᾶσι τούτοις ἄξει σε ὁ θεὸς ἐν κρίσει.
10 καὶ ἀπόστησον θυμὸν ἀπὸ καρδίας σου καὶ παράγαγε πονηρίαν ἀπὸ σαρκός σου, ὅτι ἡ νεότης καὶ ἡ ἄνοια ματαιότης.