Capitolul 3
Ecclesiastul 31 Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.Ecc 8,6 Ecc 9,11 Lc 9,21 1Co 6,12
2 Vreme este să te naști și vreme să mori; vreme este să sădești și vreme să smulgi ceea ce ai sădit.
3 Vreme este să rănești și vreme să tămăduiești; vreme este să dărâmi și vreme să zidești.
4 Vreme este să plângi și vreme să râzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești.Ir 31,4
5 Vreme este să arunci pietre și vreme să le strângi; vreme este să îmbrățișezi și vreme este să fugi de îmbrățișare.
6 Vreme este să agonisești și vreme să prăpădești; vreme este să păstrezi și vreme să arunci.
7 Vreme este să rupi și vreme să coși; vreme este să taci și vreme să grăiești.Sir 20,6 Lc 9,21
8 Vreme este să iubești și vreme să urăști. Este vreme de război și vreme de pace.
9 Care este folosul celui ce lucrează întru osteneala pe care o ia asupră-și?
10 Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume.
11 Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase și la timpul lor; El a pus în inima lor și veșnicia, dar fără ca omul să poată înțelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârșit.Sol 9,16
12 Atunci mi-am dat cu socoteala că nu este fericire decât să te bucuri și să trăiești bine în timpul vieții tale.Pr 15,15 Ecc 2,24 Ecc 3,22 Ecc 8,15
13 Drept aceea dacă un om mănâncă și bea și trăiește bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.Ecc 5,18
14 Atunci mi-am dat seama că tot ceea ce a făcut Dumnezeu va ține în veac de veac și nimic nu se poate adăuga, nici nu se poate micșora și că Dumnezeu lucrează așa ca să ne temem de fața Lui.Dn 4,32 Sir 39,21
15 Ceea ce este a mai fost și ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri; și Dumnezeu cheamă iarăși aceea ce a lăsat să treacă.Ecc 1,9
16 Dar am mai văzut sub soare că în locul dreptății este fărădelegea și în locul celui cucernic, cel nelegiuit.Ecc 4,1
17 Și am gândit în inima mea: „Dumnezeu va judeca pe cel drept ca și pe cel nelegiuit”, căci este vreme pentru orice punere la cale și pentru orice faptă.Ps 57,11 Ecc 12,14
18 Și am zis iar în inima mea despre fiii oamenilor: „Dumnezeu a orânduit să-i încerce, ca ei să-și dea seama că nu sunt decât dobitoace”.
19 Căci soarta omului și soarta dobitocului este aceeași: precum moare unul, moare și celălalt și toți au un singur duh de viață, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Și totul este deșertăciune!Ps 48,13.22 1Ptr 3,12
20 Amândoi merg în același loc: amândoi au ieșit din pulbere și amândoi în pulbere se întorc.Fc 3,19 Ps 145,3-4 Ecc 12,7
21 Cine știe dacă duhul omului se urcă în sus și duhul dobitocului se coboară în jos către pământ?Sol 2,3
22 Și mi-am dat seama că nimic nu este mai de preț pentru om decât să se bucure de lucrurile sale, că aceasta este partea lui, fiindcă cine îi va da lui putere să mai vadă ceea ce se va întâmpla în urma lui?Ecc 3,12 Ecc 5,18
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Pentru toate există o vreme și un timp,
pentru toate cele plăcute sub ceruri.
1 Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.
2 Este un timp pentru a se naște
și un timp pentru a muri;
un timp pentru a planta
și un timp pentru a smulge ce s-a plantat;
2 Vreme este să te naști și vreme să mori; vreme este să sădești și vreme să smulgi ceea ce ai sădit.
3 un timp pentru a ucide
și un timp pentru a vindeca;
un timp pentru a dărâma
și un timp pentru a construi;
3 Vreme este să rănești și vreme să tămăduiești; vreme este să dărâmi și vreme să zidești.
4 un timp pentru a plânge
și un timp pentru a râde;
un timp pentru a geme
și un timp pentru a dansa;
4 Vreme este să plângi și vreme să râzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești.
5 un timp pentru a arunca pietre
și un timp pentru a aduna pietre;
un timp pentru a îmbrățișa
și un timp pentru a se îndepărta
de îmbrățișare;
5 Vreme este să arunci pietre și vreme să le strângi; vreme este să îmbrățișezi și vreme este să fugi de îmbrățișare.
6 un timp pentru a căuta
și un timp pentru a pierde,
un timp pentru a păstra
și un timp pentru a arunca;
6 Vreme este să agonisești și vreme să prăpădești; vreme este să păstrezi și vreme să arunci.
7 un timp pentru a rupe
și un timp pentru a coase;
un timp pentru a tăcea
și un timp pentru a vorbi.
7 Vreme este să rupi și vreme să coși; vreme este să taci și vreme să grăiești.
8 un timp pentru a iubi
și un timp pentru a urî;
un timp pentru luptă
și un timp pentru pace.
8 Vreme este să iubești și vreme să urăști. Este vreme de război și vreme de pace.
9 Ce folos are cel care lucrează din tot ceea ce trudește el?
9 Care este folosul celui ce lucrează întru osteneala pe care o ia asupră-și?
10 Am văzut îndeletnicirea pe care Dumnezeu le-a dat-o fiilor oamenilor ca să se ocupe cu ea.
10 Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume.
11 Toate le-a făcut frumoase la timpul lor, ba chiar a pus veșnicia în inima [omului], chiar dacă omul nu poate să afle lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu de la început și până la sfârșit.
11 Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase și la timpul lor; El a pus în inima lor și veșnicia, dar fără ca omul să poată înțelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârșit.
12 Am recunoscut că nu este bine în ele decât să se bucure și să facă binele în viața lor.
12 Atunci mi-am dat cu socoteala că nu este fericire decât să te bucuri și să trăiești bine în timpul vieții tale.
13 Și omul care mănâncă și bea și vede ceea ce este bun în toată truda lui, și aceasta este darul lui Dumnezeu.
13 Drept aceea dacă un om mănâncă și bea și trăiește bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.
14 Am cunoscut că tot ceea ce face Dumnezeu este pentru totdeauna: nu este nimic de adăugat la el și nimic de scos din el. Dumnezeu a făcut pentru ca să se teamă de el.
14 Atunci mi-am dat seama că tot ceea ce a făcut Dumnezeu va ține în veac de veac și nimic nu se poate adăuga, nici nu se poate micșora și că Dumnezeu lucrează așa ca să ne temem de fața Lui.
15 Ceea ce s-a făcut s-a făcut deja și ceea ce a fost a fost deja. Dumnezeu caută ceea ce s-a urmărit.
15 Ceea ce este a mai fost și ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri; și Dumnezeu cheamă iarăși aceea ce a lăsat să treacă.
16 Am mai văzut sub soare că în locul judecății era nelegiuirea și în locul dreptății era vinovăția.
16 Dar am mai văzut sub soare că în locul dreptății este fărădelegea și în locul celui cucernic, cel nelegiuit.
17 Mi-am zis în inimă:
„Dumnezeu îi va judeca
pe cel drept și pe cel vinovat,
căci este un timp pentru ceea ce este plăcut
și pentru tot ceea ce este făcut acolo”.
17 Și am gândit în inima mea: „Dumnezeu va judeca pe cel drept ca și pe cel nelegiuit”, căci este vreme pentru orice punere la cale și pentru orice faptă.
18 Am zis în inimă:
„Din cauza fiilor oamenilor,
ca Dumnezeu să-i încerce
și să vadă că nu sunt decât animale”.
18 Și am zis iar în inima mea despre fiii oamenilor: „Dumnezeu a orânduit să-i încerce, ca ei să-și dea seama că nu sunt decât dobitoace”.
19 Soarta omului și soarta animalului
este aceeași soartă;
cum moare unul,
așa moare și celălalt:
este aceeași suflare pentru toți
și omul nu are niciun avantaj
față de animale,
căci totul este deșertăciune.
19 Căci soarta omului și soarta dobitocului este aceeași: precum moare unul, moare și celălalt și toți au un singur duh de viață, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Și totul este deșertăciune!
20 Toate merg spre un singur loc:
toate sunt din țărână,
toate se întorc în țărână.
20 Amândoi merg în același loc: amândoi au ieșit din pulbere și amândoi în pulbere se întorc.
21 Cine cunoaște suflarea fiilor oamenilor?
Oare urcă spre înălțimi?
Sau suflarea animalelor, oare coboară ea
spre adâncul pământului?
21 Cine știe dacă duhul omului se urcă în sus și duhul dobitocului se coboară în jos către pământ?
22 Am văzut că nu este nimic mai bun pentru om
decât să se bucure de ceea ce face:
aceasta este partea lui.
Căci cine-l va duce să vadă ceea ce va fi după el?
22 Și mi-am dat seama că nimic nu este mai de preț pentru om decât să se bucure de lucrurile sale, că aceasta este partea lui, fiindcă cine îi va da lui putere să mai vadă ceea ce se va întâmpla în urma lui?
Traducerea ortodoxă
Traducerea greacă bizantină
1 Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer.
1 Τοῖς πᾶσιν χρόνος, καὶ καιρὸς τῷ παντὶ πράγματι ὑπὸ τὸν οὐρανόν.
2 Vreme este să te naști și vreme să mori; vreme este să sădești și vreme să smulgi ceea ce ai sădit.
2 καιρὸς τοῦ τεκεῖν καὶ καιρὸς τοῦ ἀποθανεῖν, καιρὸς τοῦ φυτεῦσαι καὶ καιρὸς τοῦ ἐκτῖλαι πεφυτευμένον,
3 Vreme este să rănești și vreme să tămăduiești; vreme este să dărâmi și vreme să zidești.
3 καιρὸς τοῦ ἀποκτεῖναι καὶ καιρὸς τοῦ ἰάσασθαι, καιρὸς τοῦ καθελεῖν καὶ καιρὸς τοῦ οἰκοδομῆσαι,
4 Vreme este să plângi și vreme să râzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești.
4 καιρὸς τοῦ κλαῦσαι καὶ καιρὸς τοῦ γελάσαι, καιρὸς τοῦ κόψασθαι καὶ καιρὸς τοῦ ὀρχήσασθαι,
5 Vreme este să arunci pietre și vreme să le strângi; vreme este să îmbrățișezi și vreme este să fugi de îmbrățișare.
5 καιρὸς τοῦ βαλεῖν λίθους καὶ καιρὸς τοῦ συναγαγεῖν λίθους, καιρὸς τοῦ περιλαβεῖν καὶ καιρὸς τοῦ μακρυνθῆναι ἀπὸ περιλήμψεως,
6 Vreme este să agonisești și vreme să prăpădești; vreme este să păstrezi și vreme să arunci.
6 καιρὸς τοῦ ζητῆσαι καὶ καιρὸς τοῦ ἀπολέσαι, καιρὸς τοῦ φυλάξαι καὶ καιρὸς τοῦ ἐκβαλεῖν,
7 Vreme este să rupi și vreme să coși; vreme este să taci și vreme să grăiești.
7 καιρὸς τοῦ ῥῆξαι καὶ καιρὸς τοῦ ῥάψαι, καιρὸς τοῦ σιγᾶν καὶ καιρὸς τοῦ λαλεῖν,
8 Vreme este să iubești și vreme să urăști. Este vreme de război și vreme de pace.
8 καιρὸς τοῦ φιλῆσαι καὶ καιρὸς τοῦ μισῆσαι, καιρὸς πολέμου καὶ καιρὸς εἰρήνης.
9 Care este folosul celui ce lucrează întru osteneala pe care o ia asupră-și?
9 τίς περισσεία τοῦ ποιοῦντος ἐν οἷς αὐτὸς μοχθεῖ;
10 Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume.
10 εἶδον σὺν τὸν περισπασμόν, ὃν ἔδωκεν ὁ θεὸς τοῖς υἱοῖς τοῦ ἀνθρώπου τοῦ περισπᾶσθαι ἐν αὐτῷ.
11 Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase și la timpul lor; El a pus în inima lor și veșnicia, dar fără ca omul să poată înțelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârșit.
11 σὺν τὰ πάντα ἐποίησεν καλὰ ἐν καιρῷ αὐτοῦ καί γε σὺν τὸν αἰῶνα ἔδωκεν ἐν καρδίᾳ αὐτῶν, ὅπως μὴ εὕρῃ ὁ ἄνθρωπος τὸ ποίημα, ὃ ἐποίησεν ὁ θεός, ἀπ’ ἀρχῆς καὶ μέχρι τέλους.
12 Atunci mi-am dat cu socoteala că nu este fericire decât să te bucuri și să trăiești bine în timpul vieții tale.
12 ἔγνων ὅτι οὐκ ἔστιν ἀγαθὸν ἐν αὐτοῖς εἰ μὴ τοῦ εὐφρανθῆναι καὶ τοῦ ποιεῖν ἀγαθὸν ἐν ζωῇ αὐτοῦ·
13 Drept aceea dacă un om mănâncă și bea și trăiește bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.
13 καί γε πᾶς ὁ ἄνθρωπος, ὃς φάγεται καὶ πίεται καὶ ἴδῃ ἀγαθὸν ἐν παντὶ μόχθῳ αὐτοῦ, δόμα θεοῦ ἐστιν.
14 Atunci mi-am dat seama că tot ceea ce a făcut Dumnezeu va ține în veac de veac și nimic nu se poate adăuga, nici nu se poate micșora și că Dumnezeu lucrează așa ca să ne temem de fața Lui.
14 ἔγνων ὅτι πάντα, ὅσα ἐποίησεν ὁ θεός, αὐτὰ ἔσται εἰς τὸν αἰῶνα· ἐπ’ αὐτῷ οὐκ ἔστιν προσθεῖναι, καὶ ἀπ’ αὐτοῦ οὐκ ἔστιν ἀφελεῖν, καὶ ὁ θεὸς ἐποίησεν, ἵνα φοβηθῶσιν ἀπὸ προσώπου αὐτοῦ.
15 Ceea ce este a mai fost și ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri; și Dumnezeu cheamă iarăși aceea ce a lăsat să treacă.
15 τὸ γενόμενον ἤδη ἐστίν, καὶ ὅσα τοῦ γίνεσθαι, ἤδη γέγονεν, καὶ ὁ θεὸς ζητήσει τὸν διωκόμενον.
16 Dar am mai văzut sub soare că în locul dreptății este fărădelegea și în locul celui cucernic, cel nelegiuit.
16 Καὶ ἔτι εἶδον ὑπὸ τὸν ἥλιον τόπον τῆς κρίσεως, ἐκεῖ ὁ ἀσεβής, καὶ τόπον τοῦ δικαίου, ἐκεῖ ὁ ἀσεβής.
17 Și am gândit în inima mea: „Dumnezeu va judeca pe cel drept ca și pe cel nelegiuit”, căci este vreme pentru orice punere la cale și pentru orice faptă.
17 εἶπα ἐγὼ ἐν καρδίᾳ μου Σὺν τὸν δίκαιον καὶ σὺν τὸν ἀσεβῆ κρινεῖ ὁ θεός, ὅτι καιρὸς τῷ παντὶ πράγματι καὶ ἐπὶ παντὶ τῷ ποιήματι.
18 Și am zis iar în inima mea despre fiii oamenilor: „Dumnezeu a orânduit să-i încerce, ca ei să-și dea seama că nu sunt decât dobitoace”.
18 ἐκεῖ εἶπα ἐγὼ ἐν καρδίᾳ μου περὶ λαλιᾶς υἱῶν τοῦ ἀνθρώπου, ὅτι διακρινεῖ αὐτοὺς ὁ θεός, καὶ τοῦ δεῖξαι ὅτι αὐτοὶ κτήνη εἰσὶν καί γε αὐτοῖς.
19 Căci soarta omului și soarta dobitocului este aceeași: precum moare unul, moare și celălalt și toți au un singur duh de viață, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Și totul este deșertăciune!
19 ὅτι συνάντημα υἱῶν τοῦ ἀνθρώπου καὶ συνάντημα τοῦ κτήνους, συνάντημα ἓν αὐτοῖς· ὡς ὁ θάνατος τούτου, οὕτως ὁ θάνατος τούτου, καὶ πνεῦμα ἓν τοῖς πᾶσιν· καὶ τί ἐπερίσσευσεν ὁ ἄνθρωπος παρὰ τὸ κτῆνος; οὐδέν, ὅτι τὰ πάντα ματαιότης.
20 Amândoi merg în același loc: amândoi au ieșit din pulbere și amândoi în pulbere se întorc.
20 τὰ πάντα πορεύεται εἰς τόπον ἕνα· τὰ πάντα ἐγένετο ἀπὸ τοῦ χοός, καὶ τὰ πάντα ἐπιστρέφει εἰς τὸν χοῦν·
21 Cine știe dacă duhul omului se urcă în sus și duhul dobitocului se coboară în jos către pământ?
21 καὶ τίς οἶδεν πνεῦμα υἱῶν τοῦ ἀνθρώπου εἰ ἀναβαίνει αὐτὸ εἰς ἄνω, καὶ πνεῦμα τοῦ κτήνους εἰ καταβαίνει αὐτὸ κάτω εἰς γῆν;
22 Și mi-am dat seama că nimic nu este mai de preț pentru om decât să se bucure de lucrurile sale, că aceasta este partea lui, fiindcă cine îi va da lui putere să mai vadă ceea ce se va întâmpla în urma lui?
22 καὶ εἶδον ὅτι οὐκ ἔστιν ἀγαθὸν εἰ μὴ ὃ εὐφρανθήσεται ὁ ἄνθρωπος ἐν ποιήμασιν αὐτοῦ, ὅτι αὐτὸ μερὶς αὐτοῦ· ὅτι τίς ἄξει αὐτὸν τοῦ ἰδεῖν ἐν ᾧ ἐὰν γένηται μετ’ αὐτόν;