Capitolul 2
Ecclesiastul 21 Grăiam inimii mele: „Vino să te ispitesc cu veselia și să te fac să guști plăcerea!” Și iată că și aceasta este deșertăciune.Ecc 8,15
2 „E nebunie!” am zis despre râs. Și despre veselie: „La ce poate să folosească!”
3 Am cugetat apoi în inima mea, să desfătez trupul meu cu vin – pe când cugetul meu umbla după înțelepciune și cerceta nebunia – până ce voi vedea ceea ce este bun pentru fiii oamenilor să facă sub cer în vremea vieții lor.Os 4,11
4 Am început lucrări mari: am zidit case, am sădit vii,1Rg 7,1 Cant 8,1
5 Am făcut grădini și parcuri și am sădit în ele tot felul de pomi roditori;
6 Mi-am făcut iazuri, ca să pot uda din ele o dumbravă unde creșteau copacii;
7 Am cumpărat robi și roabe și am avut feciori născuți în casă, asemenea și turme de vite, și oi fără de număr, mai mult decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalim.
8 Am strâns aur și argint și număr mare de regi și de satrapi; am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor omului mi-am agonisit: o prințesă și alte prințese.1Rg 9,28 1Rg 10,14.21-22.27
9 Am fost mare și am întrecut pe toți cei ce au trăit înaintea mea în Ierusalim și înțelepciunea a rămas cu mine.1Rg 10,23
10 Și tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte și n-am oprit inima mea de la nici o veselie, căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea, și aceasta mi-a fost partea din toată munca mea.
11 Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au făcut mâinile mele și la truda cu care m-am trudit ca să le săvârșesc și iată, totul este deșertăciune și vânare de vânt și fără nici un folos sub soare.Ecc 1,14
12 Și mi-am întors privirea să văd înțelepciunea, nebunia și prostia. Căci ce poate să facă un om de rând peste ceea ce a făcut un rege?
13 Atunci m-am încredințat că înțelepciunea are întâietate asupra nebuniei tot atât cât are lumina asupra întunericului.
14 Înțeleptul are ochii în cap, iar nebunul merge întru întuneric. Dar am cunoscut și eu că aceeași soartă vor avea toți.Pr 17,24
15 Deci am zis în inima mea: „Aceeași soartă ca și cel nebun avea-voi și eu; atunci la ce îmi folosește înțelepciunea?” Și am zis în mintea mea că și aceasta este deșertăciune.
16 Căci pomenirea celui înțelept ca și a celui nebun nu este veșnică, fiindcă în zilele ce vor veni amândoi vor fi uitați; atunci înțeleptul moare ca și nebunul.Ps 48,10
17 Drept aceea am urât viața, căci rele sunt cele ce se fac sub soare; și totul este deșertăciune și vânare de vânt.
18 Și am urât toată munca pe care am muncit-o sub soare, fiindcă voi lăsa-o omului care va veni după mine.
19 Și cine știe dacă el va fi înțelept sau nebun! Și el va face ce va găsi cu cale din tot lucrul cu care m-am trudit și m-am chibzuit sub soare! Și aceasta este deșertăciune!Iov 14,21
20 Și am început să mă las deznădejdii pentru toată munca cea de sub soare,
21 Căci un om care a pus în lucrul lui înțelepciune și știință și a avut izbândă, îl împarte cu cel care n-a lucrat. Și aceasta este deșertăciune și un rău nespus de mare.
22 Oare, ce-i rămâne omului din toată munca lui și din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare?Ecc 1,3
23 Toate zilele lui nu sunt decât suferință și îndeletnicirea lui nu-i decât necaz; nici chiar noaptea n-are odihnă inima lui. Și aceasta este deșertăciune!
24 Nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce și să bea și să-și desfăteze sufletul cu mulțumirea din munca sa. Și am văzut că și aceasta vine numai din mâna lui Dumnezeu.Ecc 3,12-13 Ecc 5,17-18 Ecc 8,15
25 Cine poate oare să mănânce și să bea fără să mulțumească Lui?
26 Omului care este bun înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu îi dă înțelepciune, știință și bucurie, iar păcătosului îi dă sarcina să adune și să strângă pentru a da celui ce este bun în fața lui Dumnezeu. Și aceasta este deșertăciune și vânare de vânt!Iov 27,16-17 Iov 32,8 Sol 1,4
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Mi-am spus inimii: „Hai, vreau să gust veselia și să văd bunăstarea!”. Dar și aceasta este deșertăciune.
1 Grăiam inimii mele: „Vino să te ispitesc cu veselia și să te fac să guști plăcerea!” Și iată că și aceasta este deșertăciune.
2 Am spus râsului: „Prostie!” și veseliei: „Ce poate face aceasta?”.
2 „E nebunie!” am zis despre râs. Și despre veselie: „La ce poate să folosească!”
3 Am decis în inima mea să-mi dau trupul vinului și inima să fie călăuzită cu înțelepciune, ca să fie prinsă de nebunie până când voi putea vedea ce este bine pentru fiii oamenilor să facă sub ceruri în timpul zilelor vieții lor.
3 Am cugetat apoi în inima mea, să desfătez trupul meu cu vin – pe când cugetul meu umbla după înțelepciune și cerceta nebunia – până ce voi vedea ceea ce este bun pentru fiii oamenilor să facă sub cer în vremea vieții lor.
4 Am făcut lucrări mari: mi-am construit case și am plantat pentru mine.
4 Am început lucrări mari: am zidit case, am sădit vii,
5 Mi-am făcut grădini și livezi și am plantat în ele pomi pentru tot felul de fructe.
5 Am făcut grădini și parcuri și am sădit în ele tot felul de pomi roditori;
6 Mi-am făcut cisterne de apă ca să ud pădurea unde cresc pomii.
6 Mi-am făcut iazuri, ca să pot uda din ele o dumbravă unde creșteau copacii;
7 Mi-am cumpărat sclavi și sclave și am avut copii de casă; ba chiar am avut turme de vite și de oi mai multe decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalím.
7 Am cumpărat robi și roabe și am avut feciori născuți în casă, asemenea și turme de vite, și oi fără de număr, mai mult decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalim.
8 Mi-am adunat argint și aur și proprietăți de regi și de provincii. Mi-am procurat cântăreți și cântărețe – deliciul fiilor oamenilor – și multe concubine.
8 Am strâns aur și argint și număr mare de regi și de satrapi; am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor omului mi-am agonisit: o prințesă și alte prințese.
9 Am devenit cel mai mare față de toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalím și înțelepciunea mea stătea înaintea mea.
9 Am fost mare și am întrecut pe toți cei ce au trăit înaintea mea în Ierusalim și înțelepciunea a rămas cu mine.
10 Tot ce mi-au cerut ochii nu am ascuns de la ei; nu i-am refuzat inimii mele nicio veselie și inima mea s-a bucurat de toată truda mea, căci aceasta este partea mea din tot chinul meu.
10 Și tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte și n-am oprit inima mea de la nici o veselie, căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea, și aceasta mi-a fost partea din toată munca mea.
11 Mi-am întors fața către toate lucrările pe care le-a făcut mâna mea și la toată truda prin care m-am trudit să le fac. Iată, toate sunt deșertăciune și goană după vânt și nu este niciun folos sub soare.
11 Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au făcut mâinile mele și la truda cu care m-am trudit ca să le săvârșesc și iată, totul este deșertăciune și vânare de vânt și fără nici un folos sub soare.
12 Și mi-am întors fața ca să văd înțelepciunea, prostia și nebunia. Ce [poate face] omul care vine după rege? Ceea ce deja au făcut [alții]!
12 Și mi-am întors privirea să văd înțelepciunea, nebunia și prostia. Căci ce poate să facă un om de rând peste ceea ce a făcut un rege?
13 Eu am văzut că este mai mult folos în înțelepciune decât în nebunie, mai mult folos în lumină decât în întuneric.
13 Atunci m-am încredințat că înțelepciunea are întâietate asupra nebuniei tot atât cât are lumina asupra întunericului.
14 Cel înțelept are ochii în cap,
dar cel nesimțit umblă în întuneric.
Și eu am recunoscut că li se întâmplă tuturor aceeași soartă.
14 Înțeleptul are ochii în cap, iar nebunul merge întru întuneric. Dar am cunoscut și eu că aceeași soartă vor avea toți.
15 Mi-am zis eu în inimă: „Dacă mi se întâmplă și mie cum i se întâmplă celui nesimțit, atunci ce folos că am devenit înțelept și eu?”.
15 Deci am zis în inima mea: „Aceeași soartă ca și cel nebun avea-voi și eu; atunci la ce îmi folosește înțelepciunea?” Și am zis în mintea mea că și aceasta este deșertăciune.
16 Căci nu este amintire veșnică a celui înțelept ca și a celui nesimțit: imediat, în zilele care vin, totul este uitat. Cum moare înțeleptul, așa moare și nesimțitul!
16 Căci pomenirea celui înțelept ca și a celui nebun nu este veșnică, fiindcă în zilele ce vor veni amândoi vor fi uitați; atunci înțeleptul moare ca și nebunul.
17 Am urât viața, căci rea era asupra mea lucrarea pe care o făcusem sub soare: totul este deșertăciune și goană după vânt.
17 Drept aceea am urât viața, căci rele sunt cele ce se fac sub soare; și totul este deșertăciune și vânare de vânt.
18 Am urât toată truda cu care m-am trudit sub soare și pe care o las omului care va fi după mine.
18 Și am urât toată munca pe care am muncit-o sub soare, fiindcă voi lăsa-o omului care va veni după mine.
19 Cine știe dacă va fi înțelept sau nebun? Dar el va lua în putere toată truda mea cu care m-am trudit și am devenit înțelept sub soare. Și aceasta este deșertăciune.
19 Și cine știe dacă el va fi înțelept sau nebun! Și el va face ce va găsi cu cale din tot lucrul cu care m-am trudit și m-am chibzuit sub soare! Și aceasta este deșertăciune!
20 Mi-am întors inima spre disperare, din cauza întregii trude cu care m-am trudit sub soare.
20 Și am început să mă las deznădejdii pentru toată munca cea de sub soare,
21 Căci există câte un om care se trudește cu înțelepciune, cu știință și cu succes și om care nu se trudește, și i se dă partea. Și aceasta este deșertăciune și rău mare.
21 Căci un om care a pus în lucrul lui înțelepciune și știință și a avut izbândă, îl împarte cu cel care n-a lucrat. Și aceasta este deșertăciune și un rău nespus de mare.
22 Căci ce are omul în toată truda lui și în toată goana inimii lui cu care se trudește sub soare?
22 Oare, ce-i rămâne omului din toată munca lui și din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare?
23 Căci toate zilele sale sunt osteneală și inima lui nu se poate odihni din cauza indignării îndeletnicirii lui nici noaptea. Și aceasta este deșertăciune.
23 Toate zilele lui nu sunt decât suferință și îndeletnicirea lui nu-i decât necaz; nici chiar noaptea n-are odihnă inima lui. Și aceasta este deșertăciune!
24 Nu este bine pentru om decât să mănânce, să bea și sufletul lui să vadă binele din truda sa. Și aceasta am văzut-o eu că este din mâna lui Dumnezeu.
24 Nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce și să bea și să-și desfăteze sufletul cu mulțumirea din munca sa. Și am văzut că și aceasta vine numai din mâna lui Dumnezeu.
25 Căci cine mănâncă și cine se bucură în afară de mine?
25 Cine poate oare să mănânce și să bea fără să mulțumească Lui?
26 Căci omului care este bun în ochii lui, el îi dă înțelepciune, cunoaștere și bucurie, iar celui care păcătuiește îi dă ocupație ca să adune, să strângă și să-i dea celui care este bun înaintea lui Dumnezeu. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt.
26 Omului care este bun înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu îi dă înțelepciune, știință și bucurie, iar păcătosului îi dă sarcina să adune și să strângă pentru a da celui ce este bun în fața lui Dumnezeu. Și aceasta este deșertăciune și vânare de vânt!
Traducerea ortodoxă
Traducerea greacă bizantină
1 Grăiam inimii mele: „Vino să te ispitesc cu veselia și să te fac să guști plăcerea!” Și iată că și aceasta este deșertăciune.
1 Εἶπον ἐγὼ ἐν καρδίᾳ μου Δεῦρο δὴ πειράσω σε ἐν εὐφροσύνῃ, καὶ ἰδὲ ἐν ἀγαθῷ· καὶ ἰδοὺ καί γε τοῦτο ματαιότης.
2 „E nebunie!” am zis despre râs. Și despre veselie: „La ce poate să folosească!”
2 τῷ γέλωτι εἶπα περιφορὰν καὶ τῇ εὐφροσύνῃ Τί τοῦτο ποιεῖς;
3 Am cugetat apoi în inima mea, să desfătez trupul meu cu vin – pe când cugetul meu umbla după înțelepciune și cerceta nebunia – până ce voi vedea ceea ce este bun pentru fiii oamenilor să facă sub cer în vremea vieții lor.
3 κατεσκεψάμην ἐν καρδίᾳ μου τοῦ ἑλκύσαι εἰς οἶνον τὴν σάρκα μου – καὶ καρδία μου ὡδήγησεν ἐν σοφίᾳ – καὶ τοῦ κρατῆσαι ἐπ’ ἀφροσύνῃ, ἕως οὗ ἴδω ποῖον τὸ ἀγαθὸν τοῖς υἱοῖς τοῦ ἀνθρώπου, ὃ ποιήσουσιν ὑπὸ τὸν ἥλιον ἀριθμὸν ἡμερῶν ζωῆς αὐτῶν.
4 Am început lucrări mari: am zidit case, am sădit vii,
4 ἐμεγάλυνα ποίημά μου, ᾠκοδόμησά μοι οἴκους, ἐφύτευσά μοι ἀμπελῶνας,
5 Am făcut grădini și parcuri și am sădit în ele tot felul de pomi roditori;
5 ἐποίησά μοι κήπους καὶ παραδείσους καὶ ἐφύτευσα ἐν αὐτοῖς ξύλον πᾶν καρποῦ·
6 Mi-am făcut iazuri, ca să pot uda din ele o dumbravă unde creșteau copacii;
6 ἐποίησά μοι κολυμβήθρας ὑδάτων τοῦ ποτίσαι ἀπ’ αὐτῶν δρυμὸν βλαστῶντα ξύλα·
7 Am cumpărat robi și roabe și am avut feciori născuți în casă, asemenea și turme de vite, și oi fără de număr, mai mult decât toți cei care au fost înaintea mea în Ierusalim.
7 ἐκτησάμην δούλους καὶ παιδίσκας, καὶ οἰκογενεῖς ἐγένοντό μοι, καί γε κτῆσις βουκολίου καὶ ποιμνίου πολλὴ ἐγένετό μοι ὑπὲρ πάντας τοὺς γενομένους ἔμπροσθέν μου ἐν Ιερουσαλημ·
8 Am strâns aur și argint și număr mare de regi și de satrapi; am adus cântăreți și cântărețe și desfătarea fiilor omului mi-am agonisit: o prințesă și alte prințese.
8 συνήγαγόν μοι καί γε ἀργύριον καὶ χρυσίον καὶ περιουσιασμοὺς βασιλέων καὶ τῶν χωρῶν· ἐποίησά μοι ᾄδοντας καὶ ᾀδούσας καὶ ἐντρυφήματα υἱῶν τοῦ ἀνθρώπου οἰνοχόον καὶ οἰνοχόας·
9 Am fost mare și am întrecut pe toți cei ce au trăit înaintea mea în Ierusalim și înțelepciunea a rămas cu mine.
9 καὶ ἐμεγαλύνθην καὶ προσέθηκα παρὰ πάντας τοὺς γενομένους ἔμπροσθέν μου ἐν Ιερουσαλημ· καί γε σοφία μου ἐστάθη μοι.
10 Și tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte și n-am oprit inima mea de la nici o veselie, căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea, și aceasta mi-a fost partea din toată munca mea.
10 καὶ πᾶν, ὃ ᾔτησαν οἱ ὀφθαλμοί μου, οὐχ ὑφεῖλον ἀπ’ αὐτῶν, οὐκ ἀπεκώλυσα τὴν καρδίαν μου ἀπὸ πάσης εὐφροσύνης, ὅτι καρδία μου εὐφράνθη ἐν παντὶ μόχθῳ μου, καὶ τοῦτο ἐγένετο μερίς μου ἀπὸ παντὸς μόχθου μου.
11 Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au făcut mâinile mele și la truda cu care m-am trudit ca să le săvârșesc și iată, totul este deșertăciune și vânare de vânt și fără nici un folos sub soare.
11 καὶ ἐπέβλεψα ἐγὼ ἐν πᾶσιν ποιήμασίν μου, οἷς ἐποίησαν αἱ χεῖρές μου, καὶ ἐν μόχθῳ, ᾧ ἐμόχθησα τοῦ ποιεῖν, καὶ ἰδοὺ τὰ πάντα ματαιότης καὶ προαίρεσις πνεύματος, καὶ οὐκ ἔστιν περισσεία ὑπὸ τὸν ἥλιον.
12 Și mi-am întors privirea să văd înțelepciunea, nebunia și prostia. Căci ce poate să facă un om de rând peste ceea ce a făcut un rege?
12 Καὶ ἐπέβλεψα ἐγὼ τοῦ ἰδεῖν σοφίαν καὶ περιφορὰν καὶ ἀφροσύνην· ὅτι τίς ὁ ἄνθρωπος, ὃς ἐπελεύσεται ὀπίσω τῆς βουλῆς τὰ ὅσα ἐποίησεν αὐτήν;
13 Atunci m-am încredințat că înțelepciunea are întâietate asupra nebuniei tot atât cât are lumina asupra întunericului.
13 καὶ εἶδον ἐγὼ ὅτι ἔστιν περισσεία τῇ σοφίᾳ ὑπὲρ τὴν ἀφροσύνην ὡς περισσεία τοῦ φωτὸς ὑπὲρ τὸ σκότος·
14 Înțeleptul are ochii în cap, iar nebunul merge întru întuneric. Dar am cunoscut și eu că aceeași soartă vor avea toți.
14 τοῦ σοφοῦ οἱ ὀφθαλμοὶ αὐτοῦ ἐν κεφαλῇ αὐτοῦ, καὶ ὁ ἄφρων ἐν σκότει πορεύεται. καὶ ἔγνων καί γε ἐγὼ ὅτι συνάντημα ἓν συναντήσεται τοῖς πᾶσιν αὐτοῖς.
15 Deci am zis în inima mea: „Aceeași soartă ca și cel nebun avea-voi și eu; atunci la ce îmi folosește înțelepciunea?” Și am zis în mintea mea că și aceasta este deșertăciune.
15 καὶ εἶπα ἐγὼ ἐν καρδίᾳ μου Ὡς συνάντημα τοῦ ἄφρονος καί γε ἐμοὶ συναντήσεταί μοι, καὶ ἵνα τί ἐσοφισάμην; ἐγὼ τότε περισσὸν ἐλάλησα ἐν καρδίᾳ μου, διότι ἄφρων ἐκ περισσεύματος λαλεῖ, ὅτι καί γε τοῦτο ματαιότης.
16 Căci pomenirea celui înțelept ca și a celui nebun nu este veșnică, fiindcă în zilele ce vor veni amândoi vor fi uitați; atunci înțeleptul moare ca și nebunul.
16 ὅτι οὐκ ἔστιν μνήμη τοῦ σοφοῦ μετὰ τοῦ ἄφρονος εἰς αἰῶνα, καθότι ἤδη αἱ ἡμέραι αἱ ἐρχόμεναι τὰ πάντα ἐπελήσθη· καὶ πῶς ἀποθανεῖται ὁ σοφὸς μετὰ τοῦ ἄφρονος;
17 Drept aceea am urât viața, căci rele sunt cele ce se fac sub soare; și totul este deșertăciune și vânare de vânt.
17 καὶ ἐμίσησα σὺν τὴν ζωήν, ὅτι πονηρὸν ἐπ’ ἐμὲ τὸ ποίημα τὸ πεποιημένον ὑπὸ τὸν ἥλιον, ὅτι τὰ πάντα ματαιότης καὶ προαίρεσις πνεύματος.
18 Și am urât toată munca pe care am muncit-o sub soare, fiindcă voi lăsa-o omului care va veni după mine.
18 καὶ ἐμίσησα ἐγὼ σὺν πάντα μόχθον μου, ὃν ἐγὼ μοχθῶ ὑπὸ τὸν ἥλιον, ὅτι ἀφίω αὐτὸν τῷ ἀνθρώπῳ τῷ γινομένῳ μετ’ ἐμέ·
19 Și cine știe dacă el va fi înțelept sau nebun! Și el va face ce va găsi cu cale din tot lucrul cu care m-am trudit și m-am chibzuit sub soare! Și aceasta este deșertăciune!
19 καὶ τίς οἶδεν εἰ σοφὸς ἔσται ἢ ἄφρων; καὶ ἐξουσιάζεται ἐν παντὶ μόχθῳ μου, ᾧ ἐμόχθησα καὶ ᾧ ἐσοφισάμην ὑπὸ τὸν ἥλιον. καί γε τοῦτο ματαιότης.
20 Și am început să mă las deznădejdii pentru toată munca cea de sub soare,
20 καὶ ἐπέστρεψα ἐγὼ τοῦ ἀποτάξασθαι τῇ καρδίᾳ μου ἐπὶ παντὶ τῷ μόχθῳ, ᾧ ἐμόχθησα ὑπὸ τὸν ἥλιον,
21 Căci un om care a pus în lucrul lui înțelepciune și știință și a avut izbândă, îl împarte cu cel care n-a lucrat. Și aceasta este deșertăciune și un rău nespus de mare.
21 ὅτι ἔστιν ἄνθρωπος, οὗ μόχθος αὐτοῦ ἐν σοφίᾳ καὶ ἐν γνώσει καὶ ἐν ἀνδρείᾳ, καὶ ἄνθρωπος, ὃς οὐκ ἐμόχθησεν ἐν αὐτῷ, δώσει αὐτῷ μερίδα αὐτοῦ. καί γε τοῦτο ματαιότης καὶ πονηρία μεγάλη.
22 Oare, ce-i rămâne omului din toată munca lui și din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare?
22 ὅτι τί γίνεται τῷ ἀνθρώπῳ ἐν παντὶ μόχθῳ αὐτοῦ καὶ ἐν προαιρέσει καρδίας αὐτοῦ, ᾧ αὐτὸς μοχθεῖ ὑπὸ τὸν ἥλιον;
23 Toate zilele lui nu sunt decât suferință și îndeletnicirea lui nu-i decât necaz; nici chiar noaptea n-are odihnă inima lui. Și aceasta este deșertăciune!
23 ὅτι πᾶσαι αἱ ἡμέραι αὐτοῦ ἀλγημάτων καὶ θυμοῦ περισπασμὸς αὐτοῦ, καί γε ἐν νυκτὶ οὐ κοιμᾶται ἡ καρδία αὐτοῦ. καί γε τοῦτο ματαιότης ἐστίν.
24 Nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce și să bea și să-și desfăteze sufletul cu mulțumirea din munca sa. Și am văzut că și aceasta vine numai din mâna lui Dumnezeu.
24 Οὐκ ἔστιν ἀγαθὸν ἐν ἀνθρώπῳ· ὃ φάγεται καὶ ὃ πίεται καὶ ὃ δείξει τῇ ψυχῇ αὐτοῦ, ἀγαθὸν ἐν μόχθῳ αὐτοῦ. καί γε τοῦτο εἶδον ἐγὼ ὅτι ἀπὸ χειρὸς τοῦ θεοῦ ἐστιν·
25 Cine poate oare să mănânce și să bea fără să mulțumească Lui?
25 ὅτι τίς φάγεται καὶ τίς φείσεται πάρεξ αὐτοῦ;
26 Omului care este bun înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu îi dă înțelepciune, știință și bucurie, iar păcătosului îi dă sarcina să adune și să strângă pentru a da celui ce este bun în fața lui Dumnezeu. Și aceasta este deșertăciune și vânare de vânt!
26 ὅτι τῷ ἀνθρώπῳ τῷ ἀγαθῷ πρὸ προσώπου αὐτοῦ ἔδωκεν σοφίαν καὶ γνῶσιν καὶ εὐφροσύνην· καὶ τῷ ἁμαρτάνοντι ἔδωκεν περισπασμὸν τοῦ προσθεῖναι καὶ τοῦ συναγαγεῖν τοῦ δοῦναι τῷ ἀγαθῷ πρὸ προσώπου τοῦ θεοῦ· ὅτι καί γε τοῦτο ματαιότης καὶ προαίρεσις πνεύματος.
