1 În anul o sută șaizeci s-a suit Alexandru, fiul lui Antioh Epifan, și a luat Ptolemaida și l-a primit pe el, și a domnit acolo.
2 Și auzind regele Dimitrie, a adunat oștire multă foarte și a pornit împotriva lui cu război.
3 Și a trimis Dimitrie la Ionatan scrisori pentru pace și de înaltă prețuire.
4 Că zicea: «Să apucăm să facem pace cu el, mai înainte de a face el cu Alexandru împotriva noastră.
5 Că-și va aduce aminte de toate răutățile pe care le-am făcut asupra lui și asupra fraților lui și asupra neamului lui».
6 Și i-a dat putere să strângă oștire și să facă arme, ca să fie aliatul lui, și pe cei care erau ostatici, care erau în cetate, a zis că-i dă înapoi.
7 Și venind Ionatan în Ierusalim, a citit scrisorile în auzul a tot poporul și a celor care erau în cetate.
8 Și s-a temut cu frică mare, auzind că regele i-a dat putere să strângă oștire.
9 Și cei care erau în cetate au dat lui Ionatan pe cei care erau ostatici și i-a dat pe ei părinților lor.
10 Și a locuit Ionatan în Ierusalim și a început a zidi și a înnoi cetatea.
11 Și a zis către lucrători să zidească zidurile și muntele Sionului primprejur cu pietre cu patru muchii spre întărire, și au făcut așa.
12 Și au fugit cei de alt neam, care erau în cetățile pe care le-a zidit Bacchide,
13 Și a lăsat fiecare locul său și s-a dus în pământul lui.
14 Numai în Betțur au rămas unii din cei care au lăsat legea și poruncile lui Dumnezeu, pentru că le era aceasta loc de scăpare.
15 Și a auzit regele Alexandru făgăduințele ce a trimis Dimitrie lui Ionatan și i s-a povestit războaiele și vitejiile pe care le-a făcut el și frații lui și ostenelile pe care le-au avut.
16 Și a zis: «Oare vom afla noi un om ca acesta? Și acum să-l facem prieten și aliat nouă».
17 Și a scris scrisori și i le-a trimis cu aceste cuvinte zicând:
18 «Alexandru regele, fratelui Ionatan, bucurie.
19 Auzit-am despre tine că ești bărbat tare cu putere și vrednic să ne fii prieten;
20 Și acum te-am pus astăzi să fii arhiereu neamului tău și prieten regelui să te chemi și ți-am trimis porfiră și cunună de aur ca să te unești cu noi și să fii prieten cu noi».
21 Și s-a îmbrăcat Ionatan cu haina cea sfântă în luna a șaptea, în anul o sută șaizeci, la sărbătoarea corturilor, și a strâns oștire și a făcut arme multe.
22 Și auzind Dimitrie cuvintele acestea, s-a întristat și a zis:
23 «Cum de a apucat mai înainte de noi Alexandru să facă prietenie cu Evreii spre întărire?
24 Le voi scrie și eu cuvinte de mângâiere și-i voi preaînălța și le voi trimite daruri, ca să-mi fie ei spre ajutor».
25 Și le-a trimis cuvintele acestea: «Dimitrie regele, neamului Iudeilor, bucurie!
26 De vreme ce ați ținut legătura, pe care ați făcut-o cu noi, și ați rămas în prietenia noastră și nu v-ați lipit de vrăjmașii noștri, am auzit și ne-am bucurat.
27 Și acum rămâneți încă a ține credința către noi și vă vom răsplăti cu bunătăți pentru cele ce faceți cu noi.
28 Și vă vom lăsa cele ce trebuie a se lăsa și vă vom da daruri.
29 Și acum vă scutesc și vă iert pe toți Iudeii de dajdii și de prețul sării și de dajdia către rege.
30 Și a treia parte din sămânță și jumătate din roadele pomilor, ce mi se cuveneau mie, le iert de astăzi înainte; să nu se mai ia din țara lui Iuda și din cele trei ținuturi, ce i s-au adăugat de la Samaria și Galileea, din ziua de astăzi și până în veac.1Mac 11,34-35
31 Și Ierusalimul să fie sfânt și scutit de zeciuială și de biruri, precum și hotarele lui.
32 Las și stăpânirea cetății celei din Ierusalim și o dau arhiereului, ca să pună pază bărbații pe care-i va voi el.
33 Și pe toți Iudeii care au fost duși robi din Iuda în tot regatul meu, îi liberez fără răscumpărare; și toți să-i scutească de dări pe ei și pe vitele lor.
34 Și toate sărbătorile și zilele de odihnă și lunile noi, și zilele cele rânduite, și trei zile mai înainte de sărbătoare și trei zile după sărbătoare, să le fie scutite și slobode tuturor Iudeilor care sunt în stăpânirea mea.
35 Și nimeni nu va avea putere a face ceva sau a sminti pe cineva dintre ei pentru orice lucru.
36 Și să se înscrie din Iudei în oștirea regelui treizeci de mii de bărbați, și li se vor da aceeași soldă ca și tuturor oștirilor regelui.
37 Și se vor pune dintre ei în cetățile cele întărite și mari ale regelui; iar altora li se vor încredința dregătorii în cârmuirea regatului, și căpeteniile care vor fi peste ei să fie dintre ei și să umble după legile lor, precum a și poruncit regele pentru țara lui Iuda.
38 Și cele trei ținuturi, care s-au adăugat la Iuda de la țara Samariei, să se adauge la Iuda, ca să se socotească și să fie sub unul, și să nu asculte de alt stăpân decât numai de arhiereu.
39 Ptolemaida și ținutul ei, am dat-o dar templului din Ierusalim, pentru cheltuielile care se cuvin la cele sfinte.
40 Și eu am pe an cincisprezece mii de sicli de argint din veniturile regelui, de la locurile ce se cuvin lui.
41 Și tot ce a rămas, ce n-au dat cei care erau peste venituri, în anii trecuți, de acum vor da pentru nevoile templului.
42 Și în afară de acestea, cei cinci mii de sicli de argint, care se luau din veniturile templului Domnului în toți anii, să fie lăsați, că se cuvin aceștia preoților care slujesc.
43 Și oricine va scăpa în templul Domnului cel din Ierusalim și în toate hotarele lui, fiind datornici domnești sau pentru orice altă pricină, să se libereze, cu toate cele ce sunt ale lor, întru stăpânirea mea.
44 Și la zidirea și la înnoirea lucrurilor templului, cheltuieli se vor da din veniturile regelui.
45 Și la zidirea zidurilor Ierusalimului și la întărirea de jur împrejur, cheltuiala se va da din venitul regelui, și tot așa la zidirea întăriturilor din Iuda».
46 Și dacă a auzit Ionatan și poporul cuvintele acestea, nu le-a crezut, nici nu le-a primit, pentru că-și aducea aminte de răutatea cea mare pe care o făcuse în Israel și de necazurile avute.
47 Și le-a plăcut mai mult Alexandru, pentru că el a început a grăi cu ei cuvinte de pace și le-a fost într-ajutor în toate zilele.
48 Și a adunat regele Alexandru oștire mare și a tăbărât împotriva lui Dimitrie.
49 Și s-au războit acești doi regi și a fugit oastea lui Dimitrie, și l-a gonit Alexandru și l-a biruit.
50 Și s-a întărit războiul, până a apus soarele și a căzut Dimitrie în ziua aceea.
51 Și după întâmplările acestea, a trimis Alexandru la Ptolomeu, regele Egiptului, soli, zicând:
52 «Fiindcă m-am întors în regatul meu și am șezut pe scaunul părinților mei, și am dobândit domnia, și am biruit pe Dimitrie și am stăpânit țara noastră
53 Și am făcut război cu el, și a fost înfrânt el și tabăra lui de noi, și am șezut pe scaunul domniei lui,
54 Să așezăm acum între noi prietenie; dă-mi pe fiica ta să o iau de soție și îți voi fi ginere și voi da ție și ei daruri vrednice de tine».
55 Și a răspuns regele Ptolomeu zicând: «Bună a fost ziua în care te-ai întors în țara părinților tăi și ai șezut pe scaunul lor de rege.
56 Și acum voi face ție cele ce ai scris; vino să ne întâlnim la Ptolemaida, ca să ne vedem unul cu altul, și te voi face ginere, precum ai zis».
57 Și a ieșit Ptolomeu din Egipt, el și Cleopatra, fiica lui, și a venit în Ptolemaida în anul o sută șaizeci și doi.
58 Și s-a întâlnit cu regele Alexandru și i-a dat lui pe Cleopatra, fiica sa, și a făcut nunta la Ptolemaida, cum fac regii, cu cinste mare.
59 Și a scris regele Alexandru lui Ionatan să vină întru întâmpinarea lui.
60 Și a mers cu mărire la Ptolemaida și s-a întâlnit cu cei doi regi și le-a dat, lor și prietenilor lor, argint și aur și daruri multe, și a aflat trecere înaintea lor.
61 Și au uneltit împotriva lui bărbați ucigași din Israel, oameni fără de lege care l-au pârât, dar nu i-a ascultat regele.
62 Și a poruncit regele și a dezbrăcat pe Ionatan de hainele lui și l-a îmbrăcat pe el cu porfiră.
63 Și l-a pus de a șezut cu sine și a zis căpeteniilor sale: «Ieșiți cu el în mijlocul cetății și strigați, ca nimeni să nu-l pârască de nici un lucru și nimeni să nu-l supere pentru nici o pricină.
64 Și dacă au văzut cei care îl pârau mărirea lui, precum s-a strigat, și că a fost îmbrăcat cu porfiră, au fugit toți.
65 Și l-a mărit regele și l-a scris între prietenii cei mai de frunte și l-a pus povățuitor și părtaș domniei.
66 Și s-a întors Ionatan la Ierusalim, cu pace și cu bucurie.
67 Iar în anul o sută șaizeci și cinci, a venit Dimitrie, fiul lui Dimitrie din Creta, în țara părinților săi.
68 Și a auzit regele Alexandru și s-a mâhnit și s-a întors la Antiohia.
69 Și a pus Dimitrie pe Apoloniu, mare căpitan care era peste Cele-Siria, și a adunat putere mare și a tăbărât la Iamnia și a trimis la Ionatan arhiereul zicând:
70 «Tu singur te ridici împotriva noastră și eu m-am făcut de râs și de batjocură pentru tine; pentru ce strângi tu putere împotriva noastră în munți?
71 Acum dar de nădăjduiești în puterile tale, coboară-te la noi, la câmp, și să ne batem amândoi acolo, căci cu mine este puterea cetăților.
72 Întreabă și află cine sunt eu și ceilalți care ne ajută. Și zi că nu pot să stea picioarele voastre în fața noastră, că de două ori au fost înfrânți părinții tăi în țara lor.
73 Și acum nu vei putea sta înaintea călărimii și a unei puteri ca aceasta la câmp, unde nu este piatră, nici pietricică, nici loc de fugă».
74 Auzind Ionatan cuvintele lui Apoloniu, s-a mâniat și a ales zece mii de bărbați și a ieșit din Ierusalim și i-a întâmpinat Simon, fratele lui, care îi venea în ajutor.
75 Și a tăbărât la Iafa, dar cetatea și-a închis porțile, că paza lui Apoloniu era la Iafa, și au pornit cu război asupra ei.
76 Și temându-se cei din cetate, i-au deschis lui și a stăpânit Ionatan Iafa.
77 Și a auzit Apoloniu și a tăbărât aproape cu trei mii de călăreți și cu putere multă și a mers la Azot, ca și cum ar fi dat înapoi, dar el înainta în câmpie, căci avea mulțime de călăreți și nădăjduia în ei.
78 Și Ionatan l-a urmărit până la Azot și s-au ciocnit oștile în război.
79 Și a lăsat Apoloniu o mie de călăreți ascunși în urma lor.
80 Și a aflat Ionatan că sunt curse în urma sa, și a înconjurat dușmanul tabăra lui Ionatan și au aruncat săgeți asupra Iudeilor de dimineață până seara.
81 Dar oastea Iudeilor sta, precum i-a poruncit Ionatan, și au obosit călăreții dușmani.
82 Atunci a împins înainte Simon oastea sa și s-a lovit cu dușmanii, pentru că se ostenise călărimea, și i-au zdrobit și au fugit.
83 Și călărimea s-a risipit prin câmp și a fugit la Azot și a intrat în templul lui Dagon, capiștea lor, ca să scape.
84 Și a aprins Ionatan Azotul și cetățile cele dimprejurul lui și a luat prăzile lor și capiștea lui Dagon, și pe toți cei care au fugit în ea i-a ars cu foc.1Mac 11,4
85 Și au fost cei care au căzut de sabie împreună cu cei care au fost arși, ca la opt mii de bărbați.
86 Și s-a sculat Ionatan de acolo și a tăbărât la Ascalon și au ieșit cei din cetate înaintea lui cu cinste mare.
87 Și s-a întors Ionatan la Ierusalim cu cei care erau cu el, având prăzi multe.
88 Și dacă a auzit regele Alexandru cuvintele acestea, i-a arătat lui Ionatan mai mare cinste.
89 Și i-a trimis o agrafă de aur, precum este obicei a se da rudelor domnești, și i-a dat Ecromul și toate hotarele lui să-i fie moșie.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 În anul o sută șaizeci, Alexándru Epifánul, [fiul] lui Antióh, a mers și a cucerit [cetatea] Ptolemáis; a fost primit acolo și a devenit rege.
1 În anul o sută șaizeci s-a suit Alexandru, fiul lui Antioh Epifan, și a luat Ptolemaida și l-a primit pe el, și a domnit acolo.
2 Regele Demétrios a auzit, a adunat o armată foarte numeroasă și a ieșit la luptă în întâmpinarea lui.
2 Și auzind regele Dimitrie, a adunat oștire multă foarte și a pornit împotriva lui cu război.
3 Demétrios a trimis scrisori la Ionatán cu cuvinte de pace ca să-l măgulească.
3 Și a trimis Dimitrie la Ionatan scrisori pentru pace și de înaltă prețuire.
4 Pentru că spunea: „Să încheiem repede pace cu ei, înainte ca să o încheie Alexándru împotriva noastră!
4 Că zicea: «Să apucăm să facem pace cu el, mai înainte de a face el cu Alexandru împotriva noastră.
5 Căci își va aminti de toate relele pe care le-am făcut împotriva lui, a fraților lui și a neamului său”.
5 Că-și va aduce aminte de toate răutățile pe care le-am făcut asupra lui și asupra fraților lui și asupra neamului lui».
6 I-a dat lui [Ionatán] puterea de a aduna armate, de a pregăti arme și de a fi aliatul său. Și a spus să i se dea înapoi ostaticii din Ácra.
6 Și i-a dat putere să strângă oștire și să facă arme, ca să fie aliatul lui, și pe cei care erau ostatici, care erau în cetate, a zis că-i dă înapoi.
7 Ionatán a venit la Ierusalím și a citit scrisorile în auzul întregului popor și a tuturor celor din fortăreață.
7 Și venind Ionatan în Ierusalim, a citit scrisorile în auzul a tot poporul și a celor care erau în cetate.
8 Ei s-au înspăimântat foarte mult când au auzit că regele i-a dat putere să adune armată.
8 Și s-a temut cu frică mare, auzind că regele i-a dat putere să strângă oștire.
9 Cei din fortăreață i-au dat înapoi lui Ionatán ostaticii, iar el i-a încredințat părinților lor.
9 Și cei care erau în cetate au dat lui Ionatan pe cei care erau ostatici și i-a dat pe ei părinților lor.
10 Ionatán s-a stabilit la Ierusalím și a început să reconstruiască și să restaureze cetatea.
10 Și a locuit Ionatan în Ierusalim și a început a zidi și a înnoi cetatea.
11 Le-a zis celor care făceau lucrările să întărească zidurile și muntele Sión de jur împrejur cu pietre cadrate, ca să fie fortăreață. Și ei au făcut întocmai.
11 Și a zis către lucrători să zidească zidurile și muntele Sionului primprejur cu pietre cu patru muchii spre întărire, și au făcut așa.
12 Străinii care erau în fortărețele pe care le construise Bahídes au fugit.
12 Și au fugit cei de alt neam, care erau în cetățile pe care le-a zidit Bacchide,
13 Fiecare a abandonat locul lui și a mers în țara proprie.
13 Și a lăsat fiecare locul său și s-a dus în pământul lui.
14 Doar în Baitsúr au fost lăsați câțiva dintre cei care părăsiseră legea și obiceiurile, pentru că era loc de refugiu.
14 Numai în Betțur au rămas unii din cei care au lăsat legea și poruncile lui Dumnezeu, pentru că le era aceasta loc de scăpare.
15 Regele Alexándru a auzit de promisiunile pe care i le făcuse Demétrios lui Ionatán și i s-au povestit războaiele și faptele de vitejie pe care le făcuseră el și frații lui și loviturile pe care le înduraseră.
15 Și a auzit regele Alexandru făgăduințele ce a trimis Dimitrie lui Ionatan și i s-a povestit războaiele și vitejiile pe care le-a făcut el și frații lui și ostenelile pe care le-au avut.
16 Și a spus: „Oare vom mai găsi noi un bărbat ca acesta? Să-l facem acum prietenul și aliatul nostru!”.
16 Și a zis: «Oare vom afla noi un om ca acesta? Și acum să-l facem prieten și aliat nouă».
17 A scris scrisori și i le-a trimis, zicând aceste cuvinte:
17 Și a scris scrisori și i le-a trimis cu aceste cuvinte zicând:
18 „Regele Alexándru, fratelui Ionatán, salutare!
18 «Alexandru regele, fratelui Ionatan, bucurie.
19 Am auzit că ești un bărbat foarte puternic și vrednic să fii prietenul nostru.
19 Auzit-am despre tine că ești bărbat tare cu putere și vrednic să ne fii prieten;
20 Te stabilim astăzi mare preot al poporului tău și vei fi numit prietenul regelui – i-a trimis purpură și coroană de aur – îngrijește-te de cele ale noastre și păstrează prietenia noastră!”.
20 Și acum te-am pus astăzi să fii arhiereu neamului tău și prieten regelui să te chemi și ți-am trimis porfiră și cunună de aur ca să te unești cu noi și să fii prieten cu noi».
21 Ionatán a îmbrăcat veșmântul sacru în luna a șaptea a anului o sută șaizeci, în Sărbătoarea Corturilor. A adunat armată și a pregătit multe arme.
21 Și s-a îmbrăcat Ionatan cu haina cea sfântă în luna a șaptea, în anul o sută șaizeci, la sărbătoarea corturilor, și a strâns oștire și a făcut arme multe.
22 Demétrios a auzit aceste lucruri, s-a întristat și a zis:
22 Și auzind Dimitrie cuvintele acestea, s-a întristat și a zis:
23 „De ce am făcut aceasta? Alexándru a luat-o înaintea noastră și a obținut prietenia iudeilor ca să-l susțină.
23 «Cum de a apucat mai înainte de noi Alexandru să facă prietenie cu Evreii spre întărire?
24 Îi voi scrie și eu o scrisoare de încurajare și de cinstire și [îi voi da daruri] ca să-mi fie de ajutor.
24 Le voi scrie și eu cuvinte de mângâiere și-i voi preaînălța și le voi trimite daruri, ca să-mi fie ei spre ajutor».
25 Și a trimis la ei [mesageri] cu aceste cuvinte:
„Regele Demétrios, neamului iudeilor, salutare!
25 Și le-a trimis cuvintele acestea: «Dimitrie regele, neamului Iudeilor, bucurie!
26 Am auzit că ați respectat înțelegerile încheiate cu noi, că ne-ați rămas prieteni și că nu ați trecut de partea dușmanilor noștri și ne-am bucurat.
26 De vreme ce ați ținut legătura, pe care ați făcut-o cu noi, și ați rămas în prietenia noastră și nu v-ați lipit de vrăjmașii noștri, am auzit și ne-am bucurat.
27 Acum, rămâneți mai departe fideli față de noi și noi vă vom răsplăti cu binefaceri pentru ceea ce faceți pentru noi!
27 Și acum rămâneți încă a ține credința către noi și vă vom răsplăti cu bunătăți pentru cele ce faceți cu noi.
28 Vă vom ierta de multe taxe și vă vom da daruri.
28 Și vă vom lăsa cele ce trebuie a se lăsa și vă vom da daruri.
29 Acum vă dezleg și vă iert pe voi și pe toții iudeii de tributuri, de taxa pentru sare și pentru coroane.
29 Și acum vă scutesc și vă iert pe toți Iudeii de dajdii și de prețul sării și de dajdia către rege.
30 Din ziua de azi vă scutesc de plata treimii din semănături, de cea a jumătății din roadele pomilor care mi se cuvin mie și niciodată nu le voi mai lua din ziua de azi și până în vecie de la țara lui Iúda și de la cele trei districte care i-au fost adăugate din Samaría și Galiléea.
30 Și a treia parte din sămânță și jumătate din roadele pomilor, ce mi se cuveneau mie, le iert de astăzi înainte; să nu se mai ia din țara lui Iuda și din cele trei ținuturi, ce i s-au adăugat de la Samaria și Galileea, din ziua de astăzi și până în veac.
31 Ierusalímul să fie [cetate] sfântă și să i se ierte ei și teritoriilor sale zeciuielile și birurile!
31 Și Ierusalimul să fie sfânt și scutit de zeciuială și de biruri, precum și hotarele lui.
32 Renunț și la puterea asupra fortăreței din Ierusalím și o dau marelui preot ca să așeze în ea oamenii pe care îi va alege el ca s-o păzească.
32 Las și stăpânirea cetății celei din Ierusalim și o dau arhiereului, ca să pună pază bărbații pe care-i va voi el.
33 Tuturor persoanelor dintre iudei care au fost luate în captivitate din țara lui Iúda prin tot regatul meu le dăruiesc libertatea în dar și toți să fie scutiți de dări și de taxele pe animale.
33 Și pe toți Iudeii care au fost duși robi din Iuda în tot regatul meu, îi liberez fără răscumpărare; și toți să-i scutească de dări pe ei și pe vitele lor.
34 Toate sărbătorile, [zilele] de sâmbătă și de lună nouă, zilele rânduite, trei zile înainte de sărbătoare și trei zile după sărbătoare să fie toate zile de scutire de dări pentru toți iudeii care sunt în tot regatul meu!
34 Și toate sărbătorile și zilele de odihnă și lunile noi, și zilele cele rânduite, și trei zile mai înainte de sărbătoare și trei zile după sărbătoare, să le fie scutite și slobode tuturor Iudeilor care sunt în stăpânirea mea.
35 Nimeni nu va avea dreptul să le ceară plată și să supere pe vreunul dintre ei în orice lucru.
35 Și nimeni nu va avea putere a face ceva sau a sminti pe cineva dintre ei pentru orice lucru.
36 Să fie înscriși dintre iudei în armatele regelui până la treizeci de mii de bărbați și să li se dea solda cum se dă tuturor celor din armatele regelui!
36 Și să se înscrie din Iudei în oștirea regelui treizeci de mii de bărbați, și li se vor da aceeași soldă ca și tuturor oștirilor regelui.
37 Vor fi stabiliți dintre ei în fortărețele mari ale regelui și dintre aceștia, care sunt de încredere vor fi puși [responsabili] peste treburile regatului. Cei care sunt peste ei și căpeteniile lor să fie aleși dintre ei și să se supună legilor proprii așa cum va hotărî regele în pământul lui Iúda!
37 Și se vor pune dintre ei în cetățile cele întărite și mari ale regelui; iar altora li se vor încredința dregătorii în cârmuirea regatului, și căpeteniile care vor fi peste ei să fie dintre ei și să umble după legile lor, precum a și poruncit regele pentru țara lui Iuda.
38 Cele trei districte care au fost adăugate din ținuturile Samaríei să fie alipite la Iudéea pentru ca să fie considerate ca aparținând unui singur [conducător] și să nu se supună altei autorități decât marelui preot!
38 Și cele trei ținuturi, care s-au adăugat la Iuda de la țara Samariei, să se adauge la Iuda, ca să se socotească și să fie sub unul, și să nu asculte de alt stăpân decât numai de arhiereu.
39 Dau în dar [cetatea] Ptolemáis cu ceea ce stăpânește ea sanctuarului din Ierusalím pentru cheltuielile proprii sanctuarului.
39 Ptolemaida și ținutul ei, am dat-o dar templului din Ierusalim, pentru cheltuielile care se cuvin la cele sfinte.
40 De la mine dau cincisprezece mii de sícli de argint din veniturile regelui [percepute] din locurile potrivite.
40 Și eu am pe an cincisprezece mii de sicli de argint din veniturile regelui, de la locurile ce se cuvin lui.
41 Tot restul care nu l-au dat funcționarii ca mai înainte îl vor da de acum pentru lucrările casei.
41 Și tot ce a rămas, ce n-au dat cei care erau peste venituri, în anii trecuți, de acum vor da pentru nevoile templului.
42 Cei cinci mii de sícli de argint pe care îi luau din bunurile sanctuarului, după regula fiecărui an, să fie lăsați, deoarece ei se cuvin preoților care slujesc!
42 Și în afară de acestea, cei cinci mii de sicli de argint, care se luau din veniturile templului Domnului în toți anii, să fie lăsați, că se cuvin aceștia preoților care slujesc.
43 Cei care vor fugi în templul din Ierusalím și în toate teritoriile lui din cauza datoriilor către rege sau din alte motive să fie lăsați liberi ei și tot ceea ce au în regatul meu!
43 Și oricine va scăpa în templul Domnului cel din Ierusalim și în toate hotarele lui, fiind datornici domnești sau pentru orice altă pricină, să se libereze, cu toate cele ce sunt ale lor, întru stăpânirea mea.
44 Pentru reconstruirea și restaurarea lucrurilor sanctuarului, cheltuiala să fie pusă pe seama regelui!
44 Și la zidirea și la înnoirea lucrurilor templului, cheltuieli se vor da din veniturile regelui.
45 Pentru reconstruirea zidurilor Ierusalímului și a fortificațiilor de jur împrejur, cheltuiala să fie pusă pe seama regelui ca și cea pentru reconstruirea zidurilor din Iudéea!”.
45 Și la zidirea zidurilor Ierusalimului și la întărirea de jur împrejur, cheltuiala se va da din venitul regelui, și tot așa la zidirea întăriturilor din Iuda».
46 Când Ionatán și poporul au auzit aceste cuvinte, nu au crezut în ele și nu le-au acceptat, pentru că își aminteau de relele mari pe care le făcuse [Demétrios] în Israél și că îi chinuise foarte mult.
46 Și dacă a auzit Ionatan și poporul cuvintele acestea, nu le-a crezut, nici nu le-a primit, pentru că-și aducea aminte de răutatea cea mare pe care o făcuse în Israel și de necazurile avute.
47 Le-a plăcut de Alexándru, pentru că el a fost cel dintâi care [le-a] trimis cuvinte de pace și au fost aliații lui în toate zilele.
47 Și le-a plăcut mai mult Alexandru, pentru că el a început a grăi cu ei cuvinte de pace și le-a fost într-ajutor în toate zilele.
48 Alexándru și-a adunat armate mari și și-a fixat tabăra împotriva lui Demétrios.
48 Și a adunat regele Alexandru oștire mare și a tăbărât împotriva lui Dimitrie.
49 Cei doi regi s-au ciocnit în luptă; tabăra lui Demétrios a fugit, dar Alexándru i-a urmărit și a fost mai tare decât ei.
49 Și s-au războit acești doi regi și a fugit oastea lui Dimitrie, și l-a gonit Alexandru și l-a biruit.
50 Lupta s-a îndârjit foarte mult până la asfințitul soarelui și Demétrios a căzut în ziua aceea.
50 Și s-a întărit războiul, până a apus soarele și a căzut Dimitrie în ziua aceea.
51 Alexándru a trimis mesageri la Ptoleméu, regele Egiptului, cu aceste cuvinte:
51 Și după întâmplările acestea, a trimis Alexandru la Ptolomeu, regele Egiptului, soli, zicând:
52 „M-am întors la regatul meu și m-am așezat pe tronul părinților mei, am pus mâna pe putere, l-am înfrânt pe Demétrios și am luat în stăpânire țara noastră.
52 «Fiindcă m-am întors în regatul meu și am șezut pe scaunul părinților mei, și am dobândit domnia, și am biruit pe Dimitrie și am stăpânit țara noastră
53 Am purtat bătălie cu el, iar el și tabăra lui a fost zdrobită de noi și ne-am așezat pe tronul domniei sale.
53 Și am făcut război cu el, și a fost înfrânt el și tabăra lui de noi, și am șezut pe scaunul domniei lui,
54 Acum să stabilim prietenie între noi! Dă-mi-o pe fiica ta de soție, voi deveni ginerele tău și îți voi da ție și ei daruri demne de tine!”.
54 Să așezăm acum între noi prietenie; dă-mi pe fiica ta să o iau de soție și îți voi fi ginere și voi da ție și ei daruri vrednice de tine».
55 Regele Ptoleméu a răspuns: „Fericită să fie ziua în care te-ai întors în țara părinților tăi și te-ai așezat pe tronul lor de domnie!
55 Și a răspuns regele Ptolomeu zicând: «Bună a fost ziua în care te-ai întors în țara părinților tăi și ai șezut pe scaunul lor de rege.
56 Voi face cum ai scris. Dar vino în întâmpinarea mea la Ptolemáis ca să ne vedem! Te voi face ginerele meu, după cum ai spus”.
56 Și acum voi face ție cele ce ai scris; vino să ne întâlnim la Ptolemaida, ca să ne vedem unul cu altul, și te voi face ginere, precum ai zis».
57 Ptoleméu a ieșit din Egipt împreună cu Cleopátra, fiica lui, și a venit la Ptolemáis în anul o sută șaizeci și doi.
57 Și a ieșit Ptolomeu din Egipt, el și Cleopatra, fiica lui, și a venit în Ptolemaida în anul o sută șaizeci și doi.
58 Regele Alexándru i-a ieșit în întâmpinare și [Ptoleméu] i-a dat-o pe Cleopátra, fiica lui. Au făcut nunta ei la Ptolemáis, după [obiceiul] regilor, cu mare pompă.
58 Și s-a întâlnit cu regele Alexandru și i-a dat lui pe Cleopatra, fiica sa, și a făcut nunta la Ptolemaida, cum fac regii, cu cinste mare.
59 Regele Alexándru i-a scris lui Ionatán să-i vină în întâmpinare.
59 Și a scris regele Alexandru lui Ionatan să vină întru întâmpinarea lui.
60 El a mers la Ptolemáis cu alai și i-a întâlnit pe cei doi regi: le-a dat lor argint și aur, iar prietenilor lor multe daruri și a aflat bunăvoință înaintea lor.
60 Și a mers cu mărire la Ptolemaida și s-a întâlnit cu cei doi regi și le-a dat, lor și prietenilor lor, argint și aur și daruri multe, și a aflat trecere înaintea lor.
61 Însă s-au adunat împotriva lui niște oameni răutăcioși din Israél, bărbați fărădelege, ca să se plângă împotriva lui, dar regele nu le-a dat atenție.
61 Și au uneltit împotriva lui bărbați ucigași din Israel, oameni fără de lege care l-au pârât, dar nu i-a ascultat regele.
62 Din contră, regele a poruncit să îl dezbrace pe Ionatán de hainele lui și să-l îmbrace cu purpură. Și au făcut întocmai.
62 Și a poruncit regele și a dezbrăcat pe Ionatan de hainele lui și l-a îmbrăcat pe el cu porfiră.
63 Regele l-a așezat lângă el și le-a zis căpeteniilor lui: „Ieșiți cu el în cetate și vestiți ca nimeni să nu se mai plângă împotriva lui pentru niciun motiv și nici să nu-l mai tulbure nimeni pentru nimic!
63 Și l-a pus de a șezut cu sine și a zis căpeteniilor sale: «Ieșiți cu el în mijlocul cetății și strigați, ca nimeni să nu-l pârască de nici un lucru și nimeni să nu-l supere pentru nici o pricină.
64 Când cei care se plângeau au văzut cinstea lui, cum se vestea și că fusese îmbrăcat în purpură, au fugit cu toții.
64 Și dacă au văzut cei care îl pârau mărirea lui, precum s-a strigat, și că a fost îmbrăcat cu porfiră, au fugit toți.
65 Regele l-a onorat, l-a înscris printre cei dintâi prieteni și l-a stabilit strateg și guvernator al provinciei.
65 Și l-a mărit regele și l-a scris între prietenii cei mai de frunte și l-a pus povățuitor și părtaș domniei.
66 Ionatán s-a întors la Ierusalím cu pace și bucurie.
66 Și s-a întors Ionatan la Ierusalim, cu pace și cu bucurie.
67 În anul o sută șaizeci și cinci a venit Demétrios, fiul lui Demétrios, din Créta, în țara părinților săi.
67 Iar în anul o sută șaizeci și cinci, a venit Dimitrie, fiul lui Dimitrie din Creta, în țara părinților săi.
68 Regele Alexándru a auzit, s-a întristat foarte mult și s-a întors la Antiohía.
68 Și a auzit regele Alexandru și s-a mâhnit și s-a întors la Antiohia.
69 Demétrios l-a stabilit pe Apolónius [conducător] peste cei care erau în Celesíria; acesta a adunat o armată mare, și-a fixat tabăra la Iámnia și a trimis [mesageri] la Ionatán, marele preot, să-i zică:
69 Și a pus Dimitrie pe Apoloniu, mare căpitan care era peste Cele-Siria, și a adunat putere mare și a tăbărât la Iamnia și a trimis la Ionatan arhiereul zicând:
70 „Tu ești singurul care te-ai ridicat împotriva noastră, așa încât am ajuns de batjocură și de rușine din cauza ta. De ce îți arăți puterea împotriva noastră în munți?
70 «Tu singur te ridici împotriva noastră și eu m-am făcut de râs și de batjocură pentru tine; pentru ce strângi tu putere împotriva noastră în munți?
71 Acum, dacă ai încredere în armatele tale, coboară la noi în câmpie să ne comparăm acolo, pentru că puterea cetăților este cu mine!
71 Acum dar de nădăjduiești în puterile tale, coboară-te la noi, la câmp, și să ne batem amândoi acolo, căci cu mine este puterea cetăților.
72 Întreabă și vei afla cine sunt eu și cei care ne ajută și-ți vor spune: «Nu veți putea sta în picioare în fața noastră»! Căci de două ori s-au ridicat părinții tăi în țara lor.
72 Întreabă și află cine sunt eu și ceilalți care ne ajută. Și zi că nu pot să stea picioarele voastre în fața noastră, că de două ori au fost înfrânți părinții tăi în țara lor.
73 Nu vei putea să reziști în fața cavaleriei și a acestei armate în câmpie, unde nu este piatră, stâncă sau loc de fugă”.
73 Și acum nu vei putea sta înaintea călărimii și a unei puteri ca aceasta la câmp, unde nu este piatră, nici pietricică, nici loc de fugă».
74 Când Ionatán a auzit cuvintele lui Apolónius, s-a tulburat în cuget. A ales zece mii de bărbați și a ieșit din Ierusalím. Iar Simon, fratele lui, i-a ieșit în întâmpinare ca să-l ajute.
74 Auzind Ionatan cuvintele lui Apoloniu, s-a mâniat și a ales zece mii de bărbați și a ieșit din Ierusalim și i-a întâmpinat Simon, fratele lui, care îi venea în ajutor.
75 Și-a fixat tabăra la Iópe, iar cei care erau în cetate i-au închis [porțile], pentru că era o garnizoană a lui Apolónius în Iópe. Și au atacat-o.
75 Și a tăbărât la Iafa, dar cetatea și-a închis porțile, că paza lui Apoloniu era la Iafa, și au pornit cu război asupra ei.
76 Cei din cetate, temându-se, i-au deschis și Ionatán a pus stăpânire pe Iópe.
76 Și temându-se cei din cetate, i-au deschis lui și a stăpânit Ionatan Iafa.
77 Când Apolónius a auzit, a pregătit trei mii de călăreți și o armată numeroasă, a plecat spre Azót ca și cum ar trece prin el, dar el mergea spre câmpie pentru că avea o cavalerie numeroasă și se încredea în ea.
77 Și a auzit Apoloniu și a tăbărât aproape cu trei mii de călăreți și cu putere multă și a mers la Azot, ca și cum ar fi dat înapoi, dar el înainta în câmpie, căci avea mulțime de călăreți și nădăjduia în ei.
78 [Ionatán] l-a urmărit spre Azót și trupele s-au ciocnit în luptă.
78 Și Ionatan l-a urmărit până la Azot și s-au ciocnit oștile în război.
79 Apolónius a lăsat o mie de călăreți ascunși în spatele lor.
79 Și a lăsat Apoloniu o mie de călăreți ascunși în urma lor.
80 Ionatán și-a dat seama că era o capcană în spatele lui. Ei au încercuit trupa lui [Ionatán] și au tras săgeți asupra poporului de dimineață până seara.
80 Și a aflat Ionatan că sunt curse în urma sa, și a înconjurat dușmanul tabăra lui Ionatan și au aruncat săgeți asupra Iudeilor de dimineață până seara.
81 Poporul a stat, așa cum i-a poruncit Ionatán, și călăreții au obosit.
81 Dar oastea Iudeilor sta, precum i-a poruncit Ionatan, și au obosit călăreții dușmani.
82 Simon a mutat armata lui și s-a ciocnit cu falanga. Cavaleria a ieșit, a fost zdrobită de el și a fugit.
82 Atunci a împins înainte Simon oastea sa și s-a lovit cu dușmanii, pentru că se ostenise călărimea, și i-au zdrobit și au fugit.
83 Cavaleria a fost împrăștiată în câmpie, au fugit la Azót și au intrat la Bet-Dagón, idolul lor, ca să se salveze.
83 Și călărimea s-a risipit prin câmp și a fugit la Azot și a intrat în templul lui Dagon, capiștea lor, ca să scape.
84 Ionatán a ars [cetatea] Azót și cetățile dimprejurul ei și a luat pradă de la ele. A dat foc templului lui Dagón și celor care s-au refugiat în el.
84 Și a aprins Ionatan Azotul și cetățile cele dimprejurul lui și a luat prăzile lor și capiștea lui Dagon, și pe toți cei care au fugit în ea i-a ars cu foc.
85 Cei care au căzut de sabie împreună cu cei arși au fost până la opt mii de bărbați.
85 Și au fost cei care au căzut de sabie împreună cu cei care au fost arși, ca la opt mii de bărbați.
86 Ionatán a plecat de acolo și și-a fixat tabăra la Ascalón. Cei din cetate au ieșit în întâmpinarea lui cu mare alai.
86 Și s-a sculat Ionatan de acolo și a tăbărât la Ascalon și au ieșit cei din cetate înaintea lui cu cinste mare.
87 Apoi, Ionatán s-a întors la Ierusalím împreună cu cei care erau cu el, având multe prăzi.
87 Și s-a întors Ionatan la Ierusalim cu cei care erau cu el, având prăzi multe.
88 Când regele Alexándru a auzit aceste lucruri, l-a onorat și mai mult pe Ionatán.
88 Și dacă a auzit regele Alexandru cuvintele acestea, i-a arătat lui Ionatan mai mare cinste.
89 I-a trimis o agrafă de aur, după cum este obiceiul să se dea rudelor regilor. Și i-a dat ca moștenire [cetatea] Acarón și toate ținuturile ei.
89 Și i-a trimis o agrafă de aur, precum este obicei a se da rudelor domnești, și i-a dat Ecromul și toate hotarele lui să-i fie moșie.