1 Iar regele Antioh, umblând prin țările cele de sus, a auzit că este în Elimaida Persiei o cetate mărită cu avuție, cu argint și cu aur,
2 Și templul din ea bogat foarte, și că acolo sunt acoperăminte de aur și zale și arme, pe care le-a lăsat acolo Alexandru, fiul lui Filip, regele Macedonenilor, care a stăpânit întâi între Elini.
3 Și a venit să ia cetatea și să o prade, și n-a putut, fiindcă planul lui fusese aflat.
4 Și s-au sculat asupra lui cu război, și a fugit și s-a dus de acolo cu întristare mare, întorcându-se în Babilon.
5 Și a venit un oarecare în Persia care i-a spus că au fost înfrânte taberele care s-au dus în țara lui Iuda,
6 Că a mers Lisias cu putere tare întâi, și a fost înfrânt de către ei, și ei s-au întărit cu arme și cu putere și cu prăzi multe, pe care le-au luat din taberele pe care le-au nimicit,
7 Și că au stricat urâciunea care a fost zidită deasupra jertfelnicului în Ierusalim, și templul, ca și mai înainte, l-au înconjurat cu ziduri înalte, precum și Betțura, cetatea sa.
8 Și auzind regele cuvintele acestea, s-a înspăimântat și s-a îmbolnăvit de întristare, căci nu i s-a făcut precum gândea.
9 Și a fost acolo zile multe, pentru că a stăruit într-însul mâhnirea și a gândit că va muri.
10 Și a chemat pe toți prietenii săi și a zis către ei: Luatu-s-a somnul de la ochii mei și mâhnirea mi-a zdruncinat inima.
11 Și am zis în inima mea: La ce necaz am ajuns și în ce tulburare mă aflu? Eu care eram bun și iubit întru stăpânirea mea;
12 Iar acum îmi aduc aminte de răutățile pe care le-am făcut la Ierusalim, luând toate vasele cele de aur și cele de argint, care erau în el și am trimis ca să piardă fără de pricină pe cei care locuiesc în Iuda.
13 Cunosc eu că pentru acelea m-au aflat pe mine răutățile acestea, și iată că pier de mare mâhnire în pământ străin.
14 Și a chemat pe Filip, care era unul dintre prietenii săi, și l-a pus peste toată stăpânirea sa,
15 Și i-a dat lui stema și veșmântul său și inelul, ca să aducă pe Antioh, fiul său, și să-l crească pentru domnie.
16 Și a murit acolo regele Antioh în anul o sută patruzeci și nouă.Dn 11,19
17 Și a aflat Lisias că a murit regele și a pus pe Antioh, feciorul lui, rege în locul lui, pe care de tânăr l-a crescut și l-a numit cu numele Eupator.
18 Iar oastea din cetate ținea încercuit pe Israel împrejurul templului și căuta mereu să-i facă neajunsuri, iar pentru păgâni să le fie sprijin.
19 Și a gândit Iuda să o piardă și a adunat tot poporul ca să o înconjoare.
20 Și s-au adunat împreună, și i-au înconjurat în anul o sută cincizeci, și au făcut asupra lor întărituri de împresurare de mașini de război.
21 Și ieșind unii dintre ei din împresurare, s-au lipit lângă aceștia o seamă din cei necredincioși din Israel și au mers la rege și i-au zis:
22 Până când nu vei face judecată și nu vei răzbuna pe frații noștri?
23 Nouă ne-a plăcut a sluji tatălui tău și a umbla întru poruncile lui și a asculta de poruncile lui.
24 Din această pricină fiii poporului nostru au ajuns să ne fie dușmani. Și oriunde afla pe cineva dintre noi, îl omora și moștenirile noastre le jefuia.
25 Și nu numai peste noi a întins mâna, ci și peste toate hotarele lor.
26 Și iată au tăbărât astăzi asupra întăriturii în Ierusalim ca să o ia; iar templul și Betțurul le-au întărit.
27 Și de nu vei apuca mai înainte degrabă, mai mari decât acestea vor face și nu-i vei mai putea birui.
28 Și auzind regele s-a mâniat și a adunat pe toți prietenii săi, căpeteniile puterii sale, și pe cei care erau peste călărime.
29 Și de la alți regi și de la ostroavele mărilor au venit la el oștiri plătite.
30 Și a fost numărul puterii lui o sută de mii de pedeștri, douăzeci de mii de călăreți și treizeci și doi de elefanți învățați la război.
31 Și au venit prin Edom, au tăbărât la Betțur, au făcut război în multe zile și au făcut mașini de război; dar cei împresurați au ieșit și le-au ars pe ele cu foc, războindu-se cu bărbăție.
32 Și s-a sculat Iuda din cetate Și a tăbărât la Bet-Zaharia în preajma taberei regelui.
33 Și sculându-se regele de dimineață, a ridicat tabăra, a pornit spre calea Bet-Zahariei, s-au împărțit oștirile la război și au trâmbițat cu trâmbițele.
34 Și elefanților le-au dat sânge de strugure și de mure, ca să-i întărâte la război.
35 Și au împărțit animalele în rânduri și au pus lângă fiecare elefant o mie de bărbați înzăuați cu lanțuri și coifuri de aramă peste capetele lor și cinci sute de călăreți aleși erau rânduiți la fiecare fiară.
36 Aceștia întovărășeau fiara din capul locului, și oriunde era fiara erau și ei, și oriunde mergea, mergeau cu ea și nu se despărțeau de ea.
37 Și turnuri tari de lemn erau pe elefanți și-i acoperea pe fiecare, turnurile fiind întărite cu chingi și la fiecare turn erau treizeci și doi de bărbați, care se războiau de sus, afară de călăuza elefantului.
38 Și călărimea au așezat-o de o parte și de alta a taberei, ca să tulbure pe dușman și să ocrotească laturile.
39 Și când strălucea soarele peste scuturile cele de aur, sclipeau munții de ele și străluceau ca niște făclii aprinse.
40 Și s-a întins o parte din tabăra regelui peste munții cei înalți, iar alta peste locurile cele de jos, și mergeau cu pază și cu rânduială.
41 Și se cutremurau toți cei care auzeau glasul mulțimii lor și pășirea mulțimii și lovirea armelor, că era tabăra mare și puternică.
42 Și s-a apropiat Iuda și tabăra lui la război și au căzut din tabăra regelui șase sute de bărbați.
43 Și a văzut Eleazar Avaran animalul înzăuat cu zaua regească, și era mai înalt decât toți elefanții, și i s-a părut că pe acela este regele.
44 Și s-a dat pe sine, ca să mântuiască pe poporul său și să-și câștige nume veșnic.
45 Și alergând la ea cu îndrăzneală în mijlocul rândului, el omora de-a dreapta și de-a stânga, și se dădeau în lături din fața lui, încoace și încolo.
46 Și a intrat sub elefant, i-a vârât sabia în pântece și l-a omorât, și elefantul a căzut pe pământ deasupra lui și Eleazar a murit.
47 Și văzând Iudeii puterea regelui și năvălirea oștilor, au dat înapoi din fața lor.
48 Iar cei din tabăra regelui s-au suit asupra lor la Ierusalim, și a tăbărât regele în Iuda și la muntele Sionului.
49 Și regele a făcut pace cu cei din Betțur și au ieșit din cetate, că nu aveau acolo hrană, ca să se închidă în ea, că era an de odihnă în pământul acela.Lv 25,4
50 Și a luat regele Betțurul și a pus acolo pază, ca să-l păzească.
51 Și a tăbărât asupra templului zile multe, a făcut acolo turnuri de împresurare, mașini și aruncătoare de foc și aruncătoare de pietre și scorpioane, ca să arunce săgeți, și praștii.
52 Și au făcut și cei împresurați mașini împotriva mașinilor lor și a ținut războiul zile multe.
53 Și bucate nu erau în vase, pentru că era anul al șaptelea, și cei care au scăpat în Iuda de la neamuri au mâncat rămășița pusă la păstrare.Lv 25,4
54 Și au rămas în locul sfânt bărbați puțini, că i-a biruit pe ei foamea, și s-a risipit fiecare la locul său.
55 Când a auzit Lisias că Filip – pe care l-a pus regele Antioh încă fiind el în viață să crească pe Antioh, fiul lui, ca să-l facă rege,
56 S-a întors din Persia și din Media, el și oștirile regelui cele ce au fost cu el, și că încearcă să ia stăpânirea,
57 Atunci el s-a grăbit ca să se ducă din cetate și să zică regelui și căpeteniilor oastei și către bărbați: «Ne împuținăm în toate zilele, hrană avem puțină, iar locul unde suntem tăbărâți este tare și sunt asupra noastră grijile regatului.
58 Acum dar să întindem mâna oamenilor acestora și să facem pace cu ei și cu tot neamul lor.
59 Și să le îngăduim să umble după legile lor ca și mai înainte, că pentru legiuirile lor, pe care le-am risipit, s-au mâniat și au făcut toate acestea».
60 Și a plăcut cuvântul înaintea regelui și a căpeteniilor și a trimis la ei să facă pace, și ei au primit.
61 Și li s-au jurat lor regele și căpeteniile pentru acestea și au ieșit din cetate.
62 Și a intrat regele în muntele Sionului și a văzut tăria locului, a călcat jurământul făcut și a poruncit, și a surpat zidul împrejur.
63 Și s-a sculat degrabă și s-a întors la Antiohia, a aflat pe Filip stăpânind cetatea, a făcut război împotriva lui și a luat cetatea cu sila.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Regele Antióh străbătea regiunile de sus și a auzit că există în Pérsia o cetate [numită] Elimáis, renumită pentru bogăția de argint și aur,
1 Iar regele Antioh, umblând prin țările cele de sus, a auzit că este în Elimaida Persiei o cetate mărită cu avuție, cu argint și cu aur,
2 și că templul din ea este foarte bogat; că sunt acolo armuri de aur, platoșe și arme pe care le lăsase acolo Alexándru, [fiul] lui Fílip, regele macedonean, care a domnit primul peste greci.
2 Și templul din ea bogat foarte, și că acolo sunt acoperăminte de aur și zale și arme, pe care le-a lăsat acolo Alexandru, fiul lui Filip, regele Macedonenilor, care a stăpânit întâi între Elini.
3 A venit și a căutat să cucerească cetatea și să o jefuiască, dar nu a putut, pentru că lucrul acesta fusese făcut cunoscut celor din cetate.
3 Și a venit să ia cetatea și să o prade, și n-a putut, fiindcă planul lui fusese aflat.
4 Ei s-au ridicat împotriva lui la luptă, iar el a fugit și a plecat de acolo cu mare tristețe ca să se întoarcă la Babilón.
4 Și s-au sculat asupra lui cu război, și a fugit și s-a dus de acolo cu întristare mare, întorcându-se în Babilon.
5 Când a ajuns în Pérsia, cineva i-a adus la cunoștință că fuseseră zdrobite trupele care merseseră în ținutul lui Iúda,
5 Și a venit un oarecare în Persia care i-a spus că au fost înfrânte taberele care s-au dus în țara lui Iuda,
6 că Lýsias, care pornise cu o armată puternică, a fost făcut de rușine printre primii în fața lor și că ei s-au întărit cu arme, cu armată și cu prăzi multe pe care le-au luat de la trupele pe care le-au înfrânt;
6 Că a mers Lisias cu putere tare întâi, și a fost înfrânt de către ei, și ei s-au întărit cu arme și cu putere și cu prăzi multe, pe care le-au luat din taberele pe care le-au nimicit,
7 că au distrus lucrul abominábil pe care el îl construise pe altarul din Ierusalím și că au înconjurat sanctuarul și cetatea Baitsúr cu ziduri înalte, ca mai înainte.
7 Și că au stricat urâciunea care a fost zidită deasupra jertfelnicului în Ierusalim, și templul, ca și mai înainte, l-au înconjurat cu ziduri înalte, precum și Betțura, cetatea sa.
8 Când regele a auzit aceste lucruri, a încremenit și s-a cutremurat, a căzut la pat și s-a îmbolnăvit de supărare, pentru că nu s-a întâmplat după cum gândise.
8 Și auzind regele cuvintele acestea, s-a înspăimântat și s-a îmbolnăvit de întristare, căci nu i s-a făcut precum gândea.
9 A zăcut acolo mai multe zile, deoarece îl cuprindea tristețe mare și se gândea că va muri.
9 Și a fost acolo zile multe, pentru că a stăruit într-însul mâhnirea și a gândit că va muri.
10 I-a chemat pe toți prietenii săi și le-a spus: „Somnul s-a îndepărtat de ochii mei și neliniștea mi-a cuprins inima.
10 Și a chemat pe toți prietenii săi și a zis către ei: Luatu-s-a somnul de la ochii mei și mâhnirea mi-a zdruncinat inima.
11 Și mi-am zis în inimă: «La ce suferință am ajuns și în ce mare furtună mă aflu acum, eu care eram fericit și iubit în puterea mea!».
11 Și am zis în inima mea: La ce necaz am ajuns și în ce tulburare mă aflu? Eu care eram bun și iubit întru stăpânirea mea;
12 Acum îmi amintesc de relele pe care le-am făcut în Ierusalím, luând toate obiectele de argint și de aur care erau în el și trimițând să fie nimiciți locuitorii lui Iúda fără motiv.
12 Iar acum îmi aduc aminte de răutățile pe care le-am făcut la Ierusalim, luând toate vasele cele de aur și cele de argint, care erau în el și am trimis ca să piardă fără de pricină pe cei care locuiesc în Iuda.
13 Recunosc că din cauza acestor lucruri m-au ajuns aceste rele. Iată, mor cu mare tristețe într-o țară străină!”.
13 Cunosc eu că pentru acelea m-au aflat pe mine răutățile acestea, și iată că pier de mare mâhnire în pământ străin.
14 Apoi l-a chemat pe Fílip, unul dintre prietenii săi, și l-a stabilit peste tot regatul său.
14 Și a chemat pe Filip, care era unul dintre prietenii săi, și l-a pus peste toată stăpânirea sa,
15 I-a dat coroana, haina și inelul său ca să le ducă lui Antióh, fiul său, și să se îngrijească de el ca să ajungă rege.
15 Și i-a dat lui stema și veșmântul său și inelul, ca să aducă pe Antioh, fiul său, și să-l crească pentru domnie.
16 Regele Antióh a murit acolo în anul o sută patruzeci și nouă.
16 Și a murit acolo regele Antioh în anul o sută patruzeci și nouă.
17 Lýsias a aflat că a murit regele și l-a stabilit rege pe Antióh, fiul lui, de care se îngrijise din copilărie. Și i-a pus numele de Eupátor.
17 Și a aflat Lisias că a murit regele și a pus pe Antioh, feciorul lui, rege în locul lui, pe care de tânăr l-a crescut și l-a numit cu numele Eupator.
18 Dar cei din fortăreață țineau închis Israélul împrejurul templului; ei căutau să le facă rău în toate, sprijinind neamurile.
18 Iar oastea din cetate ținea încercuit pe Israel împrejurul templului și căuta mereu să-i facă neajunsuri, iar pentru păgâni să le fie sprijin.
19 Iúda se gândea să-i nimicească și a convocat tot poporul ca să-i asedieze.
19 Și a gândit Iuda să o piardă și a adunat tot poporul ca să o înconjoare.
20 S-au adunat împreună, i-au asediat în anul o sută cincizeci și a făcut catapulte și mașinării [de] război.
20 Și s-au adunat împreună, și i-au înconjurat în anul o sută cincizeci, și au făcut asupra lor întărituri de împresurare de mașini de război.
21 Au ieșit dintre ei, din încercuire, și s-au alipit de ei câțiva dintre cei nelegiuiți din Israél.
21 Și ieșind unii dintre ei din împresurare, s-au lipit lângă aceștia o seamă din cei necredincioși din Israel și au mers la rege și i-au zis:
22 Au mers la rege și i-au zis: „Până când nu vei face dreptate și nu-i vei răzbuna pe frații noștri?
22 Până când nu vei face judecată și nu vei răzbuna pe frații noștri?
23 Noi de bună-voie l-am slujit pe tatăl tău, am umblat după cuvintele lui și am împlinit prescrierile lui.
23 Nouă ne-a plăcut a sluji tatălui tău și a umbla întru poruncile lui și a asculta de poruncile lui.
24 Pentru aceasta fiii poporului nostru au asediat [fortăreața] și s-au înstrăinat de noi. Mai mult, pe câți îi găseau dintre noi, îi ucideau și ne răpeau moștenirile.
24 Din această pricină fiii poporului nostru au ajuns să ne fie dușmani. Și oriunde afla pe cineva dintre noi, îl omora și moștenirile noastre le jefuia.
25 Și nu numai împotriva noastră și-au întins mâinile, ci și împotriva tuturor ținuturilor lor.
25 Și nu numai peste noi a întins mâna, ci și peste toate hotarele lor.
26 Iată, astăzi și-au fixat tabăra în fața fortăreței, în Ierusalím, ca s-o cucerească! Au întărit templul și [cetatea] Baitsúr.
26 Și iată au tăbărât astăzi asupra întăriturii în Ierusalim ca să o ia; iar templul și Betțurul le-au întărit.
27 Dacă nu vei coborî repede înaintea lor, vor face lucruri mai mari decât acestea și nu-i vei mai putea opri”.
27 Și de nu vei apuca mai înainte degrabă, mai mari decât acestea vor face și nu-i vei mai putea birui.
28 Regele s-a mâniat când a auzit și i-a adunat pe toți prietenii săi, căpetenii ale armatei și ale cavaleriei.
28 Și auzind regele s-a mâniat și a adunat pe toți prietenii săi, căpeteniile puterii sale, și pe cei care erau peste călărime.
29 Au venit la el armate mercenare din celelalte regate și din insulele mării.
29 Și de la alți regi și de la ostroavele mărilor au venit la el oștiri plătite.
30 Numărul armatelor sale era de o sută de mii de pedestrași, douăzeci de mii de călăreți și treizeci și doi de elefanți dresați pentru luptă.
30 Și a fost numărul puterii lui o sută de mii de pedeștri, douăzeci de mii de călăreți și treizeci și doi de elefanți învățați la război.
31 Au venit prin Iduméea, și-au fixat tabăra la Baitsúr, au luptat multe zile și și-au făcut mașinării [de război]. Dar [iudeii] au ieșit, au dat foc [mașinăriilor] și au luptat bărbătește.
31 Și au venit prin Edom, au tăbărât la Betțur, au făcut război în multe zile și au făcut mașini de război; dar cei împresurați au ieșit și le-au ars pe ele cu foc, războindu-se cu bărbăție.
32 Iúda a plecat din fortăreață și și-a fixat tabăra la Bet-Zaharía, în fața taberei regelui.
32 Și s-a sculat Iuda din cetate Și a tăbărât la Bet-Zaharia în preajma taberei regelui.
33 Regele s-a sculat în zori, și-a dus tabăra cu avânt pe drumul spre Baitzaharía, și-a desfășurat armatele pentru bătălie și a sunat din trâmbițe.
33 Și sculându-se regele de dimineață, a ridicat tabăra, a pornit spre calea Bet-Zahariei, s-au împărțit oștirile la război și au trâmbițat cu trâmbițele.
34 Elefanților le-a arătat sânge de struguri și de mure ca să-i incite la luptă.
34 Și elefanților le-au dat sânge de strugure și de mure, ca să-i întărâte la război.
35 Au împărțit animalele printre falange și au pus pe lângă fiecare elefant o mie de oameni îmbrăcați în platoșe de zale, cu coifuri de bronz pe cap, și cinci sute de călăreți aleși, rânduiți pentru fiecare animal.
35 Și au împărțit animalele în rânduri și au pus lângă fiecare elefant o mie de bărbați înzăuați cu lanțuri și coifuri de aramă peste capetele lor și cinci sute de călăreți aleși erau rânduiți la fiecare fiară.
36 Ei [mergeau] în același timp înaintea animalului și unde mergea el, acolo se duceau și ei și nu se îndepărtau de el.
36 Aceștia întovărășeau fiara din capul locului, și oriunde era fiara erau și ei, și oriunde mergea, mergeau cu ea și nu se despărțeau de ea.
37 Pe fiecare animal erau turnuri de lemn pentru apărare, legate cu chingi. În fiecare erau patru războinici care luptau din ele și conducătorul [elefantului].
37 Și turnuri tari de lemn erau pe elefanți și-i acoperea pe fiecare, turnurile fiind întărite cu chingi și la fiecare turn erau treizeci și doi de bărbați, care se războiau de sus, afară de călăuza elefantului.
38 Restul cavaleriei l-a pus de o parte și de alta, la cele două aripi ale liniei de bătaie, ca să înfricoșeze și să apere falangele.
38 Și călărimea au așezat-o de o parte și de alta a taberei, ca să tulbure pe dușman și să ocrotească laturile.
39 Când a răsărit soarele peste scuturile de aur și de bronz, a strălucit muntele din cauza lor și au luminat ca niște torțe de foc.
39 Și când strălucea soarele peste scuturile cele de aur, sclipeau munții de ele și străluceau ca niște făclii aprinse.
40 O parte a trupei regelui a stat pe înălțimea muntelui, iar alta, la poale. Înaintau în siguranță și ordonat.
40 Și s-a întins o parte din tabăra regelui peste munții cei înalți, iar alta peste locurile cele de jos, și mergeau cu pază și cu rânduială.
41 Se cutremurau toți cei care care auzeau zgomotul lor, mersul mulțimii și zăngănitul armelor, căci era o armată foarte mare și puternică.
41 Și se cutremurau toți cei care auzeau glasul mulțimii lor și pășirea mulțimii și lovirea armelor, că era tabăra mare și puternică.
42 Iúda și trupa lui s-au apropiat de linia de bătaie și au căzut din trupa regelui șase sute de bărbați.
42 Și s-a apropiat Iuda și tabăra lui la război și au căzut din tabăra regelui șase sute de bărbați.
43 Eleazár, cel [numit] Auarán, a văzut unul dintre animale îmbrăcat cu o armură regească și mai mare decât toate celelalte animale și și-a închipuit că pe el se află regele.
43 Și a văzut Eleazar Avaran animalul înzăuat cu zaua regească, și era mai înalt decât toți elefanții, și i s-a părut că pe acela este regele.
44 S-a dat pe sine ca să-și salveze poporul și să-și dobândească un nume veșnic.
44 Și s-a dat pe sine, ca să mântuiască pe poporul său și să-și câștige nume veșnic.
45 A alergat la el cu curaj, prin mijlocul falangei, a ucis în dreapta și în stânga, iar [dușmanii] s-au despărțit din [fața] lui într-o parte și într-alta.
45 Și alergând la ea cu îndrăzneală în mijlocul rândului, el omora de-a dreapta și de-a stânga, și se dădeau în lături din fața lui, încoace și încolo.
46 A intrat sub elefant, l-a străpuns și l-a ucis; [elefantul] a căzut la pământ peste [Eleazár], care a murit acolo.
46 Și a intrat sub elefant, i-a vârât sabia în pântece și l-a omorât, și elefantul a căzut pe pământ deasupra lui și Eleazar a murit.
47 [Iudéii], văzând puterea regească și avântul armatelor, s-au retras dinaintea lor.
47 Și văzând Iudeii puterea regelui și năvălirea oștilor, au dat înapoi din fața lor.
48 Cei din tabăra regelui au urcat să le iasă înainte spre Ierusalím, iar regele și-a fixat tabăra împotriva Iudeii și a muntelui Sión.
48 Iar cei din tabăra regelui s-au suit asupra lor la Ierusalim, și a tăbărât regele în Iuda și la muntele Sionului.
49 Au făcut pace cu cei din Baitsúr. Ei au ieșit din cetate pentru că nu mai aveau hrană ca să rămână închiși acolo, întrucât pământul era în [an] sabátic.
49 Și regele a făcut pace cu cei din Betțur și au ieșit din cetate, că nu aveau acolo hrană, ca să se închidă în ea, că era an de odihnă în pământul acela.
50 Regele a cucerit [cetatea] Baitsúr și a pus acolo o garnizoană ca să o păzească.
50 Și a luat regele Betțurul și a pus acolo pază, ca să-l păzească.
51 A asediat sanctuarul timp de mai multe zile și a pus acolo catapulte, mașinării [de război], aruncătoare de flăcări și de pietre, scorpioni ca să arunce săgeți și proiectile.
51 Și a tăbărât asupra templului zile multe, a făcut acolo turnuri de împresurare, mașini și aruncătoare de foc și aruncătoare de pietre și scorpioane, ca să arunce săgeți, și praștii.
52 Au făcut și ei mașinării în fața mașinăriilor lor și au luptat multe zile.
52 Și au făcut și cei împresurați mașini împotriva mașinilor lor și a ținut războiul zile multe.
53 Însă nu mai era hrană în depozite, pentru că era anul al șaptelea și cei care se salvaseră dintre păgâni în Iudéea au consumat restul proviziilor.
53 Și bucate nu erau în vase, pentru că era anul al șaptelea, și cei care au scăpat în Iuda de la neamuri au mâncat rămășița pusă la păstrare.
54 Au lăsat în sanctuar puțini oameni, pentru că i-a răpus foamea și s-au împrăștiat fiecare la locul său.
54 Și au rămas în locul sfânt bărbați puțini, că i-a biruit pe ei foamea, și s-a risipit fiecare la locul său.
55 Lýsias a auzit că Fílip, cel pe care regele Antióh, fiind încă în viață, l-a stabilit să aibă grijă de fiul său Antióh ca să devină rege,
55 Când a auzit Lisias că Filip – pe care l-a pus regele Antioh încă fiind el în viață să crească pe Antioh, fiul lui, ca să-l facă rege,
56 s-a întors din Pérsia și Média și că armatele care au mers cu regele erau cu el și că el caută să pună stăpânire pe situație;
56 S-a întors din Persia și din Media, el și oștirile regelui cele ce au fost cu el, și că încearcă să ia stăpânirea,
57 atunci s-a pregătit și s-a grăbit să plece. Le-a zis regelui, conducătorilor armatei și oamenilor: „Noi ne sfârșim pe zi ce trece, hrana noastră este puțină, locul pe care îl asediem este întărit și [problemele] domniei sunt asupra noastră.
57 Atunci el s-a grăbit ca să se ducă din cetate și să zică regelui și căpeteniilor oastei și către bărbați: «Ne împuținăm în toate zilele, hrană avem puțină, iar locul unde suntem tăbărâți este tare și sunt asupra noastră grijile regatului.
58 Acum, să le dăm acestor oameni mâna dreaptă și să facem pace cu ei și cu toate neamurile lor!
58 Acum dar să întindem mâna oamenilor acestora și să facem pace cu ei și cu tot neamul lor.
59 Să le permitem să umble după obiceiurile lor ca mai înainte, pentru că din cauza obiceiurilor lor pe care noi le-am interzis, ei s-au mâniat și au făcut toate acestea!”.
59 Și să le îngăduim să umble după legile lor ca și mai înainte, că pentru legiuirile lor, pe care le-am risipit, s-au mâniat și au făcut toate acestea».
60 Acest cuvânt a fost plăcut regelui și căpeteniilor. Au trimis la ei să facă pace, iar ei au acceptat.
60 Și a plăcut cuvântul înaintea regelui și a căpeteniilor și a trimis la ei să facă pace, și ei au primit.
61 Regele și căpeteniile au jurat pentru acestea, iar ei au ieșit din fortăreață.
61 Și li s-au jurat lor regele și căpeteniile pentru acestea și au ieșit din cetate.
62 Regele a ajuns pe muntele Sión și a văzut fortăreața locului. Și-a încălcat jurământul pe care-l făcuse și a poruncit să fie dărâmat zidul de jur împrejur.
62 Și a intrat regele în muntele Sionului și a văzut tăria locului, a călcat jurământul făcut și a poruncit, și a surpat zidul împrejur.
63 Apoi a plecat în grabă și s-a întors la Antiohía, unde l-a găsit pe Fílip domnind în cetate. S-a luptat cu el și a cucerit cetatea cu forța.
63 Și s-a sculat degrabă și s-a întors la Antiohia, a aflat pe Filip stăpânind cetatea, a făcut război împotriva lui și a luat cetatea cu sila.
