1 În anul o sută cincizeci și unu a fugit Dimitrie, fiul lui Seleuc, din Roma, și a venit cu oameni puțini la o cetate de lângă mare și a domnit acolo.
2 Și după ce a venit în casa domniei părinților săi, a prins oștirea, pe Antioh și pe Lisias, ca să-i ducă la el.
3 Și când i s-a dat de știre, el a zis: «Nu-mi arătați fețele lor».
4 Și i-au omorât pe ei oștirile, și a șezut Dimitrie în scaunul regatului lui.
5 Și au venit la el toți bărbații cei fără de lege, și necredincioșii din Israel și Alchimos, conducătorul lor, care voia să fie arhiereu.
6 Și au pârât pe popor către rege, zicând: «Pierdut-au Iuda și frații lui pe toți prietenii tăi, și pe noi ne-au risipit din pământul nostru.
7 Acum, dar, trimite un om credincios, ca, mergând, să vadă toată pieirea aceasta, pe care au făcut-o nouă și țării regelui, și să-i pedepsească pe ei și pe toți cei care le ajută lor».
8 Și a ales regele pe Bacchide, prietenul său, care stăpânea dincolo de râu, mare dregător al domniei și credincios regelui.
9 Și l-a trimis pe el și pe Alchimos nelegiuitul, pe care l-a făcut arhiereu, și i-a poruncit lui să se răzbune asupra fiilor lui Israel.
10 Și au purces și au venit cu putere multă în țara lui Iuda și au trimis cu vicleșug soli lui Iuda și fraților lui cu cuvinte de pace.
11 Dar ei n-au crezut cuvintele lor, pentru că au văzut că veniseră cu putere multă.
12 Și s-a adunat la Alchimos și la Bacchide adunare de cărturari, să caute cele drepte.
13 Și Asideii erau întâi între fiii lui Israel și cereau de la ei pace.
14 Că ziceau: «Un preot din seminția lui Aaron a venit cu oștirile și nu ne va face strâmbătate».
15 Și el a grăit către ei cuvinte de pace și li s-a jurat, zicând: «Nu vom face rău vouă și prietenilor voștri».
16 Și ei au crezut lui, însă aceia au prins șaizeci de bărbați și i-au omorât într-o zi, după cuvintele scrise:
17 «Trupurile cuvioșilor Tăi și sângele lor l-au vărsat împrejurul Ierusalimului și nu era cine să-i îngroape».Ps 78,2-3
18 Și a căzut frica și cutremurul peste tot poporul și ziceau: «Că nu este la ei adevăr și judecată, că au călcat legătura și jurământul făcut».
19 Și a plecat Bacchide de la Ierusalim și a tăbărât la Betzet și a trimis ca să prindă pe cei care fugiseră din ceata lui, precum și o seamă din popor, pe care, după ce i-a omorât i-a aruncat într-o fântână.
20 Și a încredințat țara lui Alchimos și a lăsat cu el oștire multă să-i ajute și s-a dus Bacchide la rege.
21 Și s-a nevoit Alchimos ca să pună mâna pe arhierie.
22 Și s-au adunat la el toți cei care tulburau poporul său și au biruit țara lui Iuda și au pricinuit necaz mare lui Israel.
23 Și a văzut toată răutatea pe care au făcut-o Alchimos și cei care erau cu el între fiii lui Israel, mai mult decât neamurile.
24 Și a ieșit la toate hotarele Iudeii împrejur și a pus pedepse asupra bărbaților care au mers de bună voie cu Alchimos și i-a oprit a merge în țară.
25 Iar dacă a văzut Alchimos că s-a întărit Iuda și cei care erau cu el, a cunoscut că nu le va putea sta împotrivă și, întorcându-se la rege, i-a pârât de cele mai rele fapte.
26 Și a trimis regele pe Nicanor, una din cele mai de seamă căpetenii ale lui, care avea ură și vrăjmășie asupra lui Israel, și i-a poruncit să piardă poporul.2Mac 14,12-13
27 Și a venit Nicanor în Ierusalim cu oștire multă și a trimis la Iuda și la frații lui cu vicleșug cuvinte de pace, zicând:1Mac 15,1
28 «Să nu fie vrajbă între noi și voi; eu voi veni cu oameni puțini să văd fețele voastre cu pace».
29 Și a venit la Iuda și s-au sărutat unii cu alții cu pace, iar vrăjmașii erau gata să răpească pe Iuda.
30 Și a cunoscut Iuda că a venit asupra lui cu vicleșug, s-a temut de el și n-a voit să mai vadă fața lui.
31 Și a cunoscut Nicanor că s-a descoperit planul lui și a ieșit în întâmpinarea lui Iuda, înspre Cafarsalam, la război.
32 Și au căzut din cei care erau cu Nicanor ca la vreo cinci sute de bărbați, iar ceilalți au fugit în cetatea lui David.
33 Și după întâmplările acestea, s-a suit Nicanor în muntele Sionului și au ieșit unii dintre preoții din locul sfânt și dintre bătrânii poporului să se închine lui cu pace și să-i arate arderea de tot, care se aduce pentru rege.
34 Iar el i-a batjocorit și i-a ocărit, grăind cu trufie.
35 Și s-a jurat cu mânie, zicând: «De nu mi se va da Iuda și tabăra lui în mâinile mele acum, când mă voi întoarce biruitor, voi arde templul acesta!» Și a ieșit cu mânie mare.2Mac 14,33
36 Și au intrat preoții și stând în fața altarului și a templului Domnului, au plâns zicând:
37 «Tu, Doamne, ai ales acest templu să se cheme numele Tău în el, să fie locaș de rugăciune și de cerere pentru poporul Tău.2Par 7,12 Is 56,7 Lc 19,46
38 Adu pedeapsă asupra omului acestuia și asupra taberei lui și să cadă în sabie; adu-Ți aminte de hulele lor și nu-i suferi pe ei».
39 Și a ieșit Nicanor din Ierusalim și a tăbărât la Bethoron și l-a întâmpinat pe el încă o armată siriană.
40 Iar Iuda a tăbărât în Adasa cu trei mii de bărbați și s-a rugat Iuda, zicând;2Rg 19,35
41 «Când au hulit solii cei trimiși de regele Asirienilor, a ieșit îngerul Tău, Doamne, și a bătut dintre ei o sută optzeci și cinci de mii.2Rg 19,35 Is 37,36 Tob 1,15 Sir 48,24 2Mac 8,19-20
42 Așa zdrobește oastea aceasta înaintea noastră astăzi, ca să cunoască și ceilalți că a hulit templul Tău. Judecă-l după răutatea lui».Sir 48,24
43 Și s-au lovit taberele la război în treisprezece ale lunii Adar și a fost înfrântă tabăra lui Nicanor și întâi el a căzut în război.Sir 15,37.26
44 Și dacă a văzut tabăra lui că Nicanor a căzut, lepădând armele sale, a fugit.
45 Și i-au gonit cale de o zi de la Adasa până unde vine Ghezer și au trâmbițat după ei neîncetat cu trâmbițele.
46 Și au ieșit din toate satele Iudeii de primprejur și i-au înconjurat. Și s-au încăierat unii cu alții și au căzut toți vrăjmașii și n-a rămas dintre ei nici unul.
47 Și au luat prăzi bogate, iar capul lui Nicanor și dreapta lui pe care o ridicase cu trufie, le-au adus și le-au spânzurat la Ierusalim.
48 Și s-a bucurat poporul și a petrecut în ziua aceea cu veselie mare.
49 Și au rânduit ca în tot anul să se țină ziua aceasta a treisprezecea a lui Adar.
50 Și a avut pace Iuda puține zile.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 În anul o sută cincizeci și unu, Demétrios, [fiul] lui Seleúcus, a fugit din Róma și a urcat cu puțini oameni într-o cetate de coastă și a devenit rege acolo.
1 În anul o sută cincizeci și unu a fugit Dimitrie, fiul lui Seleuc, din Roma, și a venit cu oameni puțini la o cetate de lângă mare și a domnit acolo.
2 Când a intrat în casa regească a părinților săi, armatele i-au prins pe Antióh și pe Lýsias pentru a-i aduce la el.
2 Și după ce a venit în casa domniei părinților săi, a prins oștirea, pe Antioh și pe Lisias, ca să-i ducă la el.
3 Când a aflat de situație, a zis: „Nu-mi arătați fețele lor!”.
3 Și când i s-a dat de știre, el a zis: «Nu-mi arătați fețele lor».
4 Ei i-au ucis, iar Demétrios s-a așezat pe tronul domniei sale.
4 Și i-au omorât pe ei oștirile, și a șezut Dimitrie în scaunul regatului lui.
5 Au venit la el oameni nelegiuiți și fără credință din Israél. Alchimós, care dorea să devină preot, era conducătorul lor.
5 Și au venit la el toți bărbații cei fără de lege, și necredincioșii din Israel și Alchimos, conducătorul lor, care voia să fie arhiereu.
6 Au acuzat poporul înaintea regelui, zicând: „Iúda și frații lui i-au nimicit pe toți prietenii tăi, iar pe noi ne-au alungat din țara noastră.
6 Și au pârât pe popor către rege, zicând: «Pierdut-au Iuda și frații lui pe toți prietenii tăi, și pe noi ne-au risipit din pământul nostru.
7 Acum, trimite oameni în care te încrezi ca să meargă și să vadă toată distrugerea pe care ne-au făcut-o nouă și țării regelui și pedepsește-i pe ei și pe toți cei care îi ajută!”.
7 Acum, dar, trimite un om credincios, ca, mergând, să vadă toată pieirea aceasta, pe care au făcut-o nouă și țării regelui, și să-i pedepsească pe ei și pe toți cei care le ajută lor».
8 Regele l-a chemat pe Bahídes, unul dintre prietenii regelui care guverna dincolo de Râu și care era mare în regat și credincios regelui.
8 Și a ales regele pe Bacchide, prietenul său, care stăpânea dincolo de râu, mare dregător al domniei și credincios regelui.
9 I-a trimis pe el și pe Alchimós, nelegiuitul pe care-l făcuse preot, și i-a poruncit să facă răzbunare împotriva fiilor lui Israél.
9 Și l-a trimis pe el și pe Alchimos nelegiuitul, pe care l-a făcut arhiereu, și i-a poruncit lui să se răzbune asupra fiilor lui Israel.
10 A plecat și a mers cu o armată numeroasă în ținutul lui Iúda. A trimis mesageri la Iúda și la frații lui cu false cuvinte de pace.
10 Și au purces și au venit cu putere multă în țara lui Iuda și au trimis cu vicleșug soli lui Iuda și fraților lui cu cuvinte de pace.
11 Însă ei nu au dat atenție cuvintelor lor, pentru că au văzut că veniseră cu armată numeroasă.
11 Dar ei n-au crezut cuvintele lor, pentru că au văzut că veniseră cu putere multă.
12 Totuși, un grup de scribi s-au adunat la Alchimós și Bahídes pentru a cere ceea ce este drept.
12 Și s-a adunat la Alchimos și la Bacchide adunare de cărturari, să caute cele drepte.
13 Primii au fost hasidéii, dintre fiii lui Israél, care le-au cerut pace.
13 Și Asideii erau întâi între fiii lui Israel și cereau de la ei pace.
14 Ei au zis: „A venit un preot din descendența lui Aarón cu armate și nu ne va face nedreptate”.
14 Că ziceau: «Un preot din seminția lui Aaron a venit cu oștirile și nu ne va face strâmbătate».
15 [Bahídes] le-a spus cuvinte de pace și le-a jurat: „Nu vă voi face rău nici vouă, nici prietenilor voștri!”.
15 Și el a grăit către ei cuvinte de pace și li s-a jurat, zicând: «Nu vom face rău vouă și prietenilor voștri».
16 Ei i-au crezut, dar el a capturat dintre ei șaizeci de bărbați și i-a ucis într-o singură zi, după cuvântul pe care l-a scris:
16 Și ei au crezut lui, însă aceia au prins șaizeci de bărbați și i-au omorât într-o zi, după cuvintele scrise:
17 „Trupurile celor drepți ai tăi și sângele lor l-au vărsat în jurul Ierusalímului și nu era nimeni care să-i îngroape”.
17 «Trupurile cuvioșilor Tăi și sângele lor l-au vărsat împrejurul Ierusalimului și nu era cine să-i îngroape».
18 Atunci a căzut asupra întregului popor teamă și groază și spuneau: „Nu este adevăr în ei și judecată! Căci și-au încălcat ceea ce au stabilit și jurământul pe care l-au făcut”.
18 Și a căzut frica și cutremurul peste tot poporul și ziceau: «Că nu este la ei adevăr și judecată, că au călcat legătura și jurământul făcut».
19 Bahídes a plecat de la Ierusalím și și-a fixat tabăra la Baitzáit. A trimis și i-a capturat pe mulți dintre cei care trecuseră la el, i-a ucis pe unii din popor și [i-a aruncat] în fântâna cea mare.
19 Și a plecat Bacchide de la Ierusalim și a tăbărât la Betzet și a trimis ca să prindă pe cei care fugiseră din ceata lui, precum și o seamă din popor, pe care, după ce i-a omorât i-a aruncat într-o fântână.
20 I-a încredințat regiunea lui Alchimós și i-a lăsat o armată ca să-l ajute, iar Bahídes a plecat la rege.
20 Și a încredințat țara lui Alchimos și a lăsat cu el oștire multă să-i ajute și s-a dus Bacchide la rege.
21 Alchimós s-a bătut pentru [funcția de] mare preot.
21 Și s-a nevoit Alchimos ca să pună mâna pe arhierie.
22 S-au adunat la el toți cei care tulburau poporul lor, au luat în stăpânire ținutul lui Iúda și au făcut un mare măcel în Israél.
22 Și s-au adunat la el toți cei care tulburau poporul său și au biruit țara lui Iuda și au pricinuit necaz mare lui Israel.
23 Iúda a văzut toate relele pe care le-a făcut Alchimós și cei care erau cu el împotriva fiilor lui Israél: erau mai multe decât ale neamurilor.
23 Și a văzut toată răutatea pe care au făcut-o Alchimos și cei care erau cu el între fiii lui Israel, mai mult decât neamurile.
24 A ieșit în toate ținuturile Iudeii, de jur împrejur, a făcut răzbunare împotriva bărbaților care dezertaseră și i-a împiedicat să mai străbată regiunea.
24 Și a ieșit la toate hotarele Iudeii împrejur și a pus pedepse asupra bărbaților care au mers de bună voie cu Alchimos și i-a oprit a merge în țară.
25 Când Alchimós a văzut că Iúda și cei care erau cu el s-au întărit și a înțeles că nu poate să le stea împotrivă, s-a întors la rege și i-a acuzat pe ei de nelegiuiri.
25 Iar dacă a văzut Alchimos că s-a întărit Iuda și cei care erau cu el, a cunoscut că nu le va putea sta împotrivă și, întorcându-se la rege, i-a pârât de cele mai rele fapte.
26 Regele l-a trimis pe Nicanór, una dintre căpeteniile sale de încredere și care îl ura și îl disprețuia pe Israél, și i-a poruncit să nimicească poporul.
26 Și a trimis regele pe Nicanor, una din cele mai de seamă căpetenii ale lui, care avea ură și vrăjmășie asupra lui Israel, și i-a poruncit să piardă poporul.
27 Nicanór a venit la Ierusalím cu o armată numeroasă și a trimis la Iúda și la frații lui cuvinte false de pace, zicând:
27 Și a venit Nicanor în Ierusalim cu oștire multă și a trimis la Iuda și la frații lui cu vicleșug cuvinte de pace, zicând:
28 „Să nu fie război între mine și voi! Voi veni la voi cu puțini oameni ca să vă văd fețele în pace”.
28 «Să nu fie vrajbă între noi și voi; eu voi veni cu oameni puțini să văd fețele voastre cu pace».
29 A venit la Iúda și s-au salutat pașnic. Însă luptătorii erau pregătiți să-l răpească pe Iúda.
29 Și a venit la Iuda și s-au sărutat unii cu alții cu pace, iar vrăjmașii erau gata să răpească pe Iuda.
30 Iúda a înțeles că venea cu înșelăciune împotriva lui, i-a fost teamă și nu a vrut să-i vadă fața.
30 Și a cunoscut Iuda că a venit asupra lui cu vicleșug, s-a temut de el și n-a voit să mai vadă fața lui.
31 Nicanór și-a dat seama că planul i-a fost descoperit și a ieșit în întâmpinarea lui Iúda ca să lupte la Cafarsaláma.
31 Și a cunoscut Nicanor că s-a descoperit planul lui și a ieșit în întâmpinarea lui Iuda, înspre Cafarsalam, la război.
32 Au căzut dintre cei care erau cu Nicanór cam cinci sute de bărbați, iar [ceilalți] au fugit spre cetatea lui Davíd.
32 Și au căzut din cei care erau cu Nicanor ca la vreo cinci sute de bărbați, iar ceilalți au fugit în cetatea lui David.
33 După aceste lucruri, Nicanór a urcat pe muntele Sión. Unii dintre preoți și dintre bătrânii poporului au ieșit din sanctuar ca să îl salute pașnic și să îi arate arderile de tot care erau aduse pentru rege.
33 Și după întâmplările acestea, s-a suit Nicanor în muntele Sionului și au ieșit unii dintre preoții din locul sfânt și dintre bătrânii poporului să se închine lui cu pace și să-i arate arderea de tot, care se aduce pentru rege.
34 Dar el și-a bătut joc de ei, i-a luat în râs, i-a batjocorit și le-a vorbit cu aroganță.
34 Iar el i-a batjocorit și i-a ocărit, grăind cu trufie.
35 Apoi a jurat cu mânie: „Dacă nu îi predați pe Iúda și tabăra lui în mâinile mele de data aceasta, când mă voi întoarce cu pace, voi da foc acestei case”. Și a ieșit plin de mânie.
35 Și s-a jurat cu mânie, zicând: «De nu mi se va da Iuda și tabăra lui în mâinile mele acum, când mă voi întoarce biruitor, voi arde templul acesta!» Și a ieșit cu mânie mare.
36 Preoții au intrat, au stat în fața altarului și a templului, au plâns și au spus:
36 Și au intrat preoții și stând în fața altarului și a templului Domnului, au plâns zicând:
37 „Tu, [Doamne], ai ales această casă pentru ca să fie invocat numele tău asupra ei și să fie casă de rugăciune și de cerere pentru poporul tău.
37 «Tu, Doamne, ai ales acest templu să se cheme numele Tău în el, să fie locaș de rugăciune și de cerere pentru poporul Tău.
38 Fă răzbunare împotriva acestui om și împotriva taberei lui, ca să cadă de sabie! Amintește-ți de injuriile lor și nu-i lăsa să dăinuiască!”.
38 Adu pedeapsă asupra omului acestuia și asupra taberei lui și să cadă în sabie; adu-Ți aminte de hulele lor și nu-i suferi pe ei».
39 Nicanór a ieșit din Ierusalím și și-a fixat tabăra la Bet-Horón. Dar i-a ieșit în întâmpinare o armată siriánă.
39 Și a ieșit Nicanor din Ierusalim și a tăbărât la Bethoron și l-a întâmpinat pe el încă o armată siriană.
40 Iúda și-a fixat tabăra la Adasá cu trei mii de bărbați. Apoi, Iúda s-a rugat și a zis:
40 Iar Iuda a tăbărât în Adasa cu trei mii de bărbați și s-a rugat Iuda, zicând;
41 „Cei care erau ai regelui, când au rostit blasfémii, a ieșit îngerul tău și a lovit între ei o sută optzeci și cinci de mii.
41 «Când au hulit solii cei trimiși de regele Asirienilor, a ieșit îngerul Tău, Doamne, și a bătut dintre ei o sută optzeci și cinci de mii.
42 La fel, zdrobește tabăra aceasta în fața noastră astăzi, ca să afle ceilalți că [Nicanór] a vorbit rău împotriva sanctuarului tău și judecă-l după răutatea lui!”.
42 Așa zdrobește oastea aceasta înaintea noastră astăzi, ca să cunoască și ceilalți că a hulit templul Tău. Judecă-l după răutatea lui».
43 Trupele s-au ciocnit în luptă în [ziua] a treisprezecea a [lunii] Adár. Tabăra lui Nicanór a fost zdrobită, iar el a căzut primul în luptă.
43 Și s-au lovit taberele la război în treisprezece ale lunii Adar și a fost înfrântă tabăra lui Nicanor și întâi el a căzut în război.
44 Când tabăra lui a văzut că Nicanór căzuse, aruncându-și armele, au fugit.
44 Și dacă a văzut tabăra lui că Nicanor a căzut, lepădând armele sale, a fugit.
45 I-au urmărit cale de o zi de la Adasá până la intrarea în Gazéra și au sunat în urma lor din trâmbițe ca semn.
45 Și i-au gonit cale de o zi de la Adasa până unde vine Ghezer și au trâmbițat după ei neîncetat cu trâmbițele.
46 Au ieșit din toate satele Iudeii de jur împrejur și i-au înconjurat. [Dușmanii] s-au întors unii împotriva altora, au căzut de sabie toți și nu a mai rămas nimeni dintre ei.
46 Și au ieșit din toate satele Iudeii de primprejur și i-au înconjurat. Și s-au încăierat unii cu alții și au căzut toți vrăjmașii și n-a rămas dintre ei nici unul.
47 Le-au luat hainele și prada. I-au tăiat lui Nicanór capul și mâna dreaptă pe care o întinsese cu aroganță, le-au dus și le-au atârnat la Ierusalím.
47 Și au luat prăzi bogate, iar capul lui Nicanor și dreapta lui pe care o ridicase cu trufie, le-au adus și le-au spânzurat la Ierusalim.
48 Poporul s-a bucurat foarte mult și a petrecut toată ziua aceea cu veselie mare.
48 Și s-a bucurat poporul și a petrecut în ziua aceea cu veselie mare.
49 Au stabilit să sărbătorească ziua aceea, a treisprezecea a lui Adár, în fiecare an.
49 Și au rânduit ca în tot anul să se țină ziua aceasta a treisprezecea a lui Adar.
50 Ținutul lui Iúda a avut liniște câteva zile.
50 Și a avut pace Iuda puține zile.
