1 Și am auzit glas mare, din templu, zicând celor șapte îngeri: Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu.
2 Și s-a dus cel dintâi și a vărsat cupa lui pe pământ. Și o bubă rea și ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau chipului fiarei.Ies 9,9 Ap 13,17
3 Și al doilea înger a vărsat cupa lui în mare, și marea s-a prefăcut în sânge ca de mort, și orice suflare de viață a murit, din cele ce sunt în mare.
4 Iar cel de al treilea a vărsat cupa lui în râuri și în izvoarele apelor și s-au prefăcut în sânge.
5 Și am auzit pe îngerul apelor, zicând: Drept ești Tu, Cel ce ești și Cel ce erai, Cel Sfânt, că ai judecat acestea:Ap 4,8
6 Fiindcă au vărsat sângele sfinților și al proorocilor, tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt!Is 49,26 Mt 23,34
7 Și am auzit din altar, grăind: Da, Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule, adevărate și drepte sunt judecățile Tale!
8 Și al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare și i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.Iona 4,8
9 Și oamenii au fost dogoriți cu mare arșiță și au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile acestea, și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.
10 Și al cincilea înger a vărsat cupa lui pe scaunul fiarei și în împărăția ei s-a făcut întuneric și oamenii își mușcau limbile de durere.
11 Și au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor și a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocăit.
12 Și al șaselea înger a vărsat cupa lui în râul cel mare Eufrat și apele lui au secat, ca să fie gătită calea împăraților de la Răsăritul Soarelui.Ir 50,38
13 Și am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca niște broaște.Ap 12,9 Ap 19,20 Ap 20,10
14 Căci sunt duhuri diavolești, făcătoare de semne și care se duc la împărații lumii întregi, să-i adune la războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atotțiitorul.Mt 24,24 Ap 13,13
15 Iată, vin ca un fur. Fericit este cel ce priveghează și păstrează veșmintele sale, ca să nu umble gol și să se vadă rușinea lui!Mt 24,43.46 Lc 12,39 2Co 5,3 1Tes 5,2 Ap 3,3
16 Și i-au strâns la locul ce se cheamă evreiește Harmaghedon.
17 Și al șaptelea înger a vărsat cupa lui în văzduh și glas mare a ieșit din templul cerului, de la tron, strigând: S-a făcut!
18 Și s-au pornit fulgere și vuiete și tunete și s-a făcut cutremur mare, așa cum nu a fost, de când este omul pe pământ, un cutremur atât de puternic.Ap 4,5 Ap 8,5 Ap 11,13
19 Și cetatea cea mare s-a rupt în trei părți și cetățile neamurilor s-au prăbușit, și Babilonul cel mare a fost pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului aprinderii mâniei Lui.Ir 25,15 Ir 51,9 Ap 14,8.10 Ap 17,18
20 Și toate insulele pieriră și munții nu se mai aflară.
21 Și grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste oameni. Și oamenii huliră pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia ei era foarte mare.Sol 5,22
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Și am auzit un glas puternic din templu care le spunea celor șapte îngeri: „Mergeți și vărsați cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu pe pământ!”.
1 Și am auzit glas mare, din templu, zicând celor șapte îngeri: Duceți-vă și vărsați pe pământ cele șapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu.
2 Atunci a plecat primul și a vărsat cupa lui pe pământ și a apărut o rană dureroasă și periculoasă pe oamenii care aveau indiciul fiarei și s-au prosternat înaintea chipului ei.
2 Și s-a dus cel dintâi și a vărsat cupa lui pe pământ. Și o bubă rea și ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei și care se închinau chipului fiarei.
3 Apoi, cel de-al doilea înger a vărsat cupa sa în mare și ea a devenit sânge ca al unui mort și orice suflare de viață a pierit: tot ce era în mare.
3 Și al doilea înger a vărsat cupa lui în mare, și marea s-a prefăcut în sânge ca de mort, și orice suflare de viață a murit, din cele ce sunt în mare.
4 Și al treilea și-a vărsat cupa în râuri și izvoarele de apă, iar acestea au devenit sânge.
4 Iar cel de al treilea a vărsat cupa lui în râuri și în izvoarele apelor și s-au prefăcut în sânge.
5 Atunci, l-am auzit pe îngerul apelor, spunând:
„Drept ești tu,
cel care ești și care erai, Cel Sfânt,
pentru că ai judecat toate.
5 Și am auzit pe îngerul apelor, zicând: Drept ești Tu, Cel ce ești și Cel ce erai, Cel Sfânt, că ai judecat acestea:
6 Căci ei au vărsat sângele sfinților
și al profeților,
iar tu le-ai dat să bea sânge:
au meritat-o”.
6 Fiindcă au vărsat sângele sfinților și al proorocilor, tot sânge le-ai dat să bea. Vrednici sunt!
7 Și am auzit altarul, spunând:
„Da, Doamne Dumnezeule atotputernic,
adevărate și drepte sunt judecățile tale!”.
7 Și am auzit din altar, grăind: Da, Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule, adevărate și drepte sunt judecățile Tale!
8 Al patrulea a vărsat cupa pe soare și i s-a dat să-i ardă pe oameni în foc,
8 Și al patrulea înger a vărsat cupa lui în soare și i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui.
9 iar oamenii au fost arși de căldura mare. Dar au rostit blasfémii împotriva numelui lui Dumnezeu, care are putere asupra acestor plăgi, și nu s-au convertit ca să-i dea glorie.
9 Și oamenii au fost dogoriți cu mare arșiță și au hulit numele lui Dumnezeu, Care are putere peste urgiile acestea, și nu s-au pocăit ca să-I dea slavă.
10 Al cincilea a vărsat cupa sa pe tronul fiarei, iar împărăția ei a fost cuprinsă de întuneric, iar [oamenii] își mușcau buzele de durere.
10 Și al cincilea înger a vărsat cupa lui pe scaunul fiarei și în împărăția ei s-a făcut întuneric și oamenii își mușcau limbile de durere.
11 Și au rostit blasfémii împotriva Domnului cerului din cauza durerilor lor și din cauza rănilor lor, dar nu s-au convertit de la faptele lor.
11 Și au hulit pe Dumnezeul cerului din pricina durerilor și a bubelor lor, dar de faptele lor nu s-au pocăit.
12 Apoi al șaselea și-a vărsat cupa asupra fluviului cel mare, Eufrátul, și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui.
12 Și al șaselea înger a vărsat cupa lui în râul cel mare Eufrat și apele lui au secat, ca să fie gătită calea împăraților de la Răsăritul Soarelui.
13 Atunci am văzut [ieșind] din gura dragonului, din gura fiarei și din gura pseudoprofetului trei duhuri necurate ca niște broaște.
13 Și am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca niște broaște.
14 De fapt sunt duhurile diavolilor, făcătoare de semne, care merg să adune regii întregului pământ pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui atotputernic.
14 Căci sunt duhuri diavolești, făcătoare de semne și care se duc la împărații lumii întregi, să-i adune la războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atotțiitorul.
15 „Iată, eu vin ca un hoț! Fericit cel care veghează și își păstrează hainele ca să nu umble gol și [astfel] să i se vadă rușinea!”.
15 Iată, vin ca un fur. Fericit este cel ce priveghează și păstrează veșmintele sale, ca să nu umble gol și să se vadă rușinea lui!
16 Și i-a adunat în locul numit în evreiește Armaghedón.
16 Și i-au strâns la locul ce se cheamă evreiește Harmaghedon.
17 Și cel de-al șaptelea și-a vărsat cupa în aer și a venit un glas puternic din templu, de la tron, spunând: „S-a făcut”.
17 Și al șaptelea înger a vărsat cupa lui în văzduh și glas mare a ieșit din templul cerului, de la tron, strigând: S-a făcut!
18 Și au urmat fulgere, zgomote și tunete și s-a produs un cutremur mare, așa cum nu a mai fost de când este omul pe pământ; un așa mare cutremur nu a mai fost!
18 Și s-au pornit fulgere și vuiete și tunete și s-a făcut cutremur mare, așa cum nu a fost, de când este omul pe pământ, un cutremur atât de puternic.
19 Iar cetatea cea mare s-a rupt în trei părți, iar cetățile neamurilor s-au prăbușit. Și și-a adus aminte Dumnezeu de Babilónul cel mare, ca să-i dea potirul cu vinul mâniei sale aprinse.
19 Și cetatea cea mare s-a rupt în trei părți și cetățile neamurilor s-au prăbușit, și Babilonul cel mare a fost pomenit înaintea lui Dumnezeu, ca să-i dea paharul vinului aprinderii mâniei Lui.
20 Atunci, orice insulă a fugit și munții nu au mai fost găsiți.
20 Și toate insulele pieriră și munții nu se mai aflară.
21 Și a căzut din cer peste oameni o grindină mare, cât un talánt [fiecare]. Dar oamenii au rostit blasfémii împotriva lui Dumnezeu din cauza plăgii grindinei, pentru că plaga aceasta a fost îngrozitoare.
21 Și grindină mare, cât talantul, se prăvăli din cer peste oameni. Și oamenii huliră pe Dumnezeu, din pricina pedepsei cu grindină, căci urgia ei era foarte mare.
