1 După aceasta am văzut patru îngeri, stând la cele patru unghiuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici peste mare, nici peste vreun copac.
2 Și am văzut un alt înger care se ridica de la Răsăritul Soarelui și avea pecetea Viului Dumnezeu. Îngerul a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să vatăme pământul și marea,
3 Zicând: Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu vom pecetlui, pe frunțile lor, pe robii Dumnezeului nostru.Iz 9,4 Ap 9,14 Ap 14,1
4 Și am auzit numărul celor pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii de pecetluiți, din toate semințiile fiilor lui Israel:
5 Din seminția lui Iuda, douăsprezece mii de pecetluiți; din seminția lui Ruben, douăsprezece mii; din seminția lui Gad, douăsprezece mii;
6 Din seminția lui Așer, douăsprezece mii; din seminția lui Neftali, douăsprezece mii; din seminția lui Manase, douăsprezece mii;
7 Din seminția lui Simeon, douăsprezece mii; din seminția lui Levi, douăsprezece mii; din seminția lui Isahar, douăsprezece mii;
8 Din seminția lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminția lui Iosif, douăsprezece mii; din seminția Veniamin, douăsprezece mii de pecetluiți.
9 După acestea, m-am uitat și iată mulțime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul și semințiile și popoarele și limbile, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în veșminte albe și având în mână ramuri de finic.Is 66,18 Ap 3,4-5 Ap 6,11 Ap 19,14
10 Și mulțimea striga cu glas mare, zicând: Mântuirea este de la Dumnezeul nostru, Care șade pe tron, și de la Mielul.Ir 3,23 Os 13,4 Ap 5,13 Ap 19,1
11 Și toți îngerii stăteau împrejurul tronului bătrânilor și al celor patru ființe, și au căzut înaintea tronului pe fețele lor și s-au închinat lui Dumnezeu,
12 Zicând: Amin! Binecuvântarea și slava și înțelepciunea și mulțumirea și cinstea și puterea și tăria fie Dumnezeului nostru, în vecii vecilor. Amin!Dn 7,18
13 Iar unul dintre bătrâni a deschis gura și mi-a zis: Aceștia care sunt îmbrăcați în veșminte albe, cine sunt și de unde au venit?
14 Și i-am zis: Doamne, Tu știi. El mi-a răspuns: Aceștia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare și și-au spălat veșmintele lor și le-au făcut albe în sângele Mielului.Lv 13,34 1Rg 10,8 Is 1,18 Evr 9,14
15 Pentru aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu, și Îi slujesc ziua și noaptea, în templul Lui, și Cel ce șade pe tron îi va adăposti în cortul Său.Is 4,2 Ap 21,3
16 Și nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici nu va mai cădea soarele peste ei și nici o arșiță;Ps 120,6 Cant 1,5 Is 49,10 Lc 6,21
17 Căci Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paște pe ei și-i va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.Ps 22,1 Ps 35,8 Is 25,8 Ap 21,4
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 După aceea, am văzut patru îngeri stând în picioare la cele patru unghiuri ale pământului. Ei țineau [în frâu] cele patru vânturi ale pământului ca să nu sufle niciun vânt nici peste pământ, nici pe mare și nici peste vreun copac.
1 După aceasta am văzut patru îngeri, stând la cele patru unghiuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici peste mare, nici peste vreun copac.
2 Și am văzut un alt înger ridicându-se de la răsăritul soarelui și având sigiliul Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri cărora le fusese dat să dăuneze pământului și mării,
2 Și am văzut un alt înger care se ridica de la Răsăritul Soarelui și avea pecetea Viului Dumnezeu. Îngerul a strigat cu glas puternic către cei patru îngeri, cărora li s-a dat să vatăme pământul și marea,
3 spunând: „Nu dăunați pământului, nici mării și nici copacilor, până când nu vom pune sigiliul pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!”.
3 Zicând: Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până ce nu vom pecetlui, pe frunțile lor, pe robii Dumnezeului nostru.
4 Și am auzit numărul celor care au fost însemnați cu sigiliul: o sută patruzeci și patru de mii de însemnați, din toate triburile fiilor lui Israél:
4 Și am auzit numărul celor pecetluiți: o sută patruzeci și patru de mii de pecetluiți, din toate semințiile fiilor lui Israel:
5 din tribul lui Iúda,
douăsprezece mii de însemnați cu sigiliu;
din tribul lui Rubén, douăsprezece mii;
din tribul lui Gad, douăsprezece mii;
5 Din seminția lui Iuda, douăsprezece mii de pecetluiți; din seminția lui Ruben, douăsprezece mii; din seminția lui Gad, douăsprezece mii;
6 din tribul lui Așér, douăsprezece mii;
din tribul lui Neftáli, douăsprezece mii;
din tribul lui Manáse, douăsprezece mii;
6 Din seminția lui Așer, douăsprezece mii; din seminția lui Neftali, douăsprezece mii; din seminția lui Manase, douăsprezece mii;
7 din tribul lui Simeón, douăsprezece mii;
din tribul lui Lévi, douăsprezece mii;
din tribul lui Isahár, douăsprezece mii;
7 Din seminția lui Simeon, douăsprezece mii; din seminția lui Levi, douăsprezece mii; din seminția lui Isahar, douăsprezece mii;
8 din tribul lui Zabulón, douăsprezece mii;
din tribul lui Iosíf, douăsprezece mii;
din tribul lui Beniamín, douăsprezece mii
de însemnați cu sigiliu.
8 Din seminția lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminția lui Iosif, douăsprezece mii; din seminția Veniamin, douăsprezece mii de pecetluiți.
9 După acestea, am văzut și, iată, o mulțime mare pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele și limbile. Ei stăteau [în picioare] în fața tronului și în fața Mielului, îmbrăcați cu haine albe și cu ramuri de palmier în mâini.
9 După acestea, m-am uitat și iată mulțime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul și semințiile și popoarele și limbile, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în veșminte albe și având în mână ramuri de finic.
10 Ei strigau cu glas puternic:
„Mântuirea aparține Dumnezeului nostru,
celui care șade pe tron, și Mielului”.
10 Și mulțimea striga cu glas mare, zicând: Mântuirea este de la Dumnezeul nostru, Care șade pe tron, și de la Mielul.
11 Și toți îngerii stăteau [în picioare] în jurul tronului, al bătrânilor și al celor patru ființe, cădeau cu fața la pământ înaintea tronului și-l adorau pe Dumnezeu
11 Și toți îngerii stăteau împrejurul tronului bătrânilor și al celor patru ființe, și au căzut înaintea tronului pe fețele lor și s-au închinat lui Dumnezeu,
12 și spuneau:
„Amin!
Binecuvântarea, gloria, înțelepciunea,
mulțumirea, cinstea, puterea și tăria
[să fie] Dumnezeului nostru
în vecii vecilor! Amin!”.
12 Zicând: Amin! Binecuvântarea și slava și înțelepciunea și mulțumirea și cinstea și puterea și tăria fie Dumnezeului nostru, în vecii vecilor. Amin!
13 Unul dintre bătrâni a luat cuvântul și mi-a zis: „Cine sunt și de unde vin cei care sunt îmbrăcați cu haine albe?”
13 Iar unul dintre bătrâni a deschis gura și mi-a zis: Aceștia care sunt îmbrăcați în veșminte albe, cine sunt și de unde au venit?
14 I-am zis: „Domnul meu, tu știi”. Iar el mi-a spus: „Aceștia sunt cei care vin din strâmtorarea cea mare. Ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.
14 Și i-am zis: Doamne, Tu știi. El mi-a răspuns: Aceștia sunt cei ce vin din strâmtorarea cea mare și și-au spălat veșmintele lor și le-au făcut albe în sângele Mielului.
15 De aceea stau ei
înaintea tronului lui Dumnezeu
și îi aduc cult ziua și noaptea
în templul său,
iar cel care stă pe tron
îi va adăposti în cortul său;
15 Pentru aceea sunt înaintea tronului lui Dumnezeu, și Îi slujesc ziua și noaptea, în templul Lui, și Cel ce șade pe tron îi va adăposti în cortul Său.
16 nu le va mai fi foame
și nici nu le va mai fi sete,
nu-i va mai arde soarele și nici arșița.
16 Și nu vor mai flămânzi, nici nu vor mai înseta, nici nu va mai cădea soarele peste ei și nici o arșiță;
17 Căci Mielul din mijlocul tronului îi va păstori
și-i va conduce la izvoarele apelor vieții,
iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă
din ochii lor”.
17 Căci Mielul, Cel ce stă în mijlocul tronului, îi va paște pe ei și-i va duce la izvoarele apelor vieții și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.
