1 Și m-am uitat și iată Mielul stătea pe muntele Sion și cu El o sută patruzeci și patru de mii, care aveau numele Lui și numele Tatălui Lui, scris pe frunțile lor.Ps 47,1 Iz 9,4 Ap 3,12 Ap 7,3
2 Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe și ca bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor ce cântă cu alăutele lor.Ap 5,8 Ap 19,6
3 Și cântau o cântare nouă, înaintea tronului și înaintea celor patru ființe și înaintea bătrânilor; și nimeni nu putea să învețe cântarea decât numai cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pământ.Dt 31,19
4 Aceștia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceștia sunt care merg după Miel ori unde se va duce. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu și Mielului.1Co 6,20 2Co 7,1 2Co 11,2
5 Iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană.Sof 3,13 Ef 5,27
6 Și am văzut apoi alt înger, care zbura prin mijlocul cerului, având să binevestească Evanghelia veșnică celor ce locuiesc pe pământ și la tot neamul și seminția și limba și poporul,
7 Zicând cu glas puternic: Temeți-vă de Dumnezeu și dați Lui slavă, că a venit ceasul judecății Lui, și vă închinați Celui ce a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele apelor.Fc 1,1 Dt 32,3-4 Ps 32,6 Ps 145,6 Fa 14,15
8 Și un al doilea înger a venit, zicând: A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul furiei desfrânării sale.Is 21,9 Ir 51,8-9 Iz 16,35 Ap 16,19 Ap 18,10
9 Și al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei și chipului ei și primește semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui,
10 Va bea și el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, și se va chinui în foc și în pucioasă, înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului.Ps 74,9 Is 66,24 Ir 25,9 Ap 16,19
11 Și fumul chinului lor se siue în vecii vecilor. Și nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei și chipului ei și oricine primește semnul numelui ei.Is 34,10 In 5,29 Ap 13,16 Ap 19,3
12 Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Iisus.Fa 14,22 Ap 13,10
13 Și am auzit un glas din cer, zicând: Scrie: Fericiți cei morți, cei ce acum mor întru Domnul! Da, grăiește Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei,Sol 4,7 1Tes 4,14
14 Și am privit și iată un nor alb și Cel ce ședea pe nor era asemenea Fiului Omului, având pe cap cunună de aur și în mână seceră ascuțită.Dn 7,13
15 Și iată un alt înger a ieșit din templu, strigând cu glas mare Celui ce ședea pe nor: Trimite secera și seceră, că a venit ceasul de secerat, fiindcă s-a copt secerișul pământului.Ir 51,33 Mc 4,29
16 Și Cel ce ședea pe nor a aruncat pe pământ secera lui și pământul a fost secerat.
17 Și un alt înger a ieșit din templul cel ceresc, având și el un cuțitaș ascuțit.Ioil 4,13 Mt 13,39
18 Și încă un înger a ieșit din altar, având putere asupra focului, și a strigat cu glas mare celui care avea cuțitașul ascuțit, zicând: Trimite cuțitașul tău cel ascuțit și culege ciorchinii viei pământului, căci s-au copt.Ap 8,5
19 Și îngerul a aruncat, pe pământ, cuțitașul lui și a cules via pământului și strugurii i-a aruncat în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.Ap 19,15
20 Și teascul a fost călcat afară din cetate și a ieșit sânge din teasc, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie șase sute de stadii.Ps 57,10 Ps 67,24 Is 68,3
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 Apoi am privit și, iată, mielul stătea pe muntele Sión și împreună cu el o sută patruzeci și patru de mii [de oameni] care aveau numele lui și numele Tatălui său înscris pe frunțile lor!
1 Și m-am uitat și iată Mielul stătea pe muntele Sion și cu El o sută patruzeci și patru de mii, care aveau numele Lui și numele Tatălui Lui, scris pe frunțile lor.
2 Și am auzit un glas din cer ca un vuiet de ape multe, ca un glas de tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit era ca [glasul] celor care cântă cu harpele lor.
2 Atunci am auzit un glas din cer, ca un vuiet de ape multe și ca bubuitul unui tunet puternic, iar glasul pe care l-am auzit ca glasul celor ce cântă cu alăutele lor.
3 Ei cântă un cântec nou înaintea tronului, înaintea celor patru ființe și înaintea bătrânilor și nimeni nu a putut să învețe cântecul, în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii, cei care au fost răscumpărați de pe pământ.
3 Și cântau o cântare nouă, înaintea tronului și înaintea celor patru ființe și înaintea bătrânilor; și nimeni nu putea să învețe cântarea decât numai cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pământ.
4 Aceștia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceștia îl urmează pe miel oriunde ar merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni ca prim rod pentru Dumnezeu și pentru miel.
4 Aceștia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici. Aceștia sunt care merg după Miel ori unde se va duce. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu și Mielului.
5 Nu s-a găsit în gura lor minciună; ei sunt fără prihană.
5 Iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană.
6 Și am văzut un alt înger zburând în partea cea mai înaltă a cerului. El avea o evanghelie veșnică pentru a o vesti tuturor locuitorilor de pe pământ: fiecărui neam și trib, [fiecărei] limbi și [fiecărui] popor.
6 Și am văzut apoi alt înger, care zbura prin mijlocul cerului, având să binevestească Evanghelia veșnică celor ce locuiesc pe pământ și la tot neamul și seminția și limba și poporul,
7 El striga cu glas puternic: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-i preamărire, căci a venit ceasul judecății lui! Adorați-l pe Cel care a făcut cerul și pământul, marea și izvoarele apelor!”.
7 Zicând cu glas puternic: Temeți-vă de Dumnezeu și dați Lui slavă, că a venit ceasul judecății Lui, și vă închinați Celui ce a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele apelor.
8 Și un alt înger, al doilea, l-a urmat, spunând: „A căzut, a căzut Babilónul, [cetatea] cea mare, cea care a îmbătat toate neamurile cu vinul furiei desfrânării ei”.
8 Și un al doilea înger a venit, zicând: A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul furiei desfrânării sale.
9 Apoi a urmat un alt înger, al treilea, spunând cu glas puternic: „Dacă cineva se prosternă înaintea fiarei și a chipului ei și primește indiciul ei pe frunte sau pe mână,
9 Și al treilea înger a venit după ei, strigând cu glas puternic: Cine se închină fiarei și chipului ei și primește semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui,
10 va bea și el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în potirul mâniei lui, și va fi chinuit în foc și pucioasă înaintea îngerilor celor sfinți și înaintea mielului.
10 Va bea și el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei Sale, și se va chinui în foc și în pucioasă, înaintea sfinților îngeri și înaintea Mielului.
11 Iar fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Cei care se prosternă înaintea fiarei și a chipului ei și cei care au primit indiciul numelui ei nu au tihnă nici ziua, nici noaptea”.
11 Și fumul chinului lor se siue în vecii vecilor. Și nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei și chipului ei și oricine primește semnul numelui ei.
12 În aceasta este statornicia sfinților, a celor care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.
12 Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Iisus.
13 Atunci, am auzit un glas din cer, spunând: „Scrie! Fericiți cei morți, cei care de acum mor în Domnul! Da, fericiți – spune Duhul –, căci se vor odihni de truda lor, căci faptele lor îi urmează”.
13 Și am auzit un glas din cer, zicând: Scrie: Fericiți cei morți, cei ce acum mor întru Domnul! Da, grăiește Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei,
14 Apoi am privit și, iată, un nor alb, iar pe nor ședea unul asemenea Fiului Omului, având pe capul său o coroană de aur, iar în mână, o seceră ascuțită!
14 Și am privit și iată un nor alb și Cel ce ședea pe nor era asemenea Fiului Omului, având pe cap cunună de aur și în mână seceră ascuțită.
15 Din templu a ieșit un alt înger, strigând cu glas puternic către cel care stătea pe nor: „Aruncă-ți secera și seceră, căci a venit ceasul secerișului, iar secerișul pământului este copt!”.
15 Și iată un alt înger a ieșit din templu, strigând cu glas mare Celui ce ședea pe nor: Trimite secera și seceră, că a venit ceasul de secerat, fiindcă s-a copt secerișul pământului.
16 Cel care stătea pe nor și-a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat.
16 Și Cel ce ședea pe nor a aruncat pe pământ secera lui și pământul a fost secerat.
17 Și a mai ieșit alt înger din templul care este în ceruri, având și el o seceră ascuțită.
17 Și un alt înger a ieșit din templul cel ceresc, având și el un cuțitaș ascuțit.
18 Iar un alt înger, cel care are autoritate asupra focului, a ieșit din altar și a strigat cu glas puternic către cel care are secera cea ascuțită, spunând: „Aruncă-ți secera ascuțită și adună ciorchinii viei pământului, căci strugurii ei s-au copt!”.
18 Și încă un înger a ieșit din altar, având putere asupra focului, și a strigat cu glas mare celui care avea cuțitașul ascuțit, zicând: Trimite cuțitașul tău cel ascuțit și culege ciorchinii viei pământului, căci s-au copt.
19 Atunci îngerul și-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului și a turnat totul în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
19 Și îngerul a aruncat, pe pământ, cuțitașul lui și a cules via pământului și strugurii i-a aruncat în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
20 Strugurii au fost striviți în teasc, în afara cetății, și a ieșit sânge din teasc până la zăbalele cailor pe o întindere de o mie șase sute de stádii.
20 Și teascul a fost călcat afară din cetate și a ieșit sânge din teasc, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie șase sute de stadii.
