1 În anul al treilea al lui Cirus, regele Perșilor, i s-a descoperit un cuvânt lui Daniel – care se chema Beltșațar – și adevărat este cuvântul și el vestește război mare. El a pătruns cuvântul și a înțeles vedenia.Dn 1,7
2 „În vremea aceea, eu, Daniel, am petrecut trei săptămâni de zile în jale.
3 Pâine bună n-am mâncat, carne și vin n-am pus în gura mea și cu miresme nu m-am uns, până ce nu s-au împlinit trei săptămâni de zile.Ps 103,15 Mt 6,17
4 Dar în ziua a douăzeci și patra a lunii întâi, eu, Daniel, mă aflam pe malul fluviului celui mare, adică Tigrul,Fc 2,14
5 Și mi-am ridicat ochii mei și iată un om îmbrăcat în veșminte de in, iar coapsele lui încinse cu aur curat și de preț;Dn 10,18 Dn 12,6 Ap 1,13
6 Trupul lui ca și crisolitul și fața lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flăcările de foc, brațele și picioarele lui străluceau ca arama lustruită și sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei mulțimi.Iz 1,24 Mt 28,3 Ap 1,14-15
7 Și am văzut numai eu, Daniel, o vedenie, iar oamenii care erau cu mine nu au văzut vedenia; ci o mare spaimă a căzut peste ei și au fugit să se ascundă.Lc 1,12
8 Atunci eu am rămas singur și am văzut această mare vedenie și n-a rămas în mine putere, fața mea și-a schimbat înfățișarea, stricându-se, și nu mai aveam vlagă.Iov 4,14 Dn 7,28
9 Și am auzit glasul cuvintelor lui și, la glasul cuvintelor lui, eu am căzut înmărmurit cu fața la pământ.Dn 8,18
10 Și iată că o mână s-a atins de mine și m-a ridicat în genunchi și pe palmele mâinilor mele.Ap 1,17
11 Și a grăit către mine: „Daniele, om plăcut al lui Dumnezeu, ia aminte la cuvintele pe care ți le spun ție și stai drept, că acum sunt trimis către tine”. Și pe când îmi grăia cuvântul acesta, m-am sculat tremurând.Dn 9,23
12 Și a zis către mine: „Nu te teme, Daniele, că din ziua cea dintâi, de când ți-ai sârguit inima ta ca să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite și eu am sosit din pricina cuvintelor tale.Nm 29,7 Nm 30,14 Dn 9,23
13 Și îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile, dar iată că Mihail, cel dintâi dintre îngerii păzitori, a venit în ajutorul meu și eu l-am lăsat acolo la îngerul păzitor al regelui PerșilorDn 12,1 Ap 12,7
14 Și am venit ca să-ți fac cunoscut ce se va întâmpla poporului tău la sfârșitul zilelor; că mai este o vedenie pentru zilele cele din urmă”.
15 Și pe când grăia cu mine astfel de cuvinte, mi-am întors privirea spre pământ și am rămas ca un mut.Iuda 1,9 Ap 12,7
16 Și iată! Acela care avea înfățișarea fiului omului s-a atins de buzele mele; atunci am deschis gura mea și am grăit și am zis către cel ce sta înaintea mea: „O, Stăpânul meu! Din pricina acestei vedenii m-au cuprins zvârcoliri de durere și am rămas fără putere.Is 6,5.7 Ir 1,9 Dn 10,18 Ap 1,13
17 Și cum poate un slujitor atât de mic al Domnului său să grăiască cu un Stăpân atât de mare ca Tine! Și de spaimă îmi piere toată puterea și suflarea mi se oprește”.
18 Atunci s-a atins iarăși de mine acela care avea înfățișarea Fiului Omului și mi-a dat tărie.Dn 10,5.16
19 Și mi-a zis: „Nu te teme, om plăcut al lui Dumnezeu! Pace ție! Fii tare și curajos!” Și pe când grăia cu mine, m-am simțit întărit și am zis: „Spune, Stăpâne, căci Tu m-ai întărit!”Jd 6,23 Dn 10,11
20 Atunci El a zis: „Știi tu, oare, pentru ce am venit la tine? Acum Mă voi întoarce să fac război cu îngerul păzitor al Persiei și, când Eu Mă voi duce, iată că îngerul păzitor al Greciei va veni.
21 Îți voi vesti ție ceea ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu poate să Mă ajute mai bine la aceasta decât Mihail, îngerul vostru păzitor”.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 În al treilea an al lui Círus, regele Persiei, i-a fost descoperit un cuvânt lui Daniél, care este chemat cu numele Beltșațár. Cuvântul este adevărat și lupta este mare. El a înțeles cuvântul și a avut înțelegerea în viziune.
1 În anul al treilea al lui Cirus, regele Perșilor, i s-a descoperit un cuvânt lui Daniel – care se chema Beltșațar – și adevărat este cuvântul și el vestește război mare. El a pătruns cuvântul și a înțeles vedenia.
2 În zilele acelea, eu, Daniél, am fost în doliu timp de trei săptămâni de zile.
2 „În vremea aceea, eu, Daniel, am petrecut trei săptămâni de zile în jale.
3 Hrană plăcută nu am mâncat, carne și vin nu au intrat în gura mea și nici nu m-am uns până la împlinirea celor trei săptămâni de zile.
3 Pâine bună n-am mâncat, carne și vin n-am pus în gura mea și cu miresme nu m-am uns, până ce nu s-au împlinit trei săptămâni de zile.
4 În ziua a douăzeci și patra a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, Tígru.
4 Dar în ziua a douăzeci și patra a lunii întâi, eu, Daniel, mă aflam pe malul fluviului celui mare, adică Tigrul,
5 Mi-am ridicat ochii, m-am uitat și, iată, era un om îmbrăcat în in, iar coapsele le avea încinse cu aur de Ufáz!
5 Și mi-am ridicat ochii mei și iată un om îmbrăcat în veșminte de in, iar coapsele lui încinse cu aur curat și de preț;
6 Trupul său era asemenea crisolítului; fața lui era ca înfățișarea unui fulger; ochii săi erau ca torțele aprinse, brațele și picioarele lui erau asemenea bronzului lustruit, iar glasul cuvintelor lui era ca glasul unei mulțimi.
6 Trupul lui ca și crisolitul și fața lui ca fulgerul, iar ochii lui ca flăcările de foc, brațele și picioarele lui străluceau ca arama lustruită și sunetul cuvintelor lui ca vuietul unei mulțimi.
7 Numai eu, Daniél, am văzut arătarea; oamenii care erau cu mine nu au văzut arătarea, ci o mare teamă a căzut peste ei și au fugit să se ascundă.
7 Și am văzut numai eu, Daniel, o vedenie, iar oamenii care erau cu mine nu au văzut vedenia; ci o mare spaimă a căzut peste ei și au fugit să se ascundă.
8 Eu am rămas singur și am văzut această apariție mare. Nu a mai rămas în mine nicio putere, aspectul mi s-a schimbat ca al unui [om] distrus și nu mi-a mai rămas nicio putere.
8 Atunci eu am rămas singur și am văzut această mare vedenie și n-a rămas în mine putere, fața mea și-a schimbat înfățișarea, stricându-se, și nu mai aveam vlagă.
9 Am auzit glasul cuvintelor lui; când auzeam glasul cuvintelor lui, eram ca adormit, cu fața la pământ.
9 Și am auzit glasul cuvintelor lui și, la glasul cuvintelor lui, eu am căzut înmărmurit cu fața la pământ.
10 Dar, iată, o mână m-a atins și m-a făcut să stau pe genunchii mei și pe palmele mele!
10 Și iată că o mână s-a atins de mine și m-a ridicat în genunchi și pe palmele mâinilor mele.
11 El mi-a zis: „Daniél, om preaiubit, înțelege cuvintele pe care eu ți le spun! Stai în locul unde ești, căci eu am fost trimis la tine!”. Și, în timp ce vorbea cu mine aceste cuvinte, eu stăteam [în picioare] tremurând.
11 Și a grăit către mine: „Daniele, om plăcut al lui Dumnezeu, ia aminte la cuvintele pe care ți le spun ție și stai drept, că acum sunt trimis către tine”. Și pe când îmi grăia cuvântul acesta, m-am sculat tremurând.
12 Apoi mi-a zis: „Daniél, nu te teme, căci din prima zi în care ți-ai pus la inimă să înțelegi și să te umilești înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost ascultate! Iar eu am venit datorită cuvintelor tale.
12 Și a zis către mine: „Nu te teme, Daniele, că din ziua cea dintâi, de când ți-ai sârguit inima ta ca să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, cuvintele tale au fost auzite și eu am sosit din pricina cuvintelor tale.
13 Căpetenia regatului Persiei a stat înaintea mea timp de douăzeci și una de zile, dar, iată, Mihaél, una dintre căpeteniile cele dintâi, a venit să mă ajute. Eu l-am lăsat acolo, lângă regii Persiei.
13 Și îngerul păzitor al Persiei mi-a stat împotrivă douăzeci și una de zile, dar iată că Mihail, cel dintâi dintre îngerii păzitori, a venit în ajutorul meu și eu l-am lăsat acolo la îngerul păzitor al regelui Perșilor
14 Am venit să te fac să înțelegi ceea ce se va întâmpla la sfârșitul zilelor, căci este încă o viziune pentru zile”.
14 Și am venit ca să-ți fac cunoscut ce se va întâmpla poporului tău la sfârșitul zilelor; că mai este o vedenie pentru zilele cele din urmă”.
15 În timp ce el vorbea cu mine astfel de lucruri, m-am pus cu fața la pământ și am rămas în tăcere.
15 Și pe când grăia cu mine astfel de cuvinte, mi-am întors privirea spre pământ și am rămas ca un mut.
16 Și, iată, cineva care era asemenea fiilor oamenilor mi-a atins buzele. Eu mi-am deschis gura, am vorbit și am zis: „Domnul meu, din cauza apariției m-au cuprins dureri ca ale nașterii și nu mi-a mai rămas nicio putere.
16 Și iată! Acela care avea înfățișarea fiului omului s-a atins de buzele mele; atunci am deschis gura mea și am grăit și am zis către cel ce sta înaintea mea: „O, Stăpânul meu! Din pricina acestei vedenii m-au cuprins zvârcoliri de durere și am rămas fără putere.
17 Cum ar putea slujitorul domnului meu să vorbească cu domnul meu? Nu mai este putere în mine și suflare nu a rămas în mine”.
17 Și cum poate un slujitor atât de mic al Domnului său să grăiască cu un Stăpân atât de mare ca Tine! Și de spaimă îmi piere toată puterea și suflarea mi se oprește”.
18 Dar, din nou, cineva ca înfățișarea unui om m-a atins și m-a întărit.
18 Atunci s-a atins iarăși de mine acela care avea înfățișarea Fiului Omului și mi-a dat tărie.
19 Apoi mi-a zis: „Nu te teme, om preaiubit! Pace ție! Fii tare și puternic!”. Și, pe când vorbea cu mine, m-am simțit întărit și am zis: „Să vorbească domnul meu, căci m-ai întărit!”.
19 Și mi-a zis: „Nu te teme, om plăcut al lui Dumnezeu! Pace ție! Fii tare și curajos!” Și pe când grăia cu mine, m-am simțit întărit și am zis: „Spune, Stăpâne, căci Tu m-ai întărit!”
20 Și mi-a zis: „Știi pentru ce am venit la tine? Acum mă întorc să lupt cu căpetenia Pérsiei. Când eu voi ieși, iată, căpetenia din Iaván va veni!
20 Atunci El a zis: „Știi tu, oare, pentru ce am venit la tine? Acum Mă voi întoarce să fac război cu îngerul păzitor al Persiei și, când Eu Mă voi duce, iată că îngerul păzitor al Greciei va veni.
21 Dar vreau să-ți fac cunoscut ceea ce este scris în cartea adevărului. Nu este nimeni mai tare decât mine împotriva acestora, decât numai Mihaél, căpetenia voastră”.
21 Îți voi vesti ție ceea ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu poate să Mă ajute mai bine la aceasta decât Mihail, îngerul vostru păzitor”.
