1 În anul al treilea al domniei regelui Belșațar mi s-a arătat mie, lui Daniel, o vedenie, afară de cele ce mi se arătaseră la început.Dn 7,1
2 Și m-am uitat în vedenie și, când priveam, parcă eram în capitala Suza, care este în țara Elamului și, stând cu privirea ațintită, eram pe fluviul Ulai.Est 1,2
3 Și am ridicat ochii mei și m-am uitat și iată un berbec cu două coarne stând în picioare în fața fluviului și coarnele lui erau lungi, iar unul mai lung decât celălalt și cel mai lung creștea cel din urmă.Dn 8,20
4 Am văzut berbecul lovind cu coarnele la apus, la miazănoapte și la miazăzi și nici o fiară nu-i putea sta împotrivă și nimeni nu scăpa de asuprirea lui. El făcea ce voia și creștea.Dn 11,36
5 Și m-am uitat cu luare aminte și iată un țap venea de la apus pe deasupra feței pământului, fără ca să-l atingă. Și țapul avea un corn între ochi, care corn se putea zări.
6 Și a venit până la berbecul cel cu două coarne pe care l-am văzut stând în fața fluviului și s-a năpustit spre el cu toată tăria puterii lui.
7 Și l-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a întărâtat împotriva lui și a lovit berbecul și i-a sfărâmat cele două coarne, iar berbecul nu mai avea putere să i se împotrivească; și l-a aruncat la pământ și l-a călcat în picioare și nimeni n-a scăpat pe berbec.
8 Și țapul a crescut foarte și când a ajuns puternic, cornul cel mare s-a sfărâmat și am zărit patru coarne crescând în locul lor, spre cele patru vânturi ale cerului.Dn 8,22 Dn 11,4
9 Și din unul dintre ele a ieșit un corn mic, care a crescut afară din cale, către miazăzi, către răsărit și către țara strălucirii.Dn 7,8
10 Și el s-a înălțat până către oștirea cerească și a doborât la pământ din oștire și din stele și le-a călcat în picioare.Is 14,12 Dn 8,24
11 Și a mai crescut până la mai-marele oștirii și i-a luat jertfa de fiecare zi și i-a răsturnat locul templului său.1Mac 1,50
12 Și peste jertfa de fiecare zi el a pus nelegiuirea și a aruncat adevărul la pământ, și el a făcut și a izbutit.Dn 11,31 Evr 10,11
13 Și am auzit un sfânt care grăia, și un alt sfânt a zis către cel ce grăia: „Până când va dura vedenia și jertfa de fiecare zi nu se va mai aduce și un păcat al pustiirii va fi pus în loc și templul și oștirea vor fi călcate în picioare?”
14 Atunci el i-a răspuns: „Până la două mii trei sute de seri și de dimineți; după aceasta templul își va avea din nou rostul lui”.
15 Și când eu, Daniel, am văzut vedenia și m-am străduit să o înțeleg, iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu chip de om.Dn 7,19
16 Atunci am auzit un glas de om deasupra fluviului Ulai, glas care striga și spunea: „Gavriile, tâlcuiește celui de acolo vedenia!”Dn 9,21 Lc 1,19
17 Și el a venit unde eram eu și, când se apropia, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. Și el mi-a grăit: „Ia aminte, fiul omului, căci vedenia este pentru a arăta sfârșitul veacurilor!”Dn 12,9 Bar 1,17 1Ptr 4,7 Ap 20,4
18 Și când vorbea cu mine, stam înmărmurit cu fața la pământ; atunci el s-a atins de mine și m-a ridicat în picioare în locul în care mă aflam,Dn 10,9 Mt 17,7 Ap 1,17
19 Și mi-a spus: „Iată, îți voi face cunoscut ceea ce se va întâmpla în vremea din urmă a mâniei lui Dumnezeu; că pentru vremea cea din urmă este vedenia.1Co 15,22
20 Berbecul cu două coarne, pe care tu îl vezi, înseamnă regii Mediei și ai Persiei.Dn 8,3
21 Iar țapul este regele Greciei și cornul cel mare, care este între ochi, este regele cel dintâi.
22 Și dacă el a fost sfărâmat, patru s-au ridicat în locul lui; înseamnă că patru regate se vor ridica din neamul lui, dar fără să aibă puterea lui.Dn 8,8 Dn 11,4
23 La sfârșitul stăpânirii lor, la vremea covârșirii păcatelor lor, se va ridica un rege cu chip semeț și isteț în lucrurile ascunse.Dt 28,8 Dn 8,12
24 Și stăpânirea lui va crește în putere – dar nu prin puterea lui însuși – și va face pustiiri uriașe și în orice lucru va izbuti și va prăbuși pe cei tari și pe poporul sfinților.Dn 8,10 1Mac 1,21-23
25 Din pricina istețimii lui, va izbuti înșelăciunea în mâna lui și se va semeți în inima sa și în plină vreme de pace va doborî pe mulți. Și se va ridica împotriva Regelui regilor, dar va fi aruncat la pământ nu de mână omenească.1Mac 1,32-33
26 Iar vedenia despre seri și despre dimineți, care a fost spusă, este adevărată; tu însă pecetluiește vedenia, că se va întâmpla după multe zile”.Dn 12,9 Ap 10,4 Ap 22,10
27 Și eu, Daniel, am fost istovit de puteri și am căzut bolnav câteva zile. Dar m-am sculat și am avut grijă de lucrurile regelui. Am rămas uimit de cele ce am văzut și n-am putut să le înțeleg.
Traducerea catolică
Traducerea ortodoxă
1 În anul al treilea al domniei lui Baltazár, regele, mi s-a arătat o viziune mie, Daniél, după viziunea pe care am avut-o la început.
1 În anul al treilea al domniei regelui Belșațar mi s-a arătat mie, lui Daniel, o vedenie, afară de cele ce mi se arătaseră la început.
2 Priveam în viziune și în timpul viziunii eu eram în fortăreața Súsa din provincia Elám. În timpul viziunii eram pe malul [râului] Ulái.
2 Și m-am uitat în vedenie și, când priveam, parcă eram în capitala Suza, care este în țara Elamului și, stând cu privirea ațintită, eram pe fluviul Ulai.
3 Mi-am ridicat ochii, am privit și, iată, un berbec stătea pe mal: avea două coarne, unul mai înalt decât celălalt; iar [cornul] mai înalt apăruse la urmă.
3 Și am ridicat ochii mei și m-am uitat și iată un berbec cu două coarne stând în picioare în fața fluviului și coarnele lui erau lungi, iar unul mai lung decât celălalt și cel mai lung creștea cel din urmă.
4 Am văzut că berbecul împungea spre vest, spre nord și spre sud: niciun animal nu putea să stea înaintea lui și nici să scape de el. Făcea ce-i plăcea și a devenit mare.
4 Am văzut berbecul lovind cu coarnele la apus, la miazănoapte și la miazăzi și nici o fiară nu-i putea sta împotrivă și nimeni nu scăpa de asuprirea lui. El făcea ce voia și creștea.
5 Eu mă uitam cu atenție și, iată, un țap venea de la apus pe suprafața întregului pământ și nu atingea pământul! Țapul avea un corn impunător între ochi.
5 Și m-am uitat cu luare aminte și iată un țap venea de la apus pe deasupra feței pământului, fără ca să-l atingă. Și țapul avea un corn între ochi, care corn se putea zări.
6 A venit până la berbecul care avea coarne și pe care-l văzusem stând pe mal și a alergat împotriva lui în mânia sa aprinsă.
6 Și a venit până la berbecul cel cu două coarne pe care l-am văzut stând în fața fluviului și s-a năpustit spre el cu toată tăria puterii lui.
7 L-am văzut apropiindu-se de berbec și s-a avântat împotriva lui: l-a lovit pe berbec, i-a frânt cele două coarne și berbecul nu mai avea nicio putere să stea înaintea lui; l-a aruncat la pământ și l-a călcat în picioare și nu era cine să-l scape de el.
7 Și l-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a întărâtat împotriva lui și a lovit berbecul și i-a sfărâmat cele două coarne, iar berbecul nu mai avea putere să i se împotrivească; și l-a aruncat la pământ și l-a călcat în picioare și nimeni n-a scăpat pe berbec.
8 Țapul a devenit foarte mare; când a devenit puternic, i s-a frânt cornul cel mare, dar au crescut în locul lui patru [coarne] impunătoare, către cele patru vânturi ale cerurilor.
8 Și țapul a crescut foarte și când a ajuns puternic, cornul cel mare s-a sfărâmat și am zărit patru coarne crescând în locul lor, spre cele patru vânturi ale cerului.
9 Din unul dintre ele a ieșit un corn mic, care a crescut peste măsură spre sud, spre est și spre [țara] frumuseții.
9 Și din unul dintre ele a ieșit un corn mic, care a crescut afară din cale, către miazăzi, către răsărit și către țara strălucirii.
10 S-a mărit până la oștirea cerurilor și a făcut să cadă din oștire și dintre stele și le-a călcat în picioare.
10 Și el s-a înălțat până către oștirea cerească și a doborât la pământ din oștire și din stele și le-a călcat în picioare.
11 Până la căpetenia cerurilor s-a mărit și a luat de la el jertfa perma- nentă și a fost aruncată temelia locului său celui sfânt.
11 Și a mai crescut până la mai-marele oștirii și i-a luat jertfa de fiecare zi și i-a răsturnat locul templului său.
12 O armată a fost dată în locul jertfei permanente spre nelegiuire și adevărul a fost aruncat la pământ. [Cornul] o va face și va reuși.
12 Și peste jertfa de fiecare zi el a pus nelegiuirea și a aruncat adevărul la pământ, și el a făcut și a izbutit.
13 Am auzit un sfânt vorbind; și un alt sfânt îi spunea celui care vorbea: „Până când va fi viziunea despre jertfa permanentă și despre nelegiuirea devastatoare pentru a da ceea ce este sfânt și oștirea să fie călcate în picioare?”.
13 Și am auzit un sfânt care grăia, și un alt sfânt a zis către cel ce grăia: „Până când va dura vedenia și jertfa de fiecare zi nu se va mai aduce și un păcat al pustiirii va fi pus în loc și templul și oștirea vor fi călcate în picioare?”
14 El mi-a zis: „Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; atunci, ceea ce este sfânt va fi îndreptățit!”.
14 Atunci el i-a răspuns: „Până la două mii trei sute de seri și de dimineți; după aceasta templul își va avea din nou rostul lui”.
15 Pe când eu, Daniél, priveam la viziune și-i căutam înțelesul, iată, stătea înaintea mea ca înfățișarea unui bărbat.
15 Și când eu, Daniel, am văzut vedenia și m-am străduit să o înțeleg, iată că atunci a stat cineva înaintea mea cu chip de om.
16 Am auzit un glas de om în mijlocul [râului] Ulái care a strigat și a zis: „Gabriél, explică-i acestuia arătarea!”.
16 Atunci am auzit un glas de om deasupra fluviului Ulai, glas care striga și spunea: „Gavriile, tâlcuiește celui de acolo vedenia!”
17 El a venit lângă [locul] unde stăteam; când se apropia, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. El mi-a zis: „Înțelege, fiu al omului, că arătarea este pentru timpul sfârșitului!”.
17 Și el a venit unde eram eu și, când se apropia, m-am înspăimântat și am căzut cu fața la pământ. Și el mi-a grăit: „Ia aminte, fiul omului, căci vedenia este pentru a arăta sfârșitul veacurilor!”
18 În timp ce el îmi vorbea, eu am adormit cu fața la pământ, dar el m-a atins și m-a făcut să stau în [picioare în locul] unde stăteam.
18 Și când vorbea cu mine, stam înmărmurit cu fața la pământ; atunci el s-a atins de mine și m-a ridicat în picioare în locul în care mă aflam,
19 Mi-a zis: „Iată, îți fac cunoscut ce va fi la sfârșitul indignării, căci [viziunea] este pentru timpul sfârșitului.
19 Și mi-a spus: „Iată, îți voi face cunoscut ceea ce se va întâmpla în vremea din urmă a mâniei lui Dumnezeu; că pentru vremea cea din urmă este vedenia.
20 Berbecul pe care l-ai văzut că avea două coarne sunt regii Médiei și Pérsiei.
20 Berbecul cu două coarne, pe care tu îl vezi, înseamnă regii Mediei și ai Persiei.
21 Țapul păros este regele din Iaván, iar cornul cel mare care era între ochii lui este regele cel dintâi.
21 Iar țapul este regele Greciei și cornul cel mare, care este între ochi, este regele cel dintâi.
22 [Cornul] care s-a frânt și celelalte patru care s-au ridicat în locul lui sunt patru regate ce se vor ridica din neamul [său], dar nu vor avea puterea lui.
22 Și dacă el a fost sfărâmat, patru s-au ridicat în locul lui; înseamnă că patru regate se vor ridica din neamul lui, dar fără să aibă puterea lui.
23 La sfârșitul domniei lor,
când se vor termina nelegiuirile,
se va ridica un rege cu fața crâncenă
și priceput la intrigi.
23 La sfârșitul stăpânirii lor, la vremea covârșirii păcatelor lor, se va ridica un rege cu chip semeț și isteț în lucrurile ascunse.
24 Puterea lui va crește,
dar nu datorită forței sale.
Va devasta prin fapte minunate,
va avea succes și va împlini.
Îi va ruina pe cei puternici
și pe poporul sfinților.
24 Și stăpânirea lui va crește în putere – dar nu prin puterea lui însuși – și va face pustiiri uriașe și în orice lucru va izbuti și va prăbuși pe cei tari și pe poporul sfinților.
25 Va avea succes datorită șireteniei sale
și viclenia va fi la îndemâna lui.
Inima i se va mări și-i va devasta pe mulți
în timp de liniște.
Va sta împotriva căpeteniei căpeteniilor,
dar va fi zdrobit nu de mână de om.
25 Din pricina istețimii lui, va izbuti înșelăciunea în mâna lui și se va semeți în inima sa și în plină vreme de pace va doborî pe mulți. Și se va ridica împotriva Regelui regilor, dar va fi aruncat la pământ nu de mână omenească.
26 Arătarea despre serile și diminețile
care ți-a fost spusă este adevărată.
Dar tu sigilează viziunea,
căci ea este pentru multe zile!”.
26 Iar vedenia despre seri și despre dimineți, care a fost spusă, este adevărată; tu însă pecetluiește vedenia, că se va întâmpla după multe zile”.
27 Eu, Daniél, am rămas ca [leșinat] și bolnav timp de multe zile; apoi m-am ridicat și mi-am îndeplinit misiunea față de rege. Dar am rămas uimit de viziune, deși nu știa nimeni.
27 Și eu, Daniel, am fost istovit de puteri și am căzut bolnav câteva zile. Dar m-am sculat și am avut grijă de lucrurile regelui. Am rămas uimit de cele ce am văzut și n-am putut să le înțeleg.
